Turnatoriile lui Nicolae Corneanu, cel mai longeviv si prolific informator al Securitatii si membru al Comisiei Tismaneanu, spalate de Adevarul lui Patriciu - Ziaristi OnlineZiaristi Online

Turnatoriile lui Nicolae Corneanu, cel mai longeviv si prolific informator al Securitatii si membru al Comisiei Tismaneanu, spalate de Adevarul lui Patriciu

Nicolae Corneanu, mitropolitul Banatului şi membru al Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste (cea care a alcătuit aşa-numitul “raport Tismăneanu”) a fost de multă vreme deconspirat ca şi colaborator al securităţii. De altfel, el singur recunoscuse după revoluţie această colaborare, fără însă să dea amănunte. În ultima vreme Înalt Prea Sfinţia Sa a avut neplăceri din partea Patriarhiei Române, care îi retrăsese dreptul de semnătură, dar în urma unei campanii energice a ziarului “Adevărul” acest drept de semnătură i-a fost reacordat (linc). Găsesc potrivit să reamintesc constatarea CNSAS legată de Nicolae Corneanu (linc):

Decizia nr. 2410 din data de 28.08.2007

Colegiul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii,
Avînd în vedere:
1. Cererea formulată de către Gabriel Andreescu, înregistrată (…)
2. Cererea formulată de către Forumul Civic Românesc (…)
3. Cererea formulată de către Administraţia Prezidenţială (…)
4. Cererea formulată de către domnul Gabriel Catalan (…)
5. Adresele de verificare CNSAS nr. S/5195/A,B,L/18.12.2006
6. Adresele de răspuns SRI (…), SIE (…), M.Ap.N. – Serviciul Arhivistic Militar (…)
7. Dosarul fond reţea nr. R 315 (cotă CNSAS)
8. Nota Direcţiei de Investigaţii (…)
9. Audierea Înalt Prea Sfinţitului Dr. Nicolae Corneanu din data de 16.11.2001
10. procesul verbal al şedinţei Colegiului CNSAS din 28.08.2007;

În fapt,
SRI a predat CNSAS dosarul fond reţea R 315 – 10 volume, perioada 1950-1988, al cărui titular este Înalt Prea Sfinţitul Dr. Nicolae Corneanu. Potrivit documentelor ce se regăsesc în acest dosar, colaborarea titularului cu organele poliţiei politice comuniste cuprinde perioada 1950 (data semnării Angajamentului) şi 1988 (data celui mai recent document din dosar). Între aceste date, titularul apare cu mai multe nume conspirative de colaborator: “MUNTEANU”, “POPA VASILE”, “POPESCU ION/IOAN”, “MUNTEANU IOAN”. Învederăm că dosarul conţine numeroase documente în care sursa, sub numele conspirative amintite mai sus, redă informaţii despre sine vorbind la persoana a III-a, menţionîndu-se cu numele real, Nicolae CORNEANU.

Astfel, dosarul cuprinde următoarele documente care atestă colaborarea acestuia cu poliţia politică comunistă, pe care le enumerăm în ordine cronologică:

Angajament, din 3.01.1950, olograf, semnat olograf cu numele real: “Subsemnatul Corneanu Nicolae /…/ îmi iau următorul angajament: de a informa organele securităţii din Timişoara despre eventualele întîmplări cu caracter subversiv îndreptate împotriva regimului de democraţie populară din RPR, atît despre cei din Mitropolie, cît şi despre organizaţii subversive legionare. La fel îmi iau angajamentul că nu voi divulga nimănui prezentul angajament dat de subsemnatul organelor securităţii”.

Caracterizarea informatorului “Popa”, din 15.01.1953: “/…/ în decursul activităţii sale de la recrutare şi pînă în prezent a dat dovadă de sinceritate şi voinţă de muncă. Aceasta se poate vedea prin materialul informativ pe care l-a dat într-o cantitate mare şi care a fost în majoritate de o calitate şi importanţă bună /…/ Ştie şi are posibilităţi de a face legături şi a se strecura în anturajul elementelor care interesează Securitatea Statului pentru a culege informaţii din rîndul acestor elemente. Ştie să culeagă informaţiile deosebindu-le pe cele mai bune de cele mai slabe sau mai puţin folositoare. La întîlniri, pînă în prezent a fost întotdeauna punctual, avînd o atitudine corectă, la fel avînd o atitudine serioasă faţă de sarcinile care i se cer”.

