Tratatul de la Luţk. EXCLUSIV DUPA 300 DE ANI: COPIE DUPA ORIGINAL
Prezentam aici, in exclusivitate, copie dupa documentul original al Tratatului, la exact 300 de ani de la scrierea lui
Prezentam aici, in exclusivitate, copie dupa documentul original al Tratatului, la exact 300 de ani de la scrierea lui
Gheorghe Mihailiuc, supravietuitor: Apar tot felul de „savanţi”-meşteri tradiţionali în falsificarea istoriei. În dauna omului de rând se fac prea multe cheltuieli birocratice. Avem o ţară bogată şi… mulţi oameni săraci… Pentru a ieşi din această situaţie e nevoie de renaştere morală, de înţelepciune, de iubire de adevăr.
Fiindcă nu „condamnarea comunismului”, despre care au scris şi alţii, unii istorici, poate chiar mai credibil şi mai inspirat, a generat iritare, ci faptul că preşedintele Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste a fost chiar el, Vladimir Tismăneanu, fiul unor comunişti „os”, ca sa nu le spunem stalinişti, veniţi de la Moscova, de unde plătiseră „cea mai mare cotizaţie de partid”.
Noi insa, cand am pornit sa ridicam casa noua, n-am curatat locul, nici ruinele, nici gunoaiele, n-am curatat nimic, am trantit doar, peste vechea fundatie, una noua, amestecata cu de toate si nici ca ne-a pasat ca ea iese suie, stramba si hidoasa si ne-am mutat in ea cu gunoaie cu tot, ca erau gunoaiele noastre, nu-i asa, ale noastre, chiar daca au inceput sa se inmulteasca, ca asa e, unde e o gramada de gunoi ea creste si creste, pana se face deal si munte, chiar daca ne luau aerul si chiar daca, vai, acum, ne sufoca cu totul.
Masacrul nu s-a încheiat aici. Răniţii au fost legaţi de cai şi târâţi până la un loc unde erau săpate dinainte cinci gropi comune, iar unii dintre ei au fost îngropaţi de vii, conform unor documente din acea vreme. Bătrâni, femei, copii, nu a contat pentru soldaţii sovietici, toţi au fost aruncaţi în gropile comune. Timp de două zile, spuneau localnicii, s-ar fi auzit gemete din acele gropi. Dumnezeu sa-i odihneasca in rand cu toti martirii neamului romanesc!
“Această înaltă apreciere vine să încununeze nu numai o activitate îndelungată în rândurile mişcării revoluţionare, în rândurile partidului comunist, atât în anii ilegalităţii, cât şi în anii construirii socialismului, dar şi o vârstă venerabilă”
De la cap: sunt câţiva (dacă mă gândesc bine sunt chiar mulţi) scriitori şi scriitoare care îşi recită disidenţa pe care o practicau la Gogu Rădulescu acasă. Nu ştiu cât disidenţă poţi să faci cu Arpagic, poate o disidenţă prăzulie.