UDMR a pierdut Procesul Kossuth contra Romaniei. Hotararea Curtii de la Craiova este irevocabila. File de Proces Istoric - Ziaristi OnlineZiaristi Online

UDMR a pierdut Procesul Kossuth contra Romaniei. Hotararea Curtii de la Craiova este irevocabila. File de Proces Istoric

Luni, 28 martie 2011, Curtea de Apel Craiova a dat castig de cauza romanilor care se lupta de aproape sase ani impotriva unei hotarari ilegale si imorale a administratiei PDL-UDMR din Targu Mures de a schimba numele strazii eroilor Calarasi cu cel al criminalului de romani Lajos Kossuth, inamicul direct al lui Avram Iancu. Solutia data de Curtea de Apel Craiova, spre cinstea oltenilor din Bania lui Mihai Viteazul, este: “Respinge excepţia lipsei calităţii de reprezentant a apărătorului recurentului pârât şi excepţia nulităţii recursului. Respinge recursul. Admite cererea de intervenţie accesorie. Irevocabilă.

Practic, autoritatile de la Targu Mures sunt obligate sa refaca actele cetatenilor de pe strada denumita ilegal “Kossuth”, pe banii administratiei, si sa dispuna inlaturarea tuturor placutelor si insemnelor care fac referire la acest nume, atribuit in dispretul romanilor si al Legilor Romaniei.

Ziaristi Online, care a sustinut Scrisoarea Deschisa contra agresiunii UDMR si a urmarit cazul Kossuth contra Romaniei, va prezinta, in exclusivitate, Intampinarea si Concluziile scrise prezentante instantei de la Craiova de catre avocatul romanilor, prof univ dr Ioan Pop Sabau. Aceste inscrisuri raman nu numai File de Proces ci si File de Istorie.

INTAMPINARE

Dos. nr.: 1577.1/43/2006

Termen : 21 martie 2011

Dlui. Preşedinte,

CURTEA DE APEL CRAIOVA

-Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal

Subsemnaţii intimaţi:

Sita Ioan, domiciliat în municipiul Tîrgu-Mureş, strada Avram Iancu., nr. 5 A, jud. Mureş, consilier local în cadrul Consiliului municipal Tîrgu-Mureş, posesor al C.I. seria MS nr. 004429,

Uniunea Naţională „Vatra Românească „ , cu sediul în  municipiul Tîrgu-Mureş , str. George Enescu,nr. 2, jud. Mureş, reprezentată legal prin domnul preşedinte Oproiescu Florin ,

Asociaţia Cultural Patriotică “AVRAM  IANCU” , Filiala Judeţeană Mureş, cu sediul în municipiul Tîrgu-Mureş,strada Avram Iancu., nr. 23, jud. Mureş, reprezentată legal prin domnul Berţa Ioan ,

Partidul  “ROMÂNIA MARE” prin filiala Mureş a Partidului România Mare, cu sediul în municipiul Tîrgu-Mureş, strada Gheorghe Doja, nr. 9, jud. Mureş, reprezentată legal de domnul ing. Amza Constantin-preşedinte,

prin apărător ales, Dr. Ioan SABĂU-POP, în conformitate cu art. 115 şi 308 din C. proc. civilă, formulăm:

ÎNTÂMPINARE

La recursul a cărei judecată s-a strămutat la Curtea de Apel Craiova şi în care am fost citaţi în contradictoriu cu Consiliul Local al Municipiului Tîrgu Mureş şi Primăria Tîrgu Mureş.

I. În primul rând, ridicăm excepţia lipsei de calitate procesuală ca titular al recursului, al semnatarului acestuia şi de reprezentant legal care nu a fost desemnat (împuternicit) în condiţii legale.

Rugăm Onorata instanţă admiterea excepţiei şi a constata că recursul este NUL ŞI INADMISIBIL, fiind declarat de o persoană fără calitate procesuală activă ca titular al recursului şi în acelaşi timp, lipsit de calitatea de reprezentant legal cu mandat numitul Kerekes Karoly.

Învederăm că, recursul constituie o cerere de sesizare a instanţei, prin care se investeşte instanţa de recurs şi în conformitate cu art. 112 pct. 2, 302 alin. (1) lit. a coroborat cu art. 67-69 din C. proc. civilă, se declară expres de către părţile din proces- care sunt subiectele de drept titulare ca participanţi în procesul civil şi între care s-a născut conflictul judiciar.

În speţă, subiectele de drept şi părţi ale litigiului de contencios administrativ sunt, pe de o parte reclamanţii: Sita Ioan; Asociaţia Cultural-Patriotică „Avram Iancu”; Partidul „România Mare” – Filiala Mureş; Uniunea Naţională „Vatra Românească” , intimaţi în recurs  şi pe de altă parte: Consiliul Local al municipiului Tîrgu Mureş şi Primăria Tîrgu Mureş, prin primarul municipiului ca reprezentant al persoanei juridice unitate administrativ-teritorială, MUNICIPIUL  care are calitatea de persoană juridică de drept public în conformitate cu art. 19 din Legea nr. 215/2005, privind administraţia publică locală.

În atare situaţie, cererea de recurs trebuia să cuprindă în mod obligatoriu sub sancţiunea nulităţii cererii denumirea exactă a recurentei ca subiect de drept identificat, datele de identificare (art. 112 alin. (1) pct. 1), la fel numele şi calitatea celui care reprezintă partea în proces, iar în cazul reprezentării prin avocat, numele acestuia şi sediul profesional (art. 112 alin. (1) pct. 2).  Numele reprezentantului legal al persoanei juridice, după lege sau statut de organizare al acelei persoane juridice care este diferit de al mandatarului. Reprezentantul legal rezultând din lege sau din actele constitutive al persoanelor juridice este cu totul altceva decât cel al mandatarului ales pentru a îndeplini anumite acte, după cum rezultă din procura specială sau din mandatul acordat.

În speţă Municipiul Tîrgu Mureş este o peroană juridică de drept public, care îi este conferită prin lege (art. 19 din Legea nr. 215/2001) şi este reprezentată legal de instituţia primarului şi aparatul său executoriu (art. 67 alin. 1  din Lege, şi art. 87 din C. proc. civilă), primarul fiind acela care reprezintă municipiul ca instituţie publică în toate raporturile. El poate delega această atribuţie, în special în procesele municipiului şi al entităţilor care îl compun, prin delegaţie specială de oficiul juridic sau de un cabinet de avocatură. Consiliul local municipal este o entitate aparţinătoare din structura municipiului ca persoană juridică, care funcţional este politică, colegială şi deliberativă, hotărârile sale sunt aduse la îndeplinire de către primarul municipiului. În toate situaţiile primul este menţionat expres şi este semnatar al documentelor.

Drept urmare, în cazul promovării unei acţiuni în justiţie, orice act procedural care implică şi angajarea instituţiei cuprinde menţionarea reprezentantului legal (primarul sau viceprimarul) şi se semnează de către acesta, cu număr de ieşire din registrul instituţiei, numai astfel se poate discuta de o ordonare riguroasă al executivului autorităţii. Înscrisul procedural care cuprinde cererea de recurs, are serioase neajunsuri care sunt tot atâtea vicii care sunt sancţionate cu nulitatea. Este constantă jurisprudenţa instanţei supreme care obligă ca orice act procedural, în special care angajează persoana juridică, cum sunt cererea de chemare în judecată, cererile prin care declară căi de atac, întâmpinările, care sunt acte de dispoziţie trebuie să emane în numele reprezentantului legal, să poarte semnătura acestuia şi ştampila acelei persoane juridice.

Cu atât mai mult această îndatorire există când este în discuţie o persoană juridică de drept public, o autoritate executivă importantă a statului, cazul Municipiului Tîrgu Mureş, când se desfăşoară sub auspiciile primarului, emană în numele său ca reprezentant legal, poartă semnătura lui care angajează instituţia şi de asemeni numărul de înregistrare de ieşire din registrul special, la fel ştampila instituţiei. Primarul reprezintă municipiul ca persoană juridică şi entităţile din structura administrativă a persoanei juridice. În preambulul său recursul trebuia să figureze numele reprezentantului legal, adică al primarului municipiului, a viceprimarului sau oricare alt reprezentant legal oficial (preşedinte de şedinţă,secretarul primăriei) şi contrasemnat de secretarul municipiului, care sunt: Dorin Florea, primar şi Maria Ciobanu, secretar. Totodată, la finalul recursului lipsesc: Numele reprezentantului legal al autorităţii, calitatea (funcţia) acestuia, semnătura şi ştampila autorităţii. După cum se poate observa la finalul cererii de recurs, apare menţiunea av. Kerekes Karoly, semnătura indescifrabilă şi ştampila cabinetului de avocat. Lipseşte de asemeni, împuternicirea de avocat după cerinţele şi formularul stabilit de Legea nr. 51/1995 şi statutul profesiei de avocat, care să fie mandatat să exercite activitatea de redactare şi formulare a recursului, împuternicire care să fie ataşată la declaraţia de recurs.