Adresă din 10.02.1959: “/…/ Menţionăm că organele noastre sînt pentru ca CORNEANU Nicolae să fie numit în funcţia de vicar la Episcopia Aradului, deoarece este cunoscut ca un element ataşat care a sprijinit în diverse probleme organele noastre. Faţă de această situaţie rugăm dacă este posibil să interveniţi pe lîngă Departamentul Cultelor ca acesta să fie numit în funcţia respectivă”. Pe document, ofiţerul a făcut următoarea menţiune: “S-a vorbit cu Departamentul în acest sens şi a promis că va rezolva problema în mod favorabil pentru noi. Bineînţeles că nu ştie că noi avem acest interes”.

Caracterizare privind pe agentul “POPA VASILE”, din 19.11.1959: “/…/ De la data recrutării agentul ‘POPA VASILE’ a fost folosit cu succes în rîndul elementelor duşmănoase din mediul preoţilor ortodocşi şi chiar în jurul Mitropolitului /…/, lucrat în acţiune informativă, furnizînd materiale importante care s-au verificat întocmai /…/. /…/ În perioada anilor 1953-1954 agentul ‘POPA VASILE’ a fost infiltrat în gruparea subversivă antropozofică din TIMIŞOARA ce a fost condusă de /…/. În baza materialelor valoroase furnizate de acest agent organele noastre au documentat activitatea acestora şi arestarea elementelor antropozofice /…/. În timpul colaborării agentul ‘POPA VASILE’ s-a dovedit sincer faţă de organele noastre, s-a prezentat punctual la întîlniri şi bine pregătit, a dovedit principialitate în rezolvarea diferitelor sarcini avute din partea organelor noastre. /…/ a dovedit utilitate pentru munca informativă fiind capabil de a se orienta şi a rezolva anumite sarcini complicate. De menţionat este faptul că în data de 16.10.1958 agentul ‘POPA VASILE’ a fost abandonat din reţeaua informativă fără a i se lua angajament de încetarea colaborării datorită faptului că au existat suspiciuni din partea lui /…/ că lucrează cu organele noastre. Însă legătura cu agentul nu a fost întreruptă, întîlnirile efectuîndu-se la intervale mai mari şi în alte localităţi, pentru a fi cît mai conspirat. /…/ şi în această perioadă agentul ‘POPA VASILE’ a furnizat organelor noastre o serie de materiale privind activitatea duşmănoasă a unor elemente domiciliate în alte localităţi cu care a venit în contact, materialele respective fiind trimise spre exploatare organelor M.A.I. /…/ deşi înainte cu cîţiva ani au existat suspiciuni că ‘POPA VASILE’ ar colabora cu organele de securitate, fapt ce în prezent nu se mai comentează, totuşi datorită calităţilor sale personale, a dragostei ce a dovedit-o în munca informativă şi faţă de organele noastre, precum şi ataşamentul ce l-a dovedit prin fapte faţă de regimul democrat-popular din RPR, considerăm că va putea să i se încredinţeze anumite sarcini de răspundere sau mai complicate (…). Agentul ‘POPA VASILE’ nu cunoaşte faptul că a fost abandonat întrucît dacă i s-ar fi adus la cunoştiinţă acest lucru ar fi fost complet dezamăgit pe motivul că organele noastre nu ar mai avea încredere în el”.

Tabel, întocmit olograf, reprezentînd recompensele acordate informatorului “POPA VASILE” în perioada 1951-1957, însumînd o valoare totală de 44375 lei.

