Părintele Stăniloae între vechea şi noua Securitate sau infiltrarea anticreştinilor din GDS în Biserică (Baconschi, Voinescu, Neamţu, Pleşu) - DOCUMENT CNSAS - Ziaristi OnlineZiaristi Online

Părintele Stăniloae între vechea şi noua Securitate sau infiltrarea anticreştinilor din GDS în Biserică (Baconschi, Voinescu, Neamţu, Pleşu) – DOCUMENT CNSAS

Reputatul cercetător, teolog şi jurnalist Florian Bichir, membru al Colegiului CNSAS, ne pune la dispoziţie, în premieră, un extras din noua sa carte, despre Părintele Staniloae şi Securitatea Statului, împreună cu un document din arhiva CNSAS, care demonstrează, indubitabil, adevărata relaţie a marelui teolog al Ortodoxiei cu securiştii, pe care i-a dus de nas până când l-au abandonat.

Dacă Părintele Stăniloae, mucenic al închisorilor comuniste, a refuzat să colaboreze cu vechea Securitate, cu totul altfel stă situaţia acum, când – culmea! – chiar oameni din ierarhia Bisericii îl obligă pe Părinte să colaboreze post-mortem cu noua Securitate, într-un sinistru experiment Piteşti aplicat de data aceasta asupra memoriei celui mai mare teolog român. Dacă nu aceasta ar fi mizera realitatea ar putea să pară inexplicabilă prezenţa lui Teodor Baconschi între personajele care deschid mâine lucrările Simpozionului Internaţional „Dumitru Stăniloae“, eveniment organizat de Facultatea de Teologie Ortodoxă din Iași, în parteneriat cu Mitropolia Moldovei și Bucovinei, Colegiul „Sfântul Nicolae” și Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (ICCMER), după cum transmite Doxologia.

“Dreptacii” palmasi ai Dnei Udrea si ai Tov. Macovei: Papahagi, Preda, Baconschi – Neamtu da cu ustoroi

Dacă nu ar fi suficient faptul că politicianul Baconschi a făcut parte dintr-una dintre cele mai toxice şi antiromâneşti guvernări ale României, poate îl recomandă mai bine studiile sale profunde din jacuzzi-ul doamnei ambasador Manuela Vulpe, pe banii noştri, momentele mărturisitoare “monumentale” privind farmecele doamnei Elena Udrea sau aventurile teologului (căsătorit) din Herastrău, cu brunete focoase. Dintre toate acestea credem însă că cel mai bine îl recomandă legătura sa indisolubilă cu Monica Macovei, membră  a Grupului pentru Dialog Social, membră a “Senatului” SAR-ului Alinei Mungiu (tovarăşa propagandistă UASCR care-şi imaginează diverse felaţii – la propriu – în premiata “piesă” “Evangheliştii”), membră în Consiliul Director al Universităţii lui Soros de la Budapesta, membră de onoare a asociaţiei homosexualilor din România, ACCEPT, şi a altor organisme Soros. Sau poate faptul că părinţii celor doi au făcut parte din nomenclatura proletcultistă şi securistică a regimului comunist? Dacă nici asta, atunci, cu siguranţă, dedicaţia pe care tânărul Baconschi o dădea şefului reţelelor informative ale Securităţii din zona cultelor, colonelul Vasile Buruleanu, pe 18 decembrie 1989 (!):

„Domniei Sale, Domnului Vasile Burulean, distinsului intelectual (clujean prin adopţiune) şi cunoscător al istoriei universale, acest modest rod al eforturilor unui tânar redactor, dimpreună cu stima neconventională a lui Teodor Baconscky”!