În context, la toate actele şi înscrisurile care emană de la şi în numele autorităţilor publice locale sunt obligatorii să cuprindă în conţinutul lor menţiuni privind:

–             Antetul, cu denumirea completă şi corectă a instituţiei, a statului (România) şi a judeţului;

–              Numărul actului (înscrisului) acordat la secretariatul instituţiei în ordinea înregistrării care să fie trecut în registrul special de intrare-ieşire;

–             Numele şi pronumele reprezentantului legal ca funcţionar public, care îndeplineşte funcţia de conducere în acea autoritate publică şi care o angajează în orice raporturi exterioare cu terţii;

–     Ştampila acelei autorităţi publice;

–              Numele şi calitatea celui care ca mandatar reprezintă partea, depunerea procurii speciale în original iar în cazul că este avocat, împuternicirea acordată şi semnată de reprezentantul legal ( în speţă primarul sau cel pe care l-a delegat cu această autoritate), cu menţiunea expresă şi prealabilă datei introducerii recursului, că este împuternicit să redacteze, să declare, să depună cererea de recurs, adică promovarea în instanţă a acelui înscris ca act procedural.

Dacă n-ar fi aceste exigenţe oricine ar putea să facă cereri în numele autorităţilor publice, ceea ce nu este admisibil.

În speţă, înscrisul care conţine declaraţia de recurs se pretinde că emană numele Consiliului Local Tîrgu Mureş, dar îi lipsesc toate acele elemente pe care le-am arătat şi care constituie menţiuni obligatorii.

Acest pretins înscris conţinut al recursului, este sancţionat cu nulitate pentru că NU a fost emis de autoritatea competentă în numele căruia se pretinde că îi aparţine. NU este însuşit de autoritatea publică: Consiliul local NICI de primar în numele municipiului. De altfel, primarul interpelat prin presa locală a declarat presei şi avocatului nostru că nu ştie nimic şi nu s-a discutat instituţional despre acest recurs. Dacă s-a stabilit prin hotărâre a Consiliului Local, şi, dacă un atare act administrativ există, atunci trebuie să rezulte expres întinderea mandatului avocatului, precum şi funcţionarul public cu funcţie de conducere care duce la îndeplinire Hotărârea Consiliului Local, incluzând în competenţa acestuia şi semnarea actelor procedurale şi a oricăror înscrisuri. Potrivit Legii nr. 215/2001, modificată şi republicată, această atribuţie revine, de regulă, primarului municipiului care reprezintă autoritatea publică dar a cărui nominalizare lipseşte în preambulul recursului şi la fel lipseşte şi semnătura de pe cerere.

Rugăm Onorata Curte, să constate aceste neajunsuri pe care le semnalăm, adică repetăm, LIPSA reprezentantului legal din cerere, lipsa ANGAJAMENTULUI avocaţial pentru serviciul profesional expres: redactare declarare şi depunere recurs, care nu are anexată împuternicirea.

Faţă de această constatare se impune admiterea excepţiei procesuale pe care am ridicat-o:

–              Constatarea că recursul este NUL neîndeplinind cerinţele de formă ale cererii de chemare în judecată, nu este declarat şi nu este însuşit de entitatea în numele căreia, în mod fals, a fost formulat;

–              Recursul este INADMISIBIL, fiind declarat de o persoană fără calitate procesuală activă şi în acelaşi timp de o persoană care nu avea stabilită anticipat calitatea de reprezentant legal, care este în realitate primarul municipiului, acesta nu este trecut în înscris şi nu l-a semnat.

Această dublă excepţie procedurală are caracter peremtoriu, este o nulitate care nu poate să fie acoperită, actul procedural în sine emanat de la o persoană fără calitate procesuală şi în întregime este astfel NUL. Rugăm în principal a menţine cauza în pronunţare şi a se pronunţa pe această excepţie.

II. Recursul declarat este şi NEFONDAT, pentru că nu există, înainte de toate nici un motiv de nelegalitatea hotărârii dintre cele prevăzute de art. 304 pct. 1-9 din C. proc. civilă.

Motivarea recursului conţine o scurtă naraţiune, care menţionează la final, că în drept ar fi aplicabile art. 304 lit. 4 şi 9 din C. proc. civilă.

Cererea de recurs, după cum chiar menţionează expres are motive „în fapt”, însă la o analiză atentă şi riguroasă acestea nu se pot ancora în prevederile art. 304 pct. 4 şi 9 din C. proc. civilă, ca atare enunţarea acestor texte legale nu poate duce la încadrarea celor susţinute, ca motive de nelegalitate.

¾   Textul art. 304 pct. 4 prevede: „când instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti”;

¾   Textul art. 304 pct. 9 prevede: „când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.”

Recursul este o cale de atac extraordinară, de legalitate, de reformare şi în principiu nu pot fi evocate motive de netemeinicie şi nici să cuprindă o derulare descriptivă a stării de fapt, pentru că nu se reface o judecată a fondului.

Niciunul dintre motivele acolo arătate nu se pot constitui critici care să poată fie aduse hotărârii primei instanţe, care hotărâre este temeinică şi legală, la adăpost de orice critică. Prima instanţă a stabilit o corectă stare de fapt, sunt depuse la dosar seturi importante de înscrisuri, soluţia adusă este întru-totul legală.

1. Scurte preliminarii ale situaţiei procesuale în cauză:

–                     Cu privire la tentativa de schimbare a denumirii străzii Călăraşilor existentă în Tîrgu Mureş care să poarte pe viitor  numele controversatului personaj Kossuth Lajos, care a comandat masacrarea populaţiei româneşti în timpul evenimentelor Revoluţiei de la 1848 din Transilvania, au mai fost precedente.

–                     Într-o perioadă nu prea îndepărtată a mai fost emisă o Hotărâre a Consiliului Local, la fel contestată în justiţie de o entitate politică românească şi care a fost soluţionată prin Sentinţa nr. 1516/30. 06. 2004, a Tribunalului Mureş şi devenită irevocabilă prin Decizia nr. 537/R/23. 11. 2004 a Curţii de Apel Mureş, prin care s-a ANULAT Hotărârea Consiliului Local şi strada a rămas în continuare cu denumirea de CĂLĂRAŞI, nume dat în semn de respect unui regiment de infanterie al Armatei Române, care s-a acoperit de glorie în existenţa lui îndelungată, în 1877 Războiul de Independenţă apoi în Războiul Mondial pentru întregirea patriei 1914-1918 şi în cel de-al II-lea Război Mondial, pentru eliberarea Ardealului de sub ocupaţia Hortistă-maghiară. Este un simbol şi un dram al recunoaşterii din partea Ardealului pentru Soldaţii care au luptat şi s-au sacrificat făcând parte din Regimentul Călăraşi, care este acum o arteră principală a oraşului pe care a poposit şi Eminescu în periplul său spre Blaj. Este importantă pentru locuitorii oraşului şi pentru aspectul faţă de adevăr să fie păstrată denumirea de CĂLĂRAŞILOR.

–                     Chiar dacă această hotărâre judecătorească nu are autoritate de lucru judecat, fiind numai identitate de obiect şi de cauză, iar dintre părţi a figurat doar Consiliul Local Mureş, problematica litigioasă rămâne aceeaşi şi această decizie constituie totuşi un precedent important care se raportează şi  în cauza de faţă.

–                     Consiliul Local Tîrgu Mureş, emite Hotărârea nr. 255 din 13 octombrie 2005 şi repetând obsesia U.D.M.R. privind acţiunile antiromâneşti şi de devalizare a Ardealului de istoria lui românească multimilenară, vine din negurile sângeroase ale istoriei cu acest nume asociat cu crima: Kossuth Lajos.

Noi părţile reclamante am atacat în contenciosul administrativ această hotărâre care a parcurs până în prezent două cicluri procesuale, aflându-se acum la al doilea. Astfel:

ü     Prin Sentinţa civilă nr. 2508/3 noiembrie 2006 a fost soluţionat litigiul în fond, fiind respinsă acţiunea în contenciosul administrativ pentru unele dintre părţi şi admisă pentru Asociaţia Cultural Patriotică „Avram Iancu”. S-a dispus anularea hotărârii Consiliului Local nr. 255/13. 10. 2005. Prin Încheierea pronunţată în Camera de Consiliu din data de 6 decembrie 2006 s-a admis cererea de îndreptare a erorii materiale şi de completare a hotărârii (art. 281, 281¹ C. proc. civilă) formulată de toate reclamantele, şi în consecinţă, în conformitate cu aceste prevederi s-a dispus rectificarea Sentinţei civile nr. 2508/3 noiembrie 2006 pronunţată în dos. nr. 70/2006, în sensul că s-a dispus anularea Hotărârii cu nr. 255/13. 10. 2005 a Consiliului Local Mureş.

–     Părţile au declarat recurs, care a fost ADMIS prin Decizia nr. 417/R/29 martie 2007, a Curţii de Apel Tîrgu Mureş, CASATĂ. sentinţa primei instanţe şi trimisă cauza în rejudecare la prima instanţă.

–     În rejudecare, s-a pronunţat Sentinţa civilă nr. 809 din 28 noiembrie 2008 a Tribunalului Tîrgu Mureş, prin care se admite acţiunea în contencios administrativ formulată de toţi reclamanţii şi dispune ANULAREA integrală a Hotărârii Consiliului Local nr. 255/13. 10. 2005, privind schimbarea denumirii străzii Călăraşilor şi atribuirea unei alte denumiri străzii – aceea de Kossuth Lajos.

Împotriva acestei hotărâri este investită, prin strămutare, ca instanţă de recurs Curtea de Apel Craiova.

2. În continuare răspundem la motivele de recurs:

2.1. Instanţa de fond, a dat o aplicare corectă a legii pentru că astfel cum s-a reţinut entitatea executivă a municipiului Tîrgu Mureş este Primăria şi ca atare exigenţele prevăzute de art. 7 din Legea nr. 544/2004, privind contenciosul administrativ au fost îndeplinite. Părţile reclamante au formulat plângeri prealabile la care nu s-a răspuns.