Caracterizare privind activitatea de colaborator al organelor securităţii statului, desfăşurată de agentul “POPA VASILE”, din 15.01.1963: “Agentul ‘POPA VASILE’ a continuat şi în perioada 1962-1963 să se comporte satisfăcător în colaborarea cu organele noastre. Ca urmare a atitudinii sale pozitive, atît cu organele securităţii, cît şi cu organele departamentului cultelor, precum şi cu cele administrative locale (regiunea Banat), a fost promovat în funcţia de Mitropolit al Banatului în locul lui (…). (…) În această perioadă agentul ‘POPA VASILE’ a fost folosit atît pe plan intern cît şi extern. Pe plan intern în principal a fost folosit pentru reducerea activităţii religioase în eparhia Banatului, indicîndu-i-se şi luînd o serie de măsuri în acest sens (înlocuirea elementelor prea fanatice şi a celor compromişi care funcţionau în cadrul aparatului de conducere al eparhiei, înlocuirea unor cadre didactice din cadrul seminarului teologic din Caransebeş, reducerea numărului de elevi, /…/ comasarea unor parohii şi reducerea  numărului de preoţi etc.). Este de menţionat că toate aceste probleme au fost discutate cu el în prealabil unele măsuri fiind propuse chiar de agent. /…/ Se manifestă ca unul ce nu crede în perceptele şi dogmele bisericeşti fiind convins că biseica a fost întotdeauna un mijloc de înşelare a maselor populare. /…/ a rezultat că s-a preocupat de studiul ştiinţei marxist-leniniste şi de însuşirea ei ce l-au făcut să fie convins de netemeinicia dogmelor pe care încă mai trebuie să le ‘apere’ şi în acelaşi timp să-şi dea seama perfect că viitorul nu poate aparţine decît comunismului. Tot pe plan intern agentul a mai fost folosit pentru influenţarea directă a şefului Bisericii ortodoxe în contactele pe care le are cu acesta, aceasta în măsura în care există posibilităţi (avîndu-se în vedere că aceste contacte sînt destul de rare şi în acelaşi timp Patriarhul se poartă destul de distant cu el). Totodată agentul a avut şi sarcina de a ne sesiza toate aspectele ce se desprind din comportarea pe care o are Patriarhul. Pe plan extern agentul a fost folosit pentru cunoaşterea activităţii pe care o desfăşoară membrii unor delegaţii bisericeşti din care a făcut şi el aprte, delegaţi care au participat la unele conferinţe internaţionale. /…/ să-şi creeze legături cît mai multe în rîndurile celorlalţi participanţi la aceste conferinţe – în special dintre cei originari din ţările capitaliste, pe care să-i studieze în contactele pe care le aveau şi să ne informeze despre toate trăsăturile lor caracteristice. /…/ Apreciez că agentul ‘POPA VASILE’ este foarte disciplinat, obiectiv în prezentarea diferitelor probleme pe care le sesizează, totdeauna întreabă cum să rezolve anumite probleme ce se ivesc în conducerea eparhiei, se străduieşte întocmai indicaţiile ce i se dau, este punctual la întîlniri”.

Notă caracterizare a agentului “POPA VASILE” din 16.09.1965: “/…/ În ţară agentul a continuat a fi folosit în direcţia influenţării pozitive a maselor de credincioşi, în care sens i s-a indicat în permanenţă să ceară preoţilor ce aparţin mitropoliei pe care o conduce /…/ să evite excesele privind îndoctrinarea religioasă, să nu admită acţiuni de fanatizare mistică şi să îndrume enoriaşii spre o muncă folositoare în cooperativele agricole de producţie şi întreprinderile ori instituţiile unde ei lucrează. /…/ atenţia agentului a fost orientată spre combaterea şi anihilarea sectelor ilegale şi limitarea activităţii celor legale. /…/ agentul ne-a furnizat informaţii despre poziţia şi activitatea unui număr de 32 persoane ce prezintă interes pentru noi. Printre aceştia sînt unii greco-catolici cunoscuţi cu activitate ostilă ca: /…/ – episcop greco-catolic, hirotonit clandestin, urmărit de Dir. Reg. M.A.I. Banat, /…/, preot greco-catolic, revenit, /…/, fost protopop greco-catolic etc. /…/ va fi îndrumat /…/ astfel încît să influenţeze masele de credincioşi, şi în acelaşi timp să limiteze dezvoltarea activităţii religioase /…/ nu sînt suspiciuni de deconspirare iar sinceritatea sa în informaţiile furnizate a fost verificată şi prin alţi agenţi. Apreciez că agentul este bun şi sînt perspective pentru creşterea aportului acestuia în colaborarea cu organele securităţii statului”.