Cum a mintit Baconschi pe Facebook antedatandu-si dedicatia

Categoric, Baconschi – editorialistul revistei “Dilema” a trustului “Adevărul” şi al “platformei” Contributors a site-ului Hotnews – nu putea să nu fie gonflat cu heliu în deschiderea simpozionului “Dumitru Staniloe”, mai ales când ediția din acest an are drept tematică „Martiriu și Memorie din România comunistă”… Şi aşa se maculează ordinar memoria blândului Părinte Staniloae…

Dar acesta nu este singurul multiped troian vârât în sânul Bisericii. Din vechiul cvartet de coarde ale societăţii civile manşurtizat de noua Securitate la vârful fostului PDL faceau parte, pe lângă Baconschi şi Macovei, şi imberbul Voinescu-Cotoi (cel pentru care s-a votat de trei ori, până a ieşit bine, la vice-preşedinţia Camerei Deputaţilor) alături de Cristian Preda (cel care afirma în Dilema eseistului Andrei Pleşu că “Eminescu trebuie contestat şi demitizat, dar nu pentru rudimentele sale de gândire politică. Din acest punct de vedere, el este realmente nul. Nu ai obiect.”).

Dl. Sever Voinescu Cotoi este, de anul trecut, realizatorul unei emisiuni “creştine” la Trinitas TV, reputatul post de televiziune al Patriarhiei Române. În afara faptului că reuşeşte să ne spună “Hristos a înviat!” ca un veritabil DJ, dl Voinescu se străduieşte întotdeauna să aibă şi invitaţi de marcă: dacă nu e Mihail Neamţu e Teodor Baconschi, dacă nu e Toader Paleologu e Armand Goşu, editor şi fost redactor-şef al revistei “22” a GDS şi unul din scribii dlui VladimirTismăneanu la “Raportul Final” în care Biserica Ortodoxă Română apare drept unul dintre stâlpii “comunismului românesc”, sintagmă dragă şi urmaşilor lui Tismăneanu de la IICCMER, ca şi cum această ideologie bolşevică antinaţională ar putea avea ceva românesc în ea.

Pentru că am pornit şi sfârşim cu Părintele Stăniloae, haideţi să vedem cum este caracterizat marele teolog în lucrarea “finală” a dlor Tismăneanu şi Goşu, evoluatorul “doct” al dlui Voinescu de la… Trinitas TV şi revista “22” a GDS:

Parintele Staniloae, autor de “lucrari penibile”

Un demers “stiintific” presupune un limbaj adecvat, sobru si o cantarire a epitetelor. Autorii capitolului de care ne ocupam sunt departe de aceasta cutuma academica. Astfel, in numai cateva randuri, parintele Dumitru Staniloae este evaluat drept un “recuperat”, autor de “lucrari penibile”. Dar iata, textual, cum este caracterizat preotul socotit astazi unanim cel mai mare teolog ortodox din secolul al XX-lea: “Oficialitatea comunista a “recuperat” teologi care, cu numai cativa ani inainte, erau etichetati “periculosi” pentru ordinea sociala. Apartenenta Bisericii Ortodoxe romane la Consiliul Ecumenic al Bisericilor (CEB), incepand cu anul 1961, a favorizat inchegarea unei diplomatii ecleziastice care, nu de putine ori, a insotit in mod penibil politica externa de “independenta” a lui Nicolae Ceausescu. In cadrul acestei diplomatii bisericesti au fost integrati si preoti-profesori fosti detinuti politici, intre acestia si cunoscutul teolog Dumitru Staniloae, trecut prin calvarul detentiei politice intre 1958-1963. Mai mult, intr-o perioada in care preotii si enoriasii greco-catolici inca mai erau supusi la hartuieli si intimidari, reputatul dogmatist publica penibile lucrari in care incerca sa demonstreze ca Biserica Romana Unita (BRU) a reprezentat doar o tentativa de dezmembrare a poporului roman.” (pp. 462-463) (…) Capitolul “Regimul comunist si cultele religioase” din Raportul “Comisiei Tismaneanu” se incheie, la pagina 471, cu un citat dojenitor-moralizant la adresa Bisericii noastre nationale. Citatul provine dintr-o carte al carei coautor nu este altul decat Sorin Antohi, falsul “doctor”, corifeu al societatii civile romanesti.  A vrut Dumnezeu ca o impostura haina sa se incheie sub egida unui impostor emerit.