Procedura prealabilă a fost efectuată, pentru că toate lucrările privind municipiul deci şi cele ale Consiliului Local se îndeplinesc prin mijlocirea personalului executiv şi în special al primarului care coordonează activitatea întregului aparat al primăriei. Este adevărat că Primăria nu este o instituţie publică cu personalitate juridică, dar nici Consiliul Local nu are personalitate juridică. Acest atribut  îl are municipiul în sine, iar prin aparatul primarului se îndeplinesc toate formalităţile şi funcţionează toate serviciile.

Instanţa de fond atât la primul ciclu procesual şi în al doilea a verificat realizarea procedurii prealabile prevăzută de art. 7 al Legii nr. 554/2004, privind contenciosul administrativ. Este o speculaţie susţinerea din recurs.

Mai mult din conţinutul plângerilor prealabile rezultă cu claritate că se solicită revocarea (anularea) Hotărârii Consiliului Local nr. 225/13. 10. 2005 şi a pretinde altfel ar fi o formalitate excesivă.

Din actele procedurale pe care le-am depus la toate instanţele rezultă pe larg poziţia procesuală pe care o susţinem, care rugăm a fi consultate, ca făcând parte integrantă din demersul nostru procesual. În această privinţă sunt relevante considerentele din motivele de recurs pe care le-am depus în primul ciclu procesual când s-a judecat recursul declarat împotriva Sentinţei civile nr. 2508/3 noiembrie 2006 a Tribunalului Tîrgu Mureş, care îşi păstrează întru-totul actualitatea. Am făcut o analiză gramaticală şi lingvistică a termenilor utilizaţi, atât autoritatea administrativă cât şi instanţa au calificat corect natura plângerii prealabile.

Cuprinsul şi sensul unui act procedural rezultă din întregul său precum şi din utilizarea sinonimă a unor termeni, aşa că interpretarea se dă în direcţia alcătuirii în profunzime a semnificaţiilor unor expresii.

3. Am invocat în apărare împrejurarea că avizul dat de Comisia Locală de Specialitate aparţinând de Consiliul Local al mun. Tg. Mureş nu a fost exprimat în condiţii procedurale legale prevăzute de Legea 215/2001 privind activitatea Comisiilor de Specialitate ale Consiliilor Locale. Comisia nu a fost convocată, lucrările sale nu au avut loc, aşa că nu s-a discutat legal acordarea avizului propriei comisii.

Am solicitat în acest sens, ca instanţa să constate că avizul asupra proiectului de hotărâre pentru aprobarea schimbării denumirii străzii Călăraşi în strada Kossuth Lajos nu conţine dosarul şi documentaţia corespunzătoare, care sunt necesare mai ales la nivelul unui municipiu cu pretenţii.

Comisia însărcinată cu revizuirea şi atribuirea de noi denumiri de străzi în municipiul Tg. Mureş care a avizat favorabil proiectul de hotărâre atacat de noi nu a depus documentaţia corespunzătoare, nu rezultă convocarea şi prezenţa consilierilor membri ai Comisiei, adică care dintre aceştia au fost prezenţi şi care au lipsit, având obiecţii în ceea ce priveşte convocarea la Comisie, lipseşte convocatorul, şi totodată, nu rezultă legala lor convocare şi câţi au fost prezenţi în ziua şedinţei Comisiei. Aceasta pentru că dl consilier Sita Ioan a contestat că ar fi fost prezent, de asemenea, au lipsit şi nu au fost convocaţi consilierii locali Moraru Octavian din partea PUNR şi Oproiescu Florin. În lipsa unei convocări legale a făcut să se dea lucrărilor Comisiei doar o formalitate aparentă lipsit de dezbateri serioase, şi ca atare, avizul obţinut în acest mod,  este forţat, fals, susţinem că nu este legal pentru că nu a parcurs procedura legală şi Comisia a lucrat deficitar. Lucrările Comisiei care s-au desfăşurat defectuos nu puteau să stea la baza avizului proiectului de hotărâre din moment ce lipseşte convocatorul semnat cu stabilirea ordinii de zi şi a întregii proceduri de urmat până la stabilirea efectivă a avizului.

În context, e de reţinut că observaţiile noastre privesc modul de lucru al Comisiei Locale aparţinând Consiliului Local Mureş, nicidecum nu vizează Comisia Judeţeană de Atribuire de noi denumiri constituită în conformitate cu O.U.G nr. 63/2002 care a dat un aviz nefavorabil. Aşa că, solicităm ca instanţa să verifice dacă Comisia Locală a fost convocată şi întrunită în mod legal, iar nu Comisia Judeţeană.  Prima instanţă a verificat şi a constatat această deficienţă fundamentală.

La fel este de reţinut că avizul Comisiei Judeţene care este NEGATIV, nu putea fi încălcat de Consiliul Local. Comisia judeţeană nu face parte din aparatul propriu şi ca atare nu este un aviz pur consultativ, ci unul obligatoriu, aşa cum este reglementat de O.U.G. nr. 63/2002. Şi aici hotărârea primei instanţe trebuie să ţină seama şi să anuleze hotărârea atacată, pentru că nu are în vedere o comisie din aparatul propriu, ci una aparţinând de Prefectură, care este tehnică şi obligatorie prin voinţa legiuitorului. Este ilustrativă citirea acestui proces verbal  al comisiei de la prefectură alcătuită de personalităţi culturale de prestigiu şi care justifică avizul negativ pe personalitatea tot negativă a lui Kossuth Lajos.

Soluţia pronunţată nu are în vedere lipsa de oportunitate a hotărârii Consiliului Local pe care am atacat-o atât sub aspectele precedentelor istoriei, cât şi a contextului integrării Europene a României, care ancorată la principiile şi legislaţia U.E. trebuie să aibă în vedere un context democratic şi în conformitate cu toate interesele unei comunităţi locale. Comunitatea formată din locuitorii mun. Tg. Mureş este una singură din care fac parte toţi locuitorii cu interese şi drepturi egale, fără nici o deosebire între ei. Ar fi o silnicie ca zilnic să trecem pe lângă o plăcuţă cu un nume atât de nefast pentru românii ardeleni.

Am arătat în acţiunea introductivă şi în precizarea acesteia contextul în care Kossuth Lajos nu poate să aibă o stradă care să îi poarte numele, nu numai că ar fi un personaj controversat, dar s-a aflat la originea tuturor acţiunilor sângeroase îndreptate împotriva populaţiei româneşti din Transilvania istorică şi este total contraindicat pentru locuitorii zonei ca o asemenea hotărâre să fie pusă în aplicare pentru că stârneşte nemulţumiri şi amintiri dintr-o perioadă istorică neagră şi demnă de a fi repudiată din perspectiva de a privi lucrurile a populaţiei majoritare româneşti. Nicidecum naţionalitatea ungară nu este vizată de demersul nostru procesual  şi nici apartenenţa declarată de naţiunea ungară a lui Kossuth Lajos (care este de origine slovacă şi a avut iniţial numele de KOHUTEC), a faptului că a fost reprezentantul unei psihoze şi atitudini antiromâneşti prin toate declaraţiile şi acţiunile sale militare, ceea ce nu-l face compatibil să fie asociat cu atributul de personalitate. Toate agitaţiile şi represiunile sângeroase care au urmat au fost declanşate ca urmare a declaraţiilor şi ordinelor sale, relevante sunt în această privinţă Proclamaţia lui Kossuth către români, pe care îi ameninţă şi îi înjoseşte.

Desigur, chestiunile de natură istorică privind evenimentele ce s-au petrecut cu mult timp în urmă, dar sunt rămase vii în conştiinţa naţională românească, nu ar trebui să conteze prea mult în contextul cauzei. Ele constituie un regret fundamental din punct de vedere al evenimentelor istorice care captivează iraţional şi nedrept pe unii cetăţeni români, cu rol subsidiar ca obiect de analiză în cadrul unui proces judiciar, dar evocarea în sine se impune pentru că la dosar s-au depus: o adresă a Ministerului Afacerilor Externe Român şi o copie după o pretinsă declaraţie dată într-un anumit context al Primului Ministru al României, privind afacerea Kossuth Lajos, pe de altă parte.

În legătură cu acesta este de reţinut că Ministerul Afacerilor Externe al României nu are atribuţii şi nu este competent să elibereze „adeverinţe de bună purtare în ce priveşte pe Kossuth Lajos” chiar dacă acest înscris este obţinut în împrejurări circumstanţiale, semnat de reprezentantul U.D.M.R. în M.A.E.  pe de o parte. Apoi, aşa cum am mai învederat declaraţia primului ministru referitoare la Nicolae Bălcescu cu adevărat vizionar şi revoluţionar democrat şi întâlnirea pe care el a avut-o cu Kossuth Lajos, urmată de rezultate triste şi dramatice datorită trufiei şi dispreţului manifestat de Kossuth, pe lângă faptul că o asemenea declaraţie dată la o întâlnire protocolară nu constituie izvor de drept, ci apoi conţinutul acesteia constituie un fals istoric, acel prim-ministru s-a făcut pentru moment unealta U.D.M.R.  şi s-a dezis de la o demnitate pe care nu o are.

4. În ce priveşte motivul de recurs că Tribunalul Mureş, a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti. Este nefondat acest motiv. Cum ar fi putut fi depăşite atribuţiile puterii judecătoreşti câtă vreme verificarea şi cenzura actelor administrative este reglementată de Legea nr. 554/2004, ori, instanţa tocmai asta a făcut. Hotărârea Consiliului Local Mureş nr. 255/2005, nu este un act administrativ care să fie exceptat de la controlul prin contenciosul administrativ.