Raport, din 26.09.1967: “/…/ în calitate de reprezentant al bisericii ortodoxe române – mitropolitul NICOLAE CORNEANU (agentul nostru ‘POPA VASILE’) /…/. Raportăm că în cei 16 ani de colaborare cu organele noastre, ‘POPA VASILE’ şi-a adus contribuţia la rezolvarea numeroaselor probleme ce s-au ivit mai cu seamă în cadrul diverselor delegaţii peste graniţă din care a făcut parte ca membru sau conducător – dovedind pricepere şi orientare. Agentul este ataşat statului şi regimului din ţara noastră. /…/ Propunem: A se aproba să avizăm pozitiv asupra plecării în Japonia a agentului ‘POPA VASILE’.”

Notă informativă, din 2.04.1970, olografă, semnată olograf “POPESCU IOAN”.: “Redacţia revistei ‘Mitropolia Banatului’ a primit recent un material de la /…/ din Timişoara /…/ legat de comemorarea a 100 de ani de la moartea lui Eftimie Murgu, unul din promotorii revoluţiei din 1848, al cărui strănepot pretinde a fi. El se referă la intenţia mitropoliei de a se alătura comemorării proiectate de autorităţile locale printr-o slujbă de pomenire şi prin publicarea unor articole comemorative în revista proprie. Din materialele lui /…/ se desprin tendinţe naţionaliste şovine (citarea lui Aron COTRUŞ ar putea fi un indiciu elocvent) şi un spirit criticist pronunţat (poezia ‘Fii binecuvîntată Timişoara…’)”. Învederăm că întreg materialul trimis mitropolitului CORNEANU Nicolae de către persoana invocată de acesta în documentul de mai sus, se regăseşte, în original, la dosar (plic, memoriu, poezie).

Notă informativă, din 13.04.1970, olografă, semnată olograf “POPESCU IOAN”: “Vineri, 10 aprilie ora 18,30 colonia română din Viena a organizat la sediul cultural o festivitate de aniversare a 150 de ani de la naşterea lui Al. Ioan CUZA. /…/ Printre cei de faţă se află şi fugarul /…/. Acesta s-a adresat mitropolitului CORNEANU în calitate de ‘bănăţean’ /…/ manifestîndu-şi agresiv şi calomnios dezacordul cu ‘comuniştii’, cu regimul nostru de pe poziţii ‘socialiste’ /…/. Criticînd vehement politica internă a ţării şi conducătorlor noştri (poziţia acestuia e a postului de radio ‘Europa Liberă’). /…/ are aproximativ 74 de ani şi pare a fi complet sclerozat /…/”.

Notă, din 15.12.1971: “Cu informatorul ‘POPESCU ION’ (fost ‘POPA VASILE’) cu numele real de CORNEANU Nicolae, care deţine funcţia de Mitropolit al Banatului se va putea lua legătura de către un alt ofiţer folosind următoarea parolă: Sînt preotul ‘POPESCU ION’ şi am venit la dv. din partea domnului avocat /…/, pentru a discuta o problemă”.

Notă informativă, din 23.07.1975, olografă, semnată olograf “POPESCU IOAN”: “Mitropolitul CORNEANU din Timişoara a primit prin poştă alăturata scrisoare /…/ de la numitul /…/ din Bucureşti /…/ pe care nu-l cunoaşte, cuprinzînd multe idei camuflînd tendinţe reacţionare”.