(Sursa: Dan Ciachir, “Un capitol ticalos – Biserica tinta”, Ziarul Ziua, 2007)

Despre Mihail Neamţu, ce putem adăuga la celebra poză când, ieşind pe geam cu Monica Macovei din WC-ul dlui Traian Băsescu, îşi agită mâna victorioasă?!

Putem adăuga ceva, totuşi: este o imensă neruşinare din partea Editurii Doxologia să publice şi să promoveze o asemenea nulitate sicofantă şi autosuficientă. Dacă ţuţărul de serviciu al unei anticreştine viscerale – acum rebrănduit conform ordinului – a ajuns să fie publicat şi gâdilat de Doxologia, e cazul, probabil, ca Înaltul Teofan să desfiinţeze această editură care, după cum se vede, a ajuns la culmea ei ştiinţifică, chiar ştiinţifico-fantastică, şi mai departe nu mai are cum să urce.

“Alexandru Paleologu, asasinul moral al lui Mircea Vulcănescu. Dinastia Paleologu merge mai departe. Fiul său este deputat PDL şi se visează primar de sector”, scria, întristat, scriitorul şi istoricul literar Adrian Majuru, într-un serial din Cotidianul dedicat non-valorilor care ne sufocă. Hei, hei – de-atunci, de la momentul scrierii, marele politician de cartier a ajuns ambasador şi chiar şi Ministru. Al Culturii!!! Să-i dăm cuvântul lui Adrian Majuru, pentru că se pare că ştie foarte bine ce spune: “Şi în timp ce spurcăciunea de Alexandru Paleologu încasa purcoaie de bani prin Uniunea Scriitorilor de la Securitate pentru turnătoriile lui, victima sa, trădată şi ucisă, Mircea Vulcănescu, se stingea lent şi dureros la Aiud. Iar fiul acestui turnător asasin, imoral ca tatăl sau şi cu uşor retard în imediat, Toader Paleologu, este în continuare în cărţile puterii şi visează la un fotoliu de primar. Această micro-dinastie Kim a României rămâne în cărţile serviciilor şi în defavoarea noastră.”

Dar dacă vă uitaţi la toate aceste nume ale “micro-dinastiei Kim” – Voinescu, Neamţu, Paleologu, Baconschi, la care se adaugă Papahagi şi Preda – veţi vedea în spatele lor şi “rectorul”. Pentru că toţi sunt formaţi la “colegiul invizibil” Noua Europă al domnului Andrei Pleşu, cel care i-a şi propulsat în politică, cu  efectele sinistre cunoscute, în prezent purtat ca pe sfintele moaşte de diverse episcopii pentru a mai spune, pe banii enoriaşilor, câte o snoavă, o născocire, un “adevăr” ca poveste, cum sunt “Parabolele lui Iisus” de la Humanitas.

“Dacă un autor heterodox îşi poate exercita, nestingherit decât de conştiinţa sa, dreptul de liberă expresie garantat de Constituţie, ierarhilor şi preoţilor le este interzis de Sinoade Ecumenice să tâlcuiască Scriptura în afara înţelegerii Sfinţilor Părinţi. De aceea, elanul dat de ierarhi unei scrieri heterodoxe înseamnă cedarea puterii toiagului arhieresc cuiva care încă n-a urmat Pildelor Mântuitorului nostru Iisus Hristos, şi ale cărui eforturi par a viza epurarea de orice concept, atitudine sau virgulă cu care s-ar putea asemăna Sfinţilor. Care este scopul încurajării unui astfel de tip de meditaţie, dacă nu acela ca să se înrădăcineze în ramura exegezei biblice o metodologie speculativă care s-o înlocuiască pe cea bazată pe revelaţie şi pe sângele martirilor?”, se întreabă un teolog cu privire la poveştile dlui Pleşu, directorul unui Institut care a conceput deja modulele şi paşii necesari pentru înlocuirea orelor de religie cu cele de “istoria religiilor”.