Instanţa era datoare şi a verificat dacă procedurile anterioare, lucrările tehnico-materiale, avizele, etc. au fost efectuate.

A constatat încălcări de Lege privind:

–   Discutarea şi adoptarea Hotărârii Consiliului Local nr. 225/2005 fără să figureze pe ordinea de zi;

–   Adoptarea în regim de urgenţă fără ca atare urgenţă să existe, pentru că nu era o stare excepţională (calamitate, inundaţii, pericol de infecţii, etc.);

–   Comisia de specialitate nu a fost convocată procedural şi nu a lucrat colegial, fiind adusă de la comisia proprie, un proces verbal fabricat „băgat pe sub uşă”.  În realitate această comisie de specialitate nu a fost  convocată, ea nu a lucrat valabil prin vot şi avizul său nu există.

–   Avizul comisiei de la prefectură, autoritate externă care nu face parte din aparatul de lucru al Consiliului Local a fost AVIZ NEFAVORABIL dar a fost ignorat şi nu a fost atacat.  Acest aviz provenind de la  o entitate administrativă din afara Consiliului Local, din ierarhia autorităţii de guvernare – instituţia prefectului este obligatorie. Nu se poate confunda acest aviz cu un aviz al propriei comisii; care să fie doar simplu consultativ. Prima instanţă s-a preocupat de lămurirea tuturor chestiunilor cauzei şi s-a pronunţat o hotărâre care reflectă corect dezlegarea raporturilor juridice din dosarul cauzei.

Aşa fiind pe fond rugăm a constata că nu există în realitate nici un motiv de recurs care să fie imputabil hotărârii primei instanţe. Rugăm RESPINGEREA

recursului cu cheltuieli de judecată.

Cu stimă,

Intimatele

prin reprezentant av. dr Ioan Sabău Pop

CONCLUZII SCRISE

Dos.nr.: 1577.1/43/2006

Pronunţare: 28 martie 2011

Către,

CURTEA DE APEL CRAIOVA

-secţia de contencios administrativ şi fiscal-

D-nă Preşedinte,

Subsemnaţii intimaţi,

–    Sita Ioan, domiciliat în mun. Tîrgu-Mureş, str. Avram Iancu,nr. 5A, jud. Mureş, consilier local în adrul Consiliului municipal Tîrgu-Mureş, posesor al C.I. seria MS, nr. 004429,

–     Uniunea Naţională „Vatra Românească”, cu sediul în mun. Tîrgu-Mureş, str. George Enescu, nr. 2, jud. Mureş, reprezentată legal de preşedinte Florin Oproiescu,

–     Asociaţia Cultural Patriotică „Avram Iancu” –  Filiala Judeţeană Mureş, cu sediul în mun. Tîrgu-Mureş, str. Avram Iancu, nr. 23, jud. Mureş, reprezentată legal prin Ioan Berţa,

–     Partidul „România Mare” – prin filiala Mureş, cu sediul în mun. Tîrgu-Mureş, str. Gheorghe Doja, nr. 9, jud. Mureş, reprezentată legal de dl. preşedinte ing. Amza Constantin,

–     Societatea culturală şi de atitudine civică transilvană „Glasul Moţilor” din România, cu sediul în mun. Tîrgu-Mureş, str. Gheorghe Doja, nr. 179/A, ap. 40, reprezentată prin Oros Gheorghe, în calitate de intervenient în interesul altei persoane,

prin apărător ales av.Dr. Ioan SABĂU-POP, în temeiul art. 146 C.proc.civ., depunem următoarele:

CONCLUZII SCRISE PRESCURTATE

pe care solicităm respectuos să le aveţi în vedere la pronunţarea unei soluţii legale şi temeinice în cauza cu a cărei soluţionare aţi fost învestiţi.

Menţionăm că concluziile scrise de faţă sunt utile pentru adoptarea unei soluţii legale şi temeinice în cauză având în vedere expunerea rezumativă şi timpul limitat avut la dispoziţie în cadrul susţinerilor orale din praetoriul instanţei la dezbaterea în fond care a avut loc în şedinţa publică la termenul de judecată din data de 21 martie 2011.

I. Preliminarii asupra evoluţiei procesuale în cauză:

1. Procesul precedent care a existat în 2004 privind o altă hotărâre a Consiliului local privind redenumirea străzii (HCL 186/31 iulie 2003), a fost soluţionat prin Sentinţa  nr. 1516/30 iunie 2004 a Tribunalul Mureş şi apoi în recurs prin Decizia nr. 537/R/23.11.2004. Acest proces a avut ca obiect o acţiune de contencios privind anularea Hotărârii Consiliul Local Tîrgu Mureş 147/2003 privind schimbarea denumirii străzii Călăraşi în denumirea Kossuth Lajos. Este adevărat că în acel proces au fost părţi reclamante consilierii locali şi organizaţia apolitică P.U.N.R. Tîrgu-Mureş, pârâţi Consiliul Local şi privea o altă hotărâre, însă, având acelaşi mesaj administrativ, pentru orientarea instanţei, acel proces constituie un precedent judiciar important în ceea ce priveşte aspecte specifice ale administraţiei publice local, în special Consiliul Local care este dominat de consilierii locali ai U.D.M.R. la votul cărora au aderat consilieri ai celorlalte partide româneşti. Este adevărat că aceştia din urmă au fost în număr foarte mic, dar organizat pe duplicităţi politice.

Menţionăm această hotărâre care a fost soluţionată pe repere juridice similare acelora care se impun şi în acest proces, chiar dacă nu constituie autoritate de lucru judecat, lipsind identitatea de părţi, însă subliniem importanţa acesteia ca practică judiciară relevantă şi care ar trebui să aibă cel puţin caracter orientativ în litigiul supus recursului prin strămutare la Curtea de Apel Craiova.

2. Consiliul Local al mun. Tîrgu Mureş a emis Hotărârea nr. 255/din data de 13 octombrie 2005 care, după efectuarea procedurii prealabile prevăzute de Legea nr. 554/2004, a fost atacată cu o acţiune în contencios administrativ la Tribunalul Mureş – secţia de contencios administrativ şi fiscal. Reclamanţii au formulat cereri de chemare în judecată în conformitate cu prevederile art. 82 şi 112 C.proc.civ., separate, constituindu-se astfel dosarele nr. 70/2006, 71/2006, 73/2006 şi 4928/2005.

3. Tribunalul Mureş, ca primă instanţă, a dispus conexarea pricinilor la dos.nr. 70/2006 în care figura reclamant consilierul local Sita Ioan.

3.1. S-a desfăşurat în mod procedural un prim ciclu procesual, în acest din urmă dosar pronunţându-se Sentinţa nr. 2508/3 noiembrie 2006. Prin încheierea pronunţată în Camera de Consiliu din 6 decembrie 2006 s-a admis cererea de îndreptare a erorii materiale şi de completare a hotărârii, formulată de toate reclamantele, s-a dispus rectificarea hotărârii sus-menţionate, în fine, soluţia pronunţată de instanţă a fost de anulare a Hotărârii nr. 255/13 octombrie 2005 a Consiliului Local Mureş.

Ø           Părţile au declarat recurs încă înainte de cererea de îndreptare, recurs care a format obiectul dos.nr. 1577/43/2006 la Curtea de Apel Tîrgu Mureş. Instanţa de recurs a admis recursul tuturor părţilor prin Decizia nr. 417/R/29.03.2007, urmând să fie casată sentinţa primei instanţe şi trimisă cauza spre rejudecare la Tribunalul Mureş.

3.2. A urmat al doilea ciclu procesual, în rejudecare, care a făcut obiectul dos.nr. 1577/43/2006 în care s-a pronunţat Sentinţa nr. 809/28 noiembrie 2008 a Tribunalului Mureş prin care se hotărăşte:

1. Respinge excepţiile invocate pe parcursul judecării cauzei de către pârâtă privind inadmisibilitatea acţiunii pentru lipsa procedurii prealabile şi pentru lipsa de interes a reclamanţilor;

2. Admite acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanţii Sita Ioan, Uniunea Vatra Românească, P.R.M. – filiala Mureş, Societatea Cultural-Patriotică „Avram Iancu” în contradictoriu cu Consiliul Local al mun. Tîrgu-Mureş şi  Primăria mun. Tîrgu-Mureş;

3. Anulează Hotărârea nr. 255/13 octombrie 2005 privind schimbarea denumirii străzii „Călăraşilor” în strada „Kossuth Lajos”;

4. Respinge petitul privind obligarea la daunele morale ca neîntemeiat;

5. Fără cheltuieli de judecată, care, de altfel nu au fost solicitate;

3.3. De reţinut că Tribunalul Mureş, primă instanţă atât în primul ciclu procesual cât şi în rejudecare, la cererea separată a reclamanţilor a dispus, în conformitate cu art. 14 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, suspendarea hotărârii Consiliului Local atacate.

3.4. Împotriva Sentinţei nr. 809/28 noiembrie 2008 s-a declarat recurs în numele Consiliului Local, după cum am susţinut de către o persoană fără calitate semnat în numele cabinetului de avocatură aparţinând lui Kerekes Karoly.

În urma cererii de strămutare formulată de pârâta-recurentă, cauza a fost strămutată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la Curtea de Apel Craiova.