Notă informativă, din 19.07.1979, olografă, semnată olograf “POPESCU ION”: /…/ figurează în listele de cetăţeni români doritori să emigreze în SUA care au fost predate delegaţiei inter religioase care a întîlnit un grup de senatori şi congresmeni /…/ la Congresul din Washington. Pentru lămurirea acestei situaţii mitropolitul CORNEANU l-a chemat să-şi explice poziţia. Preotul /…/ a declarat că nu a făcut nici o cerere de emigrare în SUA dar că l-a inclus în listele amintite un prieten. /…/ persoanl nu crede a fi decît spre folosul bisericii dacă ar merge ca preot în America. Atunci cînd i s-a explicat că apare pe liste folosite în scopul acuzării patriei noastre pe motivul că nu ar respecta ‘drepturile omului’ nu a manifestat nici o surprindere, mulţumindu-se cu a repeta convingerea că nu a făcut nimic rău în aceea că vrea să plece în SUA. Faţă de poziţia adoptată mitropolitul CORNEANU i-a spus: /…/ Din partea forului dumitale superior îţi fac ţie cunoscut că poţi pleca în altă ţară ca simplu civil nu ca preot. /…/ Ştii bine că divorţînd şi recăsătorindu-te nu puteai fi hirotonit. Pe răspundere proprie eu te-am hirotonit pentru o parohie din eparhia de care răspund, dacă pleci din eparhie eu nu mai răspund de d-ta şi vei deveni un simplu civil”.

Notă informativă, din 6.03.1980, olografă, semnată olograf “POPESCU ION”: “/…/ La 22 ianuarie 1980 prezentîndu-se la protopopiat preotul /…/ a depus cerere de demisie pe data de 7 februarie /…/ mitropolitul CORNEANU s-a deplasat duminică 3 februarie la Bazoşul Nou pentru a participa la serviciu religios – ultimul pînă la 7 februarie cînd /…/ a anunţat că se retrage, pentru a discuta cu /…/ şi a preîntîmpina o eventuală ‘despărţire’ soldată cu incitarea credincioşilor la atitudini de genul celor sugerate în cererea de demisie. Serviciul religios s-a desfăşurat normal cu excepţia faptului că preotul /…/ a inclus în cuprinsul lui rugăciuni pentru un anume ins ‘aflat în închisoare’ şi pentru o serie de alte persoane în frunte cu ‘preotul Gheorghe’ (care nu are altul decît CALCIU). /…/ mitropolitul CORNEANU a spus în esenţă următoarele: /…/ Vrea să plece din ţară căutînd un loc mai potrivit de activitate? Nu poate activa aici, nu sînt atîtea de făcut? /…/ Dacă a fost numit la Bazoş nu poate pleca decît cu voia bisericii. Dacă totuşi pleacă se exclude singur din biserică. Nădăjduiesc ca preotul dumneavoastră să înţeleagă care îi este datoria. /…/ Preotul /…/ însuşi a cerut să fie primit în audienţă. Audienţa a avut loc peste 2 zile cînd preotul /…/ i-a cpomunicat mitropolitului că rămîne la cererea de demisie pentru următoarele considerente: idealul său de viaţă e lupta contra ateismului /…/. Biserica e aservită regimului şi nu permite slujitorilor ei să combată pe atei. Pe deasupra procedînd cum îi dictează conştiinţa înseamnă să devină martir ca alţii – aluzie la CALCIU – ceea ce el nu vrea şi de aceea doreşte să emigreze nu însă în SUA. Arătîndu-se netemeinicia afirmaţiilor sale şi îndemnîndu-l să reflecteze mai profund la considerentele expuse, /…/ a răspuns că s-a gîndit bine la toate şi nu îşi va schimba hotărîrea luată. Pe aceeaşi poziţie a rămas şi cînd la încheierea audienţei mitropolitul l-a prevenit că nu-i acceptă demisia. /…/”. În Nota Ofiţerului se consemnează: “I.J. Timiş a întreprins măsurile vizînd neutralizarea şi descurajarea lui /…/, mai cu seamă după ce va fi caterisit. Cazul se află în controlul nostru”.