Este de amintit, pentru Patriarhul nostru, Preafericitul Părinte Daniel, că dl. Voinescu este nu numai un biet cursant al rectorului Pleşu. Dar este şi redactorul-şef al revistei Dilema, cea cu cel mai oribil atac post-comunism la Eminescu, şi exact cel care aprobă şi publică texte anticreştine precum “Femeia ca animal de prăsilă”, revistă care face parte din trustul “Adevărul”, consacrat în ultimii ani prin atacuri execrabile la adresa românilor, a credinţei şi a slujitorilor Bisericii Ortodoxe Române.

Dl Voinescu este totodată, alături de Andrei Cornea, Andrei Oişteanu şi Andreea Pora, membru al Consiliul Director al GDS, grupare înfiinţată şi patronată de Silviu Brucan şi George Soros, şi probabil cea mai anticreştină organizaţie din România, de unde nu lipsesc Tismăneanu, Patapievici şi Liiceanu, partenerul intelectual de o viaţă al dlui Pleşu.

Să mai adaugăm că “22”, organul de propagandă şi dezinformare al GDS, unde directoreşte dl Voinescu – realizatorul Trinitas TV! – este venilatorul celor mai obscen atac la adresa Părintelui Stăniloae? Sau Patriarhia nu-i mai face Patriarhului Revista Presei? Dacă o face angajatul lui Liiceanu de la Humanitas Tudor Călin Zarojeanu, transferat acum la Biroul de Presă al Patriarhiei (!), cu siguranţă mizeriile de mai jos nu au ajuns pe masa patriarhului:

http://revista22.ro/70251540/omorul-serafic-i.html

http://revista22.ro/70251727/omorul-serafic-ii-cazul-stniloae.html

http://revista22.ro/70251898/omorul-serafic-iii-cine-este-aproapele-meu.html

Silviu Brucan la GDS in 1990

Este vorba de acelaşi Liiceanu, care afirma de la acelaşi GDS, în cadrul “dezbaterii” “Religia în spaţiul public şi în învăţământul şcolar”, moderată de profesorul SNSPA Eugen Ciurtin – un alt invitat al dlui Voinescu la Trinitas TV – că sunt copii traumatizaţi în România pentru că profesorii de religie le cer să ţină “postul de 2 luni”  (?!) că altfel “intră în Iad”? Vă daţi seama ce cunoştinţe are dl. Liiceanu despre religia poporului din care face parte dacă nici măcar cât ţine Postul Mare nu ştie, post ţinut de Însuşi Fiul Omului şi menţionat exact în Noul Testament (de altfel cu aceeaşi durată ca cel ţinut de Moise, pentru cazul în care patronul Humanitas s-a oprit la Vechiul Testament („Şi îndată Duhul L-a mânat în pustie. Şi a fost în pustie patruzeci de zile, fiind ispitit de Satana“ (Marcu 1, 12-13). Mântuitorul „a postit patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi“ (Matei 4, 2); „în aceste zile nu a mâncat nimic“ (Luca 4, 2). ). Angajatul lui, “evlaviosul” Sorin Lavric, editorul şi prezentatorul de ocazie al “marelui român” Lucian Boia, nu i-a putut spune că nu există post de 60 de zile?

Acelaşi domn Liiceanu şi şef nr. 2 al dlui Voinescu, care afirma, în susţinerea “smeriţilor” cu bisericuţe de lemn artizanale, creme Clinique, parfumuri Carolina Herrera şi Bois d’Argent de la Dior, căsoaie cât hangarele de avioane şi limuzine de lux alintate “Marcello” şi “Siegfried”, că “Iisus nu a intrat în Ierusalim cu Mercedes şi haine de zeci de mii de euro” şi ca atunci “când spui Catedrala Mântuirii Neamului, accepţi că mântuirea se poate face pe neamuri. Iisus nu a venit să mântuie un neam sau altul, ci a venit pentru omenire… Nu se face mântuirea în turmă. Catedrala nu poate fi a mântuirii neamului.”