II. Cu referire la recursul formulat în cauză, poziţia noastră procesuală a fost constantă în ambele cicluri procesuale, mai mult, în economia cadrului procesual care priveşte recursul de faţă, adică în al doilea ciclu procesual, strămutat la Curtea de Apel Craiova, învederăm următoarele aspecte esenţiale:

1. Primul, priveşte excepţiile ridicate atât la instanţa de recurs iniţial învestită Curtea de Apel Tîrgu-Mureş cât şi la instanţa de strămutare, respectiv Curtea de Apel Craiova.

Pe rând învestite cu soluţionarea recursului, datorită naturii excepţiilor, ea trebuie verificată de fiecare instanţă în parte, adică: excepţia lipsei de calitate procesuală şi de interes al persoanei care a declarat recursului, al semnatarului acesteia, numitul Kerekes Karol.

În privinţa excepţiei lipsei calităţii de reprezentant legal, respectiv ca mandatar al aceleiaşi persoane Kerekes Karoly, arătăm faptul că acesta nu a fost desemnat (mandatat, împuternicit) în condiţii legale strict procedurale.

Ne permitem să facem o analiză succintă în ordinea lor.

Pornim în acest demers de la remarca făcută de dna Preşedinte al completului de judecată cu privire la împrejurarea că excepţiile au fost ridicate şi înainte de strămutare la Curtea de Apel Tîrgu Mureş, fiind soluţionată şi respinsă excepţia lipsei calităţii de reprezentant legal al Consiliul Local Tîrgu Mureş în exercitarea căii de atac de către numitul Kerekes Karol.

Din Încheierea din 25 iunie 2009 rezultă această soluţie referitoare exclusiv la excepţia lipsei calităţii de reprezentant, soluţie promovată de preşedintele completului de judecată care din coincidenţe prea vizibile a făcut parte din toate completele de judecată care au soluţionat recursul în dosarele precedente sus-menţionate şi care şi-a exprimat părerea în manieră părtinitoare pentru grupul de consilieri ai U.D.M.R. Tot acest magistrat, pentru motivele arătate mai sus a fost recuzat în dos.nr. 1577/43/2006 în care s-a pronunţat Decizia nr. 417/R/29.03.2007. În acest recurs recurs cererea de recuzare nu a fost nici respinsă, nici admisă, pur şi simplu ignorată, deşi prezenţa acestui judecător care pe lângă alte motive de recuzare, s-a antepronunţat spunându-şi părerea în cauză.

Conţinutul  şi motivarea excepţiilor ridicate prin întâmpinarea depusă pentru termenul din 21 martie 2011 nu este întru-totul identică şi are o altă extensie a motivaţiei decât cea soluţionată parţial de Curtea de Apel Tîrgu-Mureş.

Învederăm că în oricare dintre ipoteze, fiind etape procesuale distincte şi instanţe diferite, chiar dacă competenţa materială este identică, reanalizarea ambelor excepţii se impune pentru că atât lipsa de calitate procesuală şi de interes a declarantului recursului cât şi aceea de reprezentant legal trebuie clarificată la fiecare dintre instanţe. Exemplificativ, împuternicirea avocatului trebuie să aibă completată corect rubrica referitoare la cauză şi instanţa în faţa căreia poate să reprezinte.

În dezvoltarea întâmpinării şi accentuarea susţinerilor orale învederăm că actul procedural al părţii denumit „recurs”, atunci când este în discuţie o persoană juridică şi cu atât mai mult o persoană juridică de drept public, autoritatea acesteia aparţine reprezentantului legal prevăzut de lege sau de actele constitutive ale acesteia. A nu se face confuzie între persoana care redactează, activitate materială preparatorie care este diferită de autoritatea în numele căreia emană actul procedural şi care se face de către reprezentantul legal. Consiliul Local este o entitate administrativă, politică, colegială, deliberativă, care lucrează în şedinţe conform convocatorului, adică nu este o autoritate cu caracter permanent. Persoana juridică în rândul autorităţilor publice locale, este municipiul conform art. 19  din Legea nr. 215/2001 privind administraţia publică locală. Municipiul, ca unitate administrativ-teritorială căreia i se atribuie personalitate juridică de drept public, având patrimoniu propriu şi capacitate juridică deplină (art. 19 din aceeaşi lege) are în structura sa organizatorică entităţi administrative, funcţionale şi executive care sunt prevăzute de lege şi ale căror atribuţii sunt expres arătate.

Din multitudinea de entităţi din structurile organizatorice ale municipiului fac parte Consiliul Local, Primarul, aparatul executiv al acestuia din urmă care exteriorizează prin funcţionalitate activitatea persoanei juridice (art. 21, 61 şi 67 din Legea nr. 215/2001). Textul art. 21 prevede expres că administraţia publică locală se realizează prin Consiliile locale ca autorităţi deliberative şi primarii ca autorităţi executive.

Potrivit art. 66 primarul îndeplineşte o funcţie de autoritate publică. El este şeful administraţiei publice locale şi al aparatului propriu de specialitate pe care îl conduce şi în controlează (art. 66 alin. 1).

Ca şi celelalte entităţi compartimentale, indiferent ce activitate  deservesc (cum sunt Serviciul de stare civilă, Compartimentul de relaţii cu publicul, Direcţia de Fond funciar etc.) sunt coordonate de primar şi aparatul acestuia în realizarea atribuţiilor executive reglementate de legea administraţiei publice.

Pentru buna funcţionare a administraţiei publice locale, în condiţiile legii, primarul reprezintă comuna sau oraşul în relaţiile cu alte autorităţi publice, cu peroanele fizice sau juridice române sau străine, precum şi în justiţie. Din interpretarea acestor texte rezidă cât se poate de limpede că angajarea municipiului, în speţă mun. Tîrgu Mureş, prin intentarea unei acţiuni judiciare, iar recursul este o acţiune judiciară, respectiv un act de dispoziţie juridică, reprezentantul legal este exclusiv primarul şi viceprimarul desemnat de acesta. Nicio altă persoană, nici măcar consilierii, nu pot avea iniţiativa declanşării şi emiterii actului procedural decât primarul şi viceprimarul, acesta din urmă când i s-a delegat atribuţia, indiferent că primarul o face din propria iniţiativă sau aduce la îndeplinire o hotărâre a Consiliului local (art. 68 alin. 1 lit. b).

De altfel, aceste atribuţii exprese şi care sunt prin natura lor atribuţii de autoritate unilaterală rezultă din textele legale sus-menţionate şi din regulamentul de funcţionare al consiliului local, Statutul aleşilor locali şi regulamentul de funcţionare a primăriei elaborat de fiecare entitate juridică locală, în baza legii şi autonomiei locale ce rezultă din lege.

În ipoteza că un atare act procedural nu emană în numele reprezentantului legal al autorităţii, nu este nominalizat reprezentantul legal care în speţă este primarul, din punct de vedere administrativ este un act inexistent, deoarece emană de la o persoană necompetentă şi este nul de drept.

Nu credem că Onorata Instanţă ar putea să accepte confuzia creată de semnatarul acelui recurs, pentru că în ceea ce priveşte persoanele juridice de drept public reprezentantul legal, adică cel care este învestit cu autoritatea administrativă, unilaterală, este distinct de mandatarul împuternicitul convenţional, acesta din urmă putând să fie într-adevăr consilier juridic, avocat, etc. Dar chiar şi aşa, mandatul, împuternicirea, delegaţia trebuie să prevadă expres activitatea delegată, autoritatea la care se îndeplineşte şi, desigur, semnătura reprezentantului legal care în speţă trebuie să fie primarul municipiului.

Chiar în situaţia că ar fi în discuţie o hotărâre a Consiliului local, aceasta se aduce la îndeplinire de primar şi care este funcţionarul public căruia îi aparţine decizia de emitere, de semnare a actului procedural şi de mandatare a terţului fie şi cazul avocatului.

Cu alte cuvinte, consilierul juridic sau avocatul poate să îndeplinească activitatea materială de redactare şi desigur poate să semneze ca persoană care a întocmit acel înscris, însă, a nu se face confuzie între act juridic pe de o parte, şi suportul pe care acesta este materializat, pe de altă parte. Efectul angajator al actului juridic în domeniul procesual este valabil dacă a fost însuşit, şi desigur, această însuşire este atestată cu semnătura funcţionarului public competent, respectiv primarul municipiului.

Orice persoană angajată sau în virtutea unui contract de colaborare desfăşoară un contract de colaborare în cadrul aparatului unei primării, la fel şi serviciile prestate de un avocat, dar ele au un circuit intern potrivit regulamentului de organizare elaborat şi valabil pentru această autoritate, însă exteriorizarea voinţei juridice se exprimă prin angajarea prin semnătură a primarului. Aceste aspecte duc la constatarea:

–     Lipsa de calitate procesuală a persoanei care a declarat recursul, respectiv a semnat acest act, în consecinţă actul este inadmisibil şi solicită constatarea nulităţii acestuia;

–     Legitimaţia procesuală de a declara calea de atac o au părţile din litigiu şi drept urmare practic şi după rigorile care se impun, Consiliul Local al mun. Tîrgu-Mureş nu a declarat recurs;

–     Semnatarul pretinsului înscris intitulat recurs nu are calitatea de reprezentant legal pe de o parte nu este funcţionarul public îndreptăţit să angajeze autoritatea publică parte în litigiu, pe de altă parte la data redactării „recursului” nu avea nici calitatea de mandatar pentru că nu a ataşat recursului o împuternicire cu dată anticipată, având o atare însărcinare şi care să fie semnată de reprezentantul legal al autorităţii în favoarea căreia pretinde că a redactat lucrarea;

Cu prilejul dezbaterii cauzei, instanţa a deliberat asupra acestor excepţii pe care le-a unit cu fondul. După caracterizarea lor juridică dată în doctrină şi jurisprudenţă, excepţiile privind lipsa calităţii procesuale şi de interes a părţii care a formulat acţiune în justiţie sau a exercitat o cale de atac precum şi lipsa calităţii de reprezentant care de altfel nu a fost clarificată în condiţiile art. 112 pct. 2 şi 67 C.proc.civ., sunt excepţii dilimante care au menirea decăderii părţii din drept iar după modesta noastră apreciere nu pot să fie unite cu fondul. Desigur, în măsura în care instanţa are în vedere să cerceteze înscrisurile pe care le-am depus în această privinţă precum şi împrejurarea că primarul municipiului, fiind interpelat în scris şi în presă a făcut afirmaţii că nu are cunoştinţă şi nu a declarat recurs.