Notă informativă din 7.08.1980, olografă, semnată olograf “MUNTEANU ION”: “Întrucît preotul caterisit /…/ din Timişoara, n-a manifestat semne de îndreptare, reprezentanţi ai mitropoliei au luat ei iniţiativa unor discuţii cu el. /…/ O altă încercare a făcut mitropolitul CORNEANU care l-a chemat în audienţă la 4 august cînd în prezenţa episcopului vicar /…/ l-a întrebat care este situaţia actuală, pe ce poziţie se află şi ce intenţionează. /…/ a arătat următoarele: ‘ Nu mai lucrez la fabrica de ţigări întrucît din ordinul securităţii ale cărei metode de prigonire sînt cunoscute mi s-au impus munci grele la care nu am rezistat, fiind debil şi bolnav de rinichi. /…/ Biserica ortodoxă românî nu îşi îndeplineşte misiunea de a lupta contra ateismului, iar preoţimea este decăzută, iar interesată doar de cîştig material şi inconştientă. Mă simt străin de biserică şi nu recunosc preoţia din care singur am ieşit deoarece nici chiar patriarhul nu s-a ridicat în apărarea preotului martir CALCIU şi nu a protestat contra dărîmării bisericii Enei din Bucureşti. Nu mai doresc să rămîn într-o ţară care nu asigură libertăţile elementare şi unde nu mă pot afirma conform conştiiţei proprii. Ca mine gîndesc mulţi alţii, ridicîndu-ne glasul nădăjduim să aducem mai mult bine ţării şi poporului român’. Legat de fiecare afirmaţie în parte mitropolitul CORNEANU /…/ i-au pus în faţă argumente să dovedească greşeala în care persistă, argumentarea mergînd pînă la a recunoaşte aceasta. /…/ a refuzat totuşi să accepte pînă şi concluziile ce decurgeau logic din premisele la care însuşi se referea. Convorbirea s-a încheiat fără nici o perspectivă de recuperare”.

Notă informativă, din 7.08.1980, olografă, semnată olograf “MUNTEANU ION”: “Preotul /…/ din Vişag, jud. Timiş, a susţinut între altele că ‘Biserica ortodoxă română nu are personalitate, întrucît nu a luat atitudine pentru eliberarea preotului CALCIU DUMITREASA şi nu a protestat contra dărîmării bisericii Enei din Bucureşti’. Protopopul şi ceilalţi preoţi au luat poziţie imediat faţă de asemenea afirmaţii dar /…/ n-a cedat. Mai mult decît atît, a acuzat pe cei care căutau să-l combată că n-au conştiinţă. Dat fiind cele întîmplate, cum şi pentru că anul trecut preotul /…/ a apărut pe listele Congresului SUA ca unul ce doreşte să emigreze peste ocean, mitropolitul CORNEANU l-a chemat în audienţă în ziua de 5 august /…/. Chestionat asupra poziţiei sale, /…/ a repetat afirmaţiile făcute la întrunirea de la protopopiat. Deşi n-a fost în stare să-şi explice şi justifice părerile, a declarat că nu intenţionează să şi le schimbe. Faţă de încăpăţînarea manifestată, mitropolitul CORNEANU i-a reamintit condiţiile în care a fost primit la seminar, bunăvoinţa şi sprijinul de care s-a împărtăşit, favoarea de care s-a bucurat /…/ Repetîndu-i-se avertizările de anul trecut, i s-a pus în vedere că dacă nu-şi va schimba atitudinea şi că dacă va considera în continuare că “biserica nu are personalitate”, biserica îi va dovedi contrariul, excluzîndu-l din sînul ei. Discuţia s-a încheiat fără ca /…/ să recunoască greşeala în care se află”. În Nota ofiţerului se consemnează: “Poziţia pe care se situează preotul /…/ arată că efectele acţiunii lui CALCIU Gheorghe nu au fost cercetate profund, iar măsurile noastre nu au fost de natură să depisteze şi neutralizeze din timp pe fiecare în parte, atît în judeţul Timiş cît şi pe cei din alte judeţe. Verbal, informatorul mi-a relatat că pe o astfel de poziţie se situează preotul /…/ din comuna Măureni, judeţul Caraş Severin. Acest preot pretinde să fie trimis în străinătate cu bursă, ori să deservească o paroie ortodoxă din Occident. Au fost luat măsurile ce se impun pentru cunoaşterea şi neutralizarea activităţii celor în cauză”.