 

Acelaşi domn Liiceanu şi tovarăş al dlui Pleşu care afirma ameninţător: “A venit timpul ca biserica să înţeleagă că a venit momentul unei discuţii cu noi”.  După blocuri, sau, după caz, la Trinitas TV şi Doxologia?!

Ar fi bine ca acolo sus, pe Deal, să se audă de dincolo de vămile văzduhului şi vocea blândului Părinte Stăniloae, pe lângă bâzâitul interminabil al micro-dinastiei lui Kim Ir Pleşu care “rămâne (mereu) în cărţile serviciilor şi în defavoarea noastră”:  „Şi Pleşu şi Liiceanu cred că sunt tare străini de credinţă”! 

Neînţelegând de ce teologul Florian Bichir nu a fost invitat la Iaşi, prezentăm mai jos extrasul din lucrarea sa, însoţit de un document al vechii Securităţi (cea nouă scrie la Dilema).  (Victor Roncea)

“Misiunea”

Părintele Stăniloae şi Securitatea:

“Nu vreau să fac rău la nimeni”

Lect.univ.dr. Florian BICHIR[1]

Dacă Nicolae Iorga este prin definiţie cel mai mare istoric al românilor, părintele Dumitru Stăniloae este cel mai mare teolog al tuturor titmpurilor. Că  nimeni nu poate indica la repezeală vreun titlu al lui Iorga sau o lucrare a lui Staniloae este deja o altă problemă. Pe bună dreptate eseistul creştin Răzvan Codrescu scria despre Dumitru Stăniloae că “ne lăudăm curent cu el, îl cităm cu voluptate (adesea stâlcindu-i numele: Stăniloaie – cum, din păcate, figurează şi pe crucea de la Cernica![2], sîntem gata chiar să-l supralicităm provincial (“cel mai mare teolog al tuturor timpurilor”!), dar rodim prea puţin în duhul lui şi sîntem încă departe de a-i valorifica pe deplin modelul şi moştenirea![3]”.

Din apolitic, legionar

Este iluzoriu să încercăm în acest scuccint studiu să încadrăm o viaţă de om şi o muncă gigantică, academică. Cel mai bine a făcut-o până în prezent tânărul Florin Duţu[4]. Dar câteva repere care ne privesc trebuiesc trasate.

Dumitru Stăniloae (n. 16 noiembrie 1903, Vlădeni, Comitatul Braşov – d. 5 octombrie 1993, Bucureşti) a fost un preot, teolog, profesor universitar, dogmatist, traducător, scriitor şi ziarist român. Este considerat unul dintre autorităţile proeminente ale teologiei europene din secolul XX şi cel mai mare teolog român. A lucrat vreme de 45 de ani la traducerea lucrării “Filocalia sfintelor nevoinţe ale desăvârşirii” (în douăsprezece volume). Membru titular al Academiei Române (1991).

Cumpăna vieţii apare pe 5 septembrie 1958, când odată cu noul val de arestări, este reţinut de Securitate alături de membrii mişcării Rugul Aprins, din care nu făcea parte, dar la ale cărei întâlniri participa. În 1959 este dus la penitenciarul Aiud, unde este ţinut luni întregi în regim de izolare. Este eliberat în 1963.

După cum nota George Enache Dumitru Stăniloae a fost acuzat de infractiunea prevăzută si pedepsită de art. 209, pct. 2, lit. B, alin. ultim, C.P. (uneltire contra ordinii sociale), subliniindu-se în actul de acuzare că a dus o intensă activitate legionară prin contributiile la revista “Gândirea” si participarea la întâlnirile „Rugului Aprins”. Totul este o fortare evidentă, dar care s-a căutat să fie subliniată cu orice pret. Pe fisa personală din dosarul de penitenciar se poate vedea cum initial s-a scris la rubrica „apartenentă politică”: APOLITIC, pentru ca apoi să se revină si să se scrie LEGIONAR. Iată ce se spune în concluziile de învinuire din 26 septembrie 1958:

„După 23 august 1944, unele din aceste elemente legionare, pentru a-si ascunde trecutul lor, au intrat în mănăstiri, unde s-au călugărit si de unde au desfăsurat activitate contrarevolutionară.