Ataşăm încă o dată adresele depuse la instanţă şi care au fost adresate instituţiei primarului pentru clarificare pe parcursul litigiului la instanţele din Tîrgu-Mureş. Asemenea dubluri de înscrisuri a depus la dosarul cauzei avocatul Kerekes, care se pretinde că sunt hotărâri ale Consiliului Local care mai există la dosar pe care însă nu le-am consultat, rugăm în acelaşi context să fie verificate şi cele depuse de noi.

III. Cu referire la motivele de recurs, astfel cum am învederat atât în întâmpinarea depusă la Curtea de Apel Tîrgu-Mureş şi la Curtea de Apel Craiova, solicităm să fie însuşite de instanţă şi în continuare dezvoltăm aspectele care privesc punctual acest recurs:

1. Recursul constituie o cale de atac extraordinară, nedevolutivă, de reformare şi poate să fie admis exclusiv şi numai pentru motive de nelegalitate prevăzute de art. 304 C.proc.civ.

Instanţa de recurs este datoare să analizeze limitat motivele de recurs invocate de parte cu arătarea lor expresă şi în acelaşi timp motivele care sunt invocate.

În cauză, recursul sumar desigur cu obiecţiile pe care le-am  adus cu privire la excepţiile ridicate face referire la reglementările procedurale prevăzute art. 304 „lit.” 4 şi 9 din C.proc.civ.

Un prim motiv de recurs, art. 304 pct. 4 C.proc.civ. prevede:

când instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti

sintagmă prin care se înţelege o incursiune a autorităţii judecătoreşti în sfera de activitate ale celorlalte puteri ale statului: legiuitoare sau executivă.

În concepţia recursului, se pune problema dacă instanţa judecătorească are în competenţă materială soluţionarea acţiunii în contencios administrativ îndreptată împotriva unui act administrativ în speţă Hotărâre nr. 255/13 octombrie 2005.

În concret învederăm că hotărârea atacată constituie un veritabil act administrativ astfel cum acesta este calificat de art. 1 alin. (1) şi art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ şi art. 2 pct. 1 lit d) din C.proc.civ.

Aspectul în sine nu comportă multe discuţii, revine competenţei materiale a instanţei de contencios administrativ, verificarea condiţiilor de fond şi de formă prevăzute de lege pentru emiterea şi legalitatea acestui act administrativ.

Prima instanţă, atât în primul ciclu procesual dar şi după rejudecare, până la pronunţarea Sentinţei 809/28 noiembrie 2008 de către secţia de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Mureş, a stabilit cadrul procesual corect şi a verificat temeinic prin probele administrate cu înscrisuri îndeplinirea cerinţelor de formă şi de fond pentru emiterea actului administrativ atacat.

Astfel a rezultat că, Avizul propriei comisii de specialitate a Consiliului Local nu a fost emis în conformitate cu procedura legală, adică această comisie nu a fost convocată regulamentar, practic nici nu a avut loc o şedinţă de lucru pentru discuţia, elaborarea proiectului unei hotărâri. Nu au fost convocaţi şi nu au fost prezenţi la lucrările Comisiei printre alţii consilierii Sita Ioan, Oproiescu Florin şi Moraru Octavian. Nu există convocatorul comisiei, semnătura consilierilor sau altă modalitate de convocare, ordinea de zi, procesul-verbal efectiv şi real al comisiei. Totul a fost o activitate fictivă şi formală îndeplinită de câţiva interesaţi, de altfel primii doi consilieri şi figurează printre contestatarii părţi ai procesului şi în acelaşi timp au obiectat şi votat împotrivă în şedinţa consiliului local.

Al doilea aspect care priveşte procedura de elaborare a hotărârii, ca o condiţie de formă, această chestiune era importantă pentru toţi locuitorii municipiului pentru că ea constituie o problemă viu discutată şi contestată în rândul acestora, NU A FIGURAT PE ORDINEA DE ZI A CONSILIULUI CONVOCAT PENTRU DATA DE 13 OCTOMBRIE 2005. Ea a fost adusă în discuţie intempestiv ca o surpriză înşelătoare după epuizarea listei ordinei de zi. Nici măcar nu a fost discutată prealabil înainte de începerea şedinţei, ca atare nu putea fi pusă pe ordinea de zi ca o problemă curentă pentru că nu era ca o simplă chestiune legată de aspecte de organizare cum ar fi cumpărarea de mături, inventariere de lucruri  sau alte aspecte legate de chestiuni de o importanţă redusă.

Al treilea aspect priveşte avizul negativ al Comisiei judeţene, aviz obligatoriu în conformitate cu OUG nr. 603/2002. Autorul recursului aduce o argumentare lipsită de valoare în sensul în privinţa forţei avizelor comisiilor de specialitate. Or, avem de făcut distincţie între activitatea a două comisii, respectiv comisia proprie a Consiliului local privind denumire a de străzi, al cărui aviz trebuie să fie motivat dar este consultativ şi, în al doilea, rând Avizul Comisiei Judeţene înfiinţată pe lângă instituţia prefectului, care nu face din structura Consiliului local, este o structura care funcţionează pe lângă autoritatea reprezentantului guvernului în teritoriu. Comisia Judeţeană care a lucrat efectiv faţă de Comisia Consiliului, şi anume cât se poate de implicată şi profesionist prin întrunire a sa efectivă în plen, întocmirea procesului verbal şi emiterea hotărârii de aviz negativ (nefavorabil) aducând argumente pertinente şi concludente. Dar, autorul recursului aduce pretinse argumente de valabilitate a avizului comisiei din structura proprie a consiliului care nici măcar nu s-a întrunit, nici măcar nu a lucrat legal dar pe care aviz îl însuşeşte şi dimpotrivă ignoră cu obstinaţie avizul comisiei judeţene care dacă a fost înfiinţată are o raţiune şi este înlăturat subiectiv şi interesat de servanţii consilieri U.D.M.R. ignorând obligaţia lor de a respecta acest aviz.

Solicităm instanţei să îşi fac timp pentru lectura procesului-verbal al comisiei de la prefectură alcătuită din personalităţi culturale de prestigiu şi cu autoritate ştiinţifică în zonă şi care justifică fondat avizul negativ cu privire la personalitatea controversată şi de tristă amintire a lui Kossuth Lajos.

În concluzia acestui punct, că instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti nu poate să fie primit, pentru că textul art. 304 pct. 4 din C.proc.civ., are în vedere situaţiile când obiectul litigiului nu este supus competenţei de judecată pentru că ar fi  supus fie altor competenţe jurisdicţionale, fie în competenţa celorlalte puteri ale statului. Instanţa de fond, nu a pronunţat un act administrativ şi nici unul ce intră în sfera puterii legiuitoare. A judecat un litigiu de contencios administrativ, care este îndreptăţit.

Jurisprudenţa evocată de către redactorul recursului nu are legătură cu speţa, susţinerea că primăria nu este o instituţie publică cu personalitate juridică, nu a negat nimeni, precum nici Consiliul local pe care l-am caracterizat mai sus, la rândul său, nu are personalitate juridică. Cum însă toate activităţile privind administraţia publică locală a municipiului se desfăşoară la acea clădire şi la acea adresă fiind afişat şi sediul instituţiei, percepţia publică că acolo trebuie depuse plângeri, petiţii, memorii etc. este în acest sens formală.

Tot în partea de motivare privind pretinsa depăşire a atribuţiilor puterii judecătoreşti se susţine că secretarul Consiliului local potrivit art. 73 din ROF, în acelaşi timp prefectul nu ar fi avut obiecţiuni şi nu a atacat hotărârea nu sunt argumente serioase şi de natura celor care ar putea fi aduse ca obiecţii hotărârii primei instanţe că ar şi-ar fi depăşit limitele învestirii şi desigur a competenţei de atribuţiune.

Recurentul se prevalează secvenţial de prevederile ROF (regulamentul propriu) şi uită fie intenţionat fie din precaritatea pregătirii profesionale juridice faptul că instanţa judecătorească aplică legea şi în această privinţă are dreptul de a supune cenzurii actele administrative prin acţiunea directă şi prin excepţia de nelegalitate dar chiar şi aşa nu instanţa a fost aceea care ar fi acţionat în afara pretinsului regulamnt sau în temeiul unor dispoziţii pe care acesta nu le cuprinde activitatea propriu-zisă

În privinţa competenţei instanţei de a verifica procedura de elaborare a actului administrativ care se reproşează în recurs, considerăm că este o susţinere gratuită pentru că modalitatea procedurală în care s-a elaborat un act administrativ intră în cadrul condiţiilor de formă şi pe de altă parte intră în cadrul controlului de legalitate pe care îl realizează instanţele judecătoreşti. Acest control intră în cadrul obiectului acţiunii judiciare în contenciosul administrativ şi este consacrată unanim în doctrina de specialitate adică verificarea fazelor premergătoare încheierii unui act administrativ de orice natură ar fi acesta, exemplu Antonie Iorgovan – Tratat de drept administrativ, Ed. All Beck, Bucureşti, 2005, p. 652.