Notă de analiză a randamentului informatorului “MUNTEANU IOAN” pe perioada 2 iunie 1980 – 20 februarie 1982, din 23.02.1982: “/…/ şi-a adus contribuţia la realizarea unor măsuri inclusiv prin înlocuirea unor cadre didactice – foşti legionari ori persoane compromise – fără autoritate în faţa elevilor. /…/ ne-a furnizat informaţii utile pentru noi şi alte unităţi, ca urmare a unor călătorii în străinătate ori în urma unor discuţii avute cu cetăţeni din Occident. /…/ contribuind la demascarea în faţa străinătăţii a preotului legionar CALCIU GHEORGHE DUMITREASA şi a ideilor acestuia. /…/ la începutul lui octombrie 1981 ‘MUNTEANU IOAN’ a avut un infarct miocardic, ceea ce i-a afectat activitatea timp de 3 luni şi ca urmare nu a mai candidat şi nu a mai fost promovat mitropolit la SIBIU. A suportat acest şoc, dar din discuţii rezultă că este cam supărat, dar nu pe organele noastre, informîndu-ne cu diverse date utile chiar şi în această situaţie. Pentru a-l face mai util şi eficient, este necesar să fie întîlnit mai des şi să se discute în detaliu toate problemele ce le are inclusiv cele de ordin personal şi uneori destul de sensibile pentru a-l ajuta să depăşească momentele ‘grele’.”

Raport cu propunerea de reînregistrare în calitate de informator a numitului CORNEANU Nicolae, mitropolit al Banatului şi Caransebeşului, din 9.12.1988: “Numitul CORNEANU Nicolae /…/ a fost recrutat la data de 3.01.1950 în problema culte-secte, iar pe perioada colaborării a dat dovadă de loialitate şi ataşament faţă de organele noastre achitîndu-se de toate sarcinile trasate pe linie de securitate. În anul 1957 s-a întrerupt legătura cu cel în cauză din lipsă de posibilităţi informative, iar în 19.11.1959 a fost reactivat de către Direcţia I Bucureşti şi menţinut în legătură pînă la data de 6.10.1982, cînd prin adresa /…/ dosarul personal al celui în cauză a fost transferat la Securitatea judeţului Timiş. /…/ a se aproba înregistrarea în calitate de informator a numitului CORNEANU Nicolae avînd numele conspirativ ‘MUNTEANU’.”

Astfel, informaţiile furnizate poliţiei politice comuniste au fost de natură să aducă atingere dreptului la libertatea de exprimare şi libertatea opiniilor (art. 85, lit. a din Constituţia României din 1952, art. 28 din Constituţia României din 1965, art. 18 din Pactul privind Drepturile Civile şi Politice), dreptul la viaţă privată (art. 17 din Pactul privind Drepturile Civile şi Politice), dreptul la liberă circulaţie (afrt. 12 din pactul privind Drepturile Civile şi Politice).

În temeiul:

1. art. 2 lit. ţ şi lit. n, art. 3 indice 1, art. 15 şi art. 16 din Legea nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea poliţiei politice comuniste, modificată şi completată prin OUG nr. 16/2006, coroborate cu art. 34 şi art. 38 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii ca Poliţie Politică, adoptat prin Hotărîrea Parlamentului nr. 17/2000;

2. art. 5, alin. 1 şi alin. 3, art. 8 alin. 7 din Legea nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea poliţiei politice comuniste, coroborate cu art. 5, art. 18 alin. 1, art. 24 şi art. 40 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii ca Poliţie Politică, adoptat prin Hotărîrea Parlamentului nr. 17/2000;

3. art. 8 alin. 1 lit. f din Regulamentul Intern al Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii;

Pe baza materialului probator avut la dispoziţie pînă la data de 28.08.2007;

DECIDE

1. Înalt Prea Sfinţitul Dr. Nicolae CORNEANU, laic – Nicolae Mihail CORNEANU, fiul lui Liviu şi Elena, născut la data de 21.11.1923, n Caransebeş, judeţul Caraş Severin, a fost colaborator al poliţiei politice comuniste.

Decizia nr. 2410/28.08.2007 a rămas definitivă şi irevocabilă prin necontestare.

Marius Mioc

Print Friendly, PDF & Email

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Cod de verificare * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.