Aceste elemente dusmănoase, abuzând de faptul că în R.P.R. cultele sunt libere conform Constitutiei si celorlalte legi care reglementează aceasta, sub masca unor „întruniri religioase” desfăsurau o intensă activitate legionară organizată în secret, de îndoctrinare si pregătire din punct de vedere legionar a unor tineri, în special din rândul celor care studiau la institute de învătământ superior.”

“Legenda infiltrării cu legionari a Bisericii Ortodoxe, lansată de Securitate, are din păcate si azi „admiratori” fanatici. Nu era decât un pretext pentru ca sute, mii de oameni să poată fi condamnati mai lesne si să poată fi lovită biserica în institutiile ei cele mai importante. Decretul 410 care a dat o lovitură gravă vietii monahale de la noi prin scoaterea din mănăstiri a mii de călugări, arestarea a sute de preoti, toate s-au bazat pe acest subred „argument”.[5]

Prin sentinta 125 din 8 noiembrie 1958 părintele Stăniloae a fost condamnat la 5 ani muncă silnică si 5 ani degradare civică. A fost închis la Aiud, în 20 octombrie 1960 a fost transferat la Jilava si din nou la Aiud în martie 1962. De aici, el a fost eliberat  în data de 15 ianuarie 1963, în urma decretului de gratiere nr. 5/1963, fiind reintegrat în rândul profesorilor de la Institutul Teologic.

“Este un element mistic și cu concepţii ostile”

Dincolo de eticheta de legionar, părintele s-a văzut acuzat –mai ales postmortem – de acuzaţia de colaborator al Securitaţii. Şi această acuzaţie este falsă aşa cum vom demonstra apelând chiar la sursă – la Dosarul de Reţea al părintelui Dumitru Stăniloae[6].

MINISTERUL DE INTERNE                                                                                   STRICT SECRET

Direcția I-a                                                                                                    Exemplar unic

141/IH/07.11.1972

NOTĂ-RAPORT

cu propuneri de excludere din rețeaua informativă a informatorului ,,VĂLEANU ION“

,,VĂLEANU ION“, cu numele real STĂNILOAE DUMITRU, în vîrstă de 69 ani, profesor la Institutul teologic ortodox din București, a fost recrutat informator în anul 1963, după cea a ieșit din detenție, unde a executat o condamnare de 5 ani, pentru activitate ostilă în grupul denimit ,,Rugul Aprins“.

Pe parcursul colaborării cu organele noastre, a fost dirijat pe lîngă unele elemente din anturajul său, cunoscute cu antecedente politice și penale, despre care a furnizat foarte puține informați, majoritatea de suprafață.

De multe ori a refuzat să vină la întîlniri, motivînd că este bolnav, ceea cea nu corespundea întotdeaun realității.

Pentru a-i corecta poziția, în anul 1971 am purtat o discuție cu el, la care a luat parte și șeful biroului. Cu acest prilej am făcut referiri și la aportul slab adus la colaborare, însă a relatat că nu a avut probleme care să prezinte interes pentru organele noastre.

Cu ocazia altor întîlniri, i s-a cerut să ne prezinte informații despre anumite elemente cunoscute cu manifestări ostile, însă a declarat deschis că ,,nu vrea să facă rău la nimeni“.

Pentru a-i cunoaște mai bine poziția față de organele noastre, în cursul acestui an i-am cerut un material despre activitatea numitului ,,STAMATE CORNEL“ în fosta organizație legionară și concepțiile sale politice prezente. Deși îl cunoaște bine pe acesta, atît din perioada cînd era la Sibiu și apoi în București, ne-a prezentat o notă scurtă cu aspecte generale, lipsite de importanță, motivîndă ,,nu-și mai reamintește de activitatea lui din trecut“.