2. În privinţa celui de-al doilea motiv de recurs, invocat de aşa-zisul „recurent” căruia îi contestăm calitatea pentru motivele deja arătate, anume că plângerea prealabilă nu ar fi fost exercitată cu îndeplinirea cerinţelor legale, respectiv ar fi fost adresată primarului sau primăriei, aducem următoarele argumente în vederea respingerii lor:

Părţile reclamante şi având calitatea de intimate în recurs, pe care le reprezentăm, au exercitat activităţile preliminare intentării din proprie iniţiativă fără asistenţă juridică care desigur nu o învederăm doar ca motiv de combatere a recursului.

Am arătat în susţinerile noastre precedente, în scris şi oral, că Hotărârea Consiliului Local nr. 255/2005 a fost emisă de o autoritate administrativă care potrivit Legii nr. 215/2001, Legii aleşilor locali nr. 393/ 2004 şi raportat la art. 121 din Constituţie, consiliul este după cum o explică şi sensul său lingvistic în realitate un organ care se întruneşte periodic, colegial, desemnat politic, deliberativ şi care nu are personalitate juridică.

În concepţia legiuitorului, este o entitate funcţională a persoanei juridice de drept public care este mun. Tîrgu Mureş (art. 19 din Legea nr. 215/2001), o autoritate care exercită o serie de atribuţii, emite însă în principal hotărâri care sunt aduse la îndeplinire de către primar şi aparatul executiv coordonat de acesta. Drept, urmare toate operaţiunile şi lucrările administrative şi de execuţie sunt întocmite de aparatul de funcţionare al primarului, inclusiv comunicarea hotărârii ca act administrativ persoanelor interesate şi în acelaşi timp are în atribuţii punerea în executare. Consiliul în sine nu are un aparat propriu cu activitate permanentă dar, în primul rând, un funcţionar public cu atribuţii de conducere care să coordoneze activitatea administrativ-executivă decât, comisiile proprii, un secretariat în timpul sesiunilor.

În mod simetric, depunerea plângerii prealabile pentru una dintre părţi care a făcut-o la instituţia primarului şi a primăriei nu poate să fie considerată ca fiind greşită. Ca orice alt serviciu, departament, sector etc., toate cererile şi plângerile se depun la departamentul de relaţii cu publicul al instituţiilor publice care au atribuţii de a le înregistra şi prin conducătorul acelui compartiment să fie predate primarului după care acesta le repartizează spre soluţionare. Drept urmare, primarul avea obligaţia să o înainteze cu referat privind propunerea de soluţionare la consiliul local, fie să o soluţioneze prin darea unui răspuns. Faptul că plângerile depuse de către reclamanţi au rămas nesoluţionate şi nu a fost dat un răspuns în termenul prevăzut de art. 7 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 denotă atitudinea birocratică primitivă a Consiliului local şi în acelaşi timp o inerţie birocratică, cunoscută de altfel, că este uzitată de către autorităţile statului român. Preocuparea Consiliului local şi a aparatului primăriei din motive electorale şi de clivaj în afaceri au făcut să ignore o obligaţie care revine unei autorităţi faţă de oricare dintre alegători. Dacă grupul de consilieri ai U.D.M.R. este foarte vizibil şi activ în antrenamentele naţionaliste şi şovine, aici la Tîrgu Mureş având trecere acţiunile antiromâneşti în rândurile alegătorilor maghiari, pe de altă parte poate ar fi fost cazul măcar ca o minimă atitudine de interes să fie mimată respectarea dreptului de petiţionare şi învrednicire a acesteia cu un răspuns oarecare. Dacă nu s-a întâmplat aşa, este de constatat că plângerea prealabilă a fost introdusă după cerinţele art. 7 din Legea nr. 554/2004, condiţia obligatorie a efectuării procedurii a fost astfel realizată, revenind mai departe obligaţia autorităţii să treacă la soluţionare, menirea plângerii prealabilă fiind de: a verifica încă o dată legalitatea, temeinicia şi oportunitatea unui act administrativ de către autoritatea autor al actului; de a îmbunătăţi comunicarea, imaginea publică şi încrederea dintre administraţie şi cei supuşi actului de administrare; în fine, evitarea unei situaţii conflictuale în faţa justiţiei care ar aduce o ştirbire serioasă autorităţilor publice.

Plângerea prealabilă, apreciată ca un recurs administrativ de natură graţioasă, chiar în ipoteza că ar fi greşit introdusă, autoritatea sesizată şi învestită cu această plângere are obligaţia trimiterii în termen de 5 zile de la înregistrare la instituţia publică competentă, urmând a înştiinţa petiţionarul despre aceasta (art. 61 din OG nr. 27/2002). În doctrina consacrată şi în jurisprudenţa relevantă acest aspect este astfel soluţionat urmând ca autoritatea publică competentă să dispună efectuarea unei cercetări administrative şi să organizeze un compartiment distinct care să îndeplinească o preocupare efectivă pentru soluţionare. Iar nu una formală şi derizorie cum s-a întâmplat în speţă şi mai mult de atât se reproşează nouă, părţilor, ceea ce de fapt autoritatea trebuia să îndeplinească, autorul recursului devenind prin aceasta ridicol (în acest sens Cosmin Dragoş Dacian – Legea contenciosului administrativ, ed. a II-a, ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2009, p. 231-232; D.A. Dumitrescu articol în RDP nr. 4/2005, p. 55).

Relevant în ansamblul jurisdicţional al cauzei că dreptul de a rezolva recursul graţios sau ierarhic aparţine conducătorului compartimentului şi conducătorului instituţiei iar dacă conducătorul instituţiei nu îl semnează şi nu îl însuşeşte actul este ilegal din punct de vedere formal şi devine anulabil la solicitarea părţii interesate (constituţionalistul T. Drăganu – Actele de drept administrativ, Ed. Şt., 1959, p. 160; Rodica Narcisa Petrescu – Drept administrativ, ed. Accent, 2004, p. 281).

Subliniem acest aspect al însuşirii şi semnării unui răspuns care este sancţionat cu nulitatea relativă, adresă care are din punct de vedere al implicării şi al angajamentului o valoarea mai mică decât declaraţia care conţine actul procedural al recursului. Semnalăm fără a readuce alte argumente în discuţie că este cu atât mai important şi nulitatea acţionează cu mai multă vigoare pentru actul procedural al recursului neînsuşit, nesemnat şi care nu emană din structurile autorităţii însăşi dacă o simplă adresă ce nu îndeplineşte această condiţie duce la anulare.

Lipsa unui răspuns se echivalează cu act ilegal al administraţiei pentru că nu este o motivaţie transmisă părţilor ceea ce îndreptăţeşte la introducerea unei acţiuni în contencios şi chiar la solicitarea despăgubirilor.

Acestea fiind datele problemei în speţă, învederăm însă că plângerea prealabilă depusă la departamentul de specialitate din structura municipiului, respectiv a primarului, şi desigur în imobilul pe care scrie „Primăria Tîrgu-Mureş”, în două limbi, nu este un recurs administrativ greşit introdus. Dar, chiar dacă ar fi aşa, acest recurs nu poate să fie primit.

3. Este criticată hotărârea primei instanţe că a dat o apreciere greşită excepţiei inadmisibilităţii acţiunii reclamantei, respectiv Societăţii cultural-patriotice „Avram Iancu”, aceasta nemaifiind susţinută.

Prima instanţă a respins excepţia inadmisibilităţii ţinând seama de împrejurarea că plângerea conţine elementele prin care este contestată hotărârea şi în acelaşi timp a fost depusă în termen şi la autoritatea competentă. Excepţia a fost ridicată în faţa primei instanţei, desigur cu dezacorduri şi lipsă de precizie în conturarea argumentării.

Soluţia primei instanţe este la adăpost de orice critică, totodată întemeiată pe dispoziţiile legale de drept material şi procesual aplicabile în speţă.

Se susţine că instanţa a interpretat greşit art. 7 potrivit căruia se arată textual că plângerea trebuia să fie înregistrată la autoritatea publică emitentă sau în egală măsură organului ierarhic superior.

Am arătat la punctul precedent, credem noi argumentat, cu argumente convingătoare, netemeinicia acestei susţineri, care nefiind invocată în al doilea ciclu procesual în recurs, o dată că este nefondată şi în al doilea rând că instanţa de recurs este limitată la stricta analiză a motivelor de recurs punctual arătate de partea recurentă.

Pentru că litigiul care a durat peste 6 ani a adus şi o serie de surprize pe la instanţele de recurs precedente unde s-a judecat superficial şi fără cunoaşterea pe fond a raportului juridic, desigur în măsura în care facem abstracţie de comentariile din presa locală şi centrală pe această temă care nu ne aparţin este bine să semnalăm acest aspect pe care de altfel l-am şi punctat oral în faţa instanţei. În această privinţă trebuie să facem referire la excepţiile procesuale pe de o parte şi la inadmisibilităţi pe de altă parte. În doctrină, inadmisibilităţile nu sunt considerate excepţii pentru că invocarea unei cauze de inadmisibilitate nu poate fi privită ca o excepţie de sine-stătătoare deoarece în realitate incidentul respectiv vizează neîndeplinirea unei cerinţe a dreptului subiectiv pretins şi anume aceea de a fi recunoscut şi ocrotit de lege. Rezidă de aici că a se crea procesual excepţia de inadmisibilitate constituie o încercare artificială care nu se acceptă în sistemul procesual român pentru că s-ar aduce încălcări ale spiritului textelor legale care reglementează excepţiile de procedură şi cele de fond. Inadmisibilitatea nu poate viza o excepţie ci o apărare care tinde spre cerinţa de respingere a cererii care este cu totul altceva şi priveşte exerciţiul dreptului la acţiune. Nu este cazul în speţă a aborda discuţii pe aspectul de inadmisibilitate pentru că domeniul aşa-zisului termen de inadmisibilitate priveşte câteva situaţii concrete dar nicidecum ca excepţie (ex. excepţia de neconstituţionalitate, intervenţie, partaj exercitat fără chemarea în judecată a tuturor coproprietarilor). Pe lângă faptul că se impune a omite analiza unei atare excepţii de inadmisibilitate de sine-stătător discuţia devine lipsită de interes pentru că în recursul de faţă nu este un motiv expres de recurs. În acest sens M. Tăbârcă – Excepţiile procesuale în procesul civil, ediţia a II-a, ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2006, p. 117 şi urm.

Se impune o remarcă, anume că aparenta preocupare pentru înregistrarea şi semnarea plângerii şi care ni se reproşează, uitând totodată sau neglijând faptul că propriul recurs, un act procedural important care învesteşte o instanţă judecătorească şi este un act de dispoziţie: nu este înregistrat la emitent, nu este însuşit de emitent, nu se arată în preambul numele funcţionarului public reprezentant legal al autorităţii, nu poartă semnătura şi nici ştampila acelei autorităţi. Cu toate că este întru-totul nefondat acest motiv de recurs se poate observa că plângerea depusă şi înregistrată la Primăria mun. Tîrgu-Mureş este înregistrată, însă înainte de a înregistra acest lucru am îndemnat instanţa să procedeze ca propriile susţineri ale recurentei la rândul său au fost respectate, pentru că înainte de toate am solicitat anularea recursului.

Cu alte cuvinte, ceea ce ni se pretinde nouă dacă am făcut sau nu considerăm că se cuvine a se pretinde unei autorităţi în verificarea condiţiilor în care s-a formulat recursul şi numai după aceea să fie trecut prin furci caudine justiţiare un justiţiabil.

Excepţia inadmisibilităţii nu are o conturare exactă care să poată dă fie avută în vedere de către prima instanţă şi nici de către instanţa de recurs şi aceasta derivă din superficialitatea abordării situaţiei litigioase pentru că la început s-a considerat un simplu joc de imagine, la fel că trufia afişată de grupul de consilieri care a promovat hotărârea, nu are cum să fie pusă la îndoială şi nici vreo îndrăzneală din partea justiţiei nu ar putea să aibă loc. După ce aceasta totuşi s-a întâmplat la nivelul primei instanţe, în primul ciclu procesual s-a încercat a se aduce unele schimbări şi schimbarea de atitudine care se poate constata din subtext, este adevărat cu un scop final ingenios conceput. Inadmisibilitatea ar trebui privită în primul rând în contextul liberului acces la justiţie ca principiu constituţional prevăzut art. 21 din Constituţie şi în acelaşi timp declanşarea unui litigiu cu un cadru procesual astfel stabilit încât instanţa să nu aibă competenţă materială în soluţionare, fie obiectul cererii greşit conceput sau, în fine, nerespectarea condiţiilor de învestire a instanţei. Cum astfel de situaţii nu există, învederăm Onoratei Instanţe că şi din această perspectivă recursul este nefondat şi cerem respingerea lui.

Motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ. vizează două ipoteze:

Ø     prima, lipsa de temei legal a hotărârii;

Ø     a doua, încălcarea sau aplicarea greşită a legii prin hotărâre.

Regula este încălcarea legii de drept material. Este cu totul nefondat şi încadrarea în acest motiv de recurs greşită, făcută doar aşa ca să fie arătat un motiv de recurs, pentru că hotărârea pe fondul său este pe deplin legală. Nu rezultă din motivarea pretinsului recurs care este legea de drept material încălcată şi aplicată greşit sau lipsa de temei a hotărârii, câtă vreme este un adevăr axiomatic că Legea contenciosului administrativ 554/2004 este un act normativ de procedură dar care la rândul său a fost respectat.

În fine, dacă totuşi apărătorul adversar a dorit să sublinieze în afara unui context procesual şi cu spirit de a da recomandări înainte de începerea dezbaterilor să fie dezbătut litigiul pe probleme juridice şi nu istorice, politice sau naţionale, fără ca Onorata Instanţă să-l aducă la ordine pentru că dezbaterile se desfăşoară sub controlul completului de judecată, atunci se impune concluzia unde sunt adevăratele motive de recurs şi de ce descrierea care este o simplă şi scurtă naraţiune a motivelor de recurs este fixată într-o carapace de arguţii şi argumente pseudo-juridice. Dacă procedural intimaţii au fost ultimii la cuvânt solicităm ca instanţa să respingă chiar şi dacă ajunge la concluzia verificării fondului acest pretins recurs, lipsa argumentelor căruia nu are cum să ne aducă vreo îngrijorare.

4. Pentru că prima instanţă s-a pronunţat şi cu privire la excepţia lipsei de interes a reclamanţilor pe care a respins-o învederăm că soluţia instanţei este legală şi temeinică.

Se impune constatarea şi totodată precizarea că recursul înregistrat la 9 martie 2009 împotriva Sentinţei nr. 809/28 noiembrie 2008 a Tribunalului Mureş, obiect a recursului de faţă, nu a fost adusă nicio critică cu privire la respingerea acestei excepţii. În condiţii procedurale riguroase instanţa de recurs nu are căderea şi competenţa de a mai analiza această excepţie.

Pentru că suntem obligaţi să avem prevederea şi diligenţa necesară, învederăm rezumativ că orice persoană care are un interes legitim care poate fi privat cât şi public poate fi subiect de sesizare a instanţei de contencios administrativ.

Interesul public este definit de art. 2 alin. (1) lit. „r” din Legea nr. 554/2004 din ca fiind:

Interesul care vizează ordinea de drept şi democraţia constituţională, garantarea drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor fundamentale ale cetăţenilor, satisfacerea nevoilor comunitare, realizarea competenţei autorităţilor publice ”

Rezultă de aici că spre deosebire de litigiile de drept comun, în materia contenciosului administrativ interesul legitim public are o semnificaţie mai largă în sensul că priveşte aspecte care interesează o comunitate, un drept constituţional garantat care obiectivizează interesul ieşind prin aceasta din sfera dreptului subiectiv. Chiar în mod direct sunt vătămate interesele private ale persoanelor, locuitori ai mun. Tîrgu Mureş în ipoteza că  ar fi schimbată denumirea străzii Călăraşi cu aceea a unui personaj adus din momente întunecate ale istoriei Transilvaniei şi aceasta rezidă din faptul că:

–     Reclamanţii Sita Ioan şi Oproiescu Florin au fost consilieri locali a căror voinţă politică a fost încălcată prin încălcarea procedurii, anume membrii în comisia de atribuire a denumirilor de străzi, nu au fost convocaţi şi în acelaşi timp au fost încălcate interesele lor funcţionale de consilieri şi ai alegătorilor care resping această schimbare de denumire a străzii;

–     Celelalte părţi, sunt persoane juridice care în această calitate şi în virtutea dreptului de asociere şi de exprimare publică sunt: organizaţia de atitudine socială, fin senzor civic (în special U.V.R.) asociaţii culturale sau politice care promovează spiritul bunei-convieţuiri, apărând istoria naţională de falsurile răspândite de U.D.M.R., promovează principiile constituţionale şi ale unui patriotism modern, contemporan şi compatibil cu civilizaţia contemporană şi drepturile omului în UE, apărarea valorilor naţionale şi istorice etc. Toate acestea aspecte evidente denotă calitatea procesuală activă şi justificarea unui interes legal în introducerea acţiunii în contencios administrativ.

Există şi în această privinţă o bogată literatură juridică şi jurisprudenţă, în acest sens a se vedea A. Iorgovan, Tratat de drept administrativ, vol II, Ed. All Beck, Bucureşti, 2005, p. 479 şi urm.; Cosmin Dragoş Dacian – Legea contenciosului administrativ, Comentarii şi explicaţii, ediţia a II-a, ed. C.H.Beck, Bucureşti, 2009,  p.7 şi urm.  , Antonie Iorgovan  – Legea contenciosului administrativ,. Comentaru şi jurisprudenţă, ed. universul Juridic, Bucureşti, 2008, p. 33 şi urm.

În concluzie, astfel cum am învederat şi n dezbaterea publică să fie consultate şi lecturate toate înscrisurile şi actele pe care le-am depus şi pronunţarea unei soluţii în sensul în care l-am solicitat. Desigur, sunt şi posibile regrete sau frustrări generate de o istorie sângeroasă la care românii ardeleni au suferit drame ce nu pot fi puse în coperţile unui dosar dar care extrapolate în istoria contemporană rolul autorităţilor respectiv şi al instanţelor judecătoreşti este de a descuraja extremismul maghiar şi repetarea unor triste momente.

Cu stimă,

Intimaţii

prin apărător ales

Av.Dr. Ioan Sabău-Pop

Print Friendly, PDF & Email

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Cod de verificare * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.