Cu ocazia plecărilor în exterior, ,,VĂLEANU ION“ a primit sarcini și din partea organelor noastre.

De reținut este faptul că aproape în toate ocaziile nu a respectat instructajele făcute, continuînd să ne prezinte aspect generale, care se referă la probleme cultice, identice cu cele care le dă și la departamentul  Cultelor.

,,VĂLEANU ION“ este lucrat prin dosar de urmărire informativă, întrucît a fost semnalat că după eliminarea din detenție, a început să elogieze organizația legionară.

Nu a reieșit pînă în present să-și manifeste în vreun fel poziția față de organizația legionară, însă din materiale verificate se desprinde concluzia că este un element mistic și cu concepții ostile.

Față de anumite persoane, în special de la locul de muncă, pozează într-un element ,,patriot“, dar în cercul intim își exteriorizează poziția dușmănoasă față de orînduirea socialistă din țara noastră și comunismului în general.

Astfel, într-o discuție purtată la domiciliul său cu numitul PITUT GHEORGHE, membru al Uniunii Scriitorilor, ,,VĂLEANU ION“ a făcut apreciari tendențioase la adresa politicii economice, considerînd că măsurile luate pentru colectivizarea agriculturii și îmbunătățirea condițiilor de viață ale țăranilor, au dus la ruinarea satelor. ,,Era bine – afirmă el – ca țăranii să fi fost lăsați liberi, să existe sistemul liberei concurențe… înainte în satul meu erau 3000 de vite, dar acum este o paragină peste tot, conchizînd că acesta este sfîrșitul națiunii noastre“.

Referindu-se la politica externă a țării noastre, a spus: ,,…Partidul și comitetul ăsta Central n-au nici o demnitate… din cauza politicii țării noastre, nu am primit nici clauza națiunii favorizate și cu toate greutățile care le avem, dăm în Vietnam și acum urmează să dăm și în Africa 20 milioane dolari.

În altă discuție purtată cu preotul MIHU IOAN din Sibiu, după ce comentează dușmănos unele măsuri privind dezvoltarea economic a țării noastre, aduc insulte grave la adresa conducerii superioare de partid și de stat.

Menționăm că despre persoanele din cercul său intim, cunoscute cu manifestări, nu ne-a spus nimic.

Față de cele raportate

PROPUNEM:

Să se aprobe excluderea din rețeaua informativă a numtului ,,VĂLEANU ION“.

Întrucît este foarte bine apreciat de conducerea Patriarhiei, care, îi va acorda în continuare posibilitatea de a merge peste graniță, vom menține legătura cu el, pentru dezinformare și ținere sub influență.

ȘEFUL BIROULUI

Lt. Colonel

Marin ion                                                             Maior

Ionescu H.

Nesincer în cadrul colaborării

Iar scoaterea din punct de vedere birocratic din Reţeaua de informatori ai Securităţii a avut loc un an mai târziu pe 13 decembrie 1973. Iată nota:

132/B.GR. 10.XII.1973                                                           STRICT SECRET

Se aprobă

13.XII.73

RAPORT

Cu propuneri de încetare  legăturii cu informatorul

,,VĂLEANU ION“

Informatorul ,,VĂLEANU ION“ a fost primit de la Dir. Ia odată cu directorul INSTITUTUL TEOLOGIC unde el era profesor.

În prezent sus-numitul are vîrsta de 70 ani și a fost pensionat.

Nu a fost predate fizic întrucît nu a mai venit la întîlnire pe motiv că este bolnav.

Din datele pe care le posedăm rezultă că ,,VĂLEANU ION“ a fost nesincer în cadrul colaborării cu organele noastre, avînd chiar atitudine ostilă fapt pentru care este lucrat prin D.U.I.

Întrucît inform ,,VĂLEANU ION“ nu ne mai este util propunem a se aproba încetarea legăturii și clasarea dos. Său personal la C.I.D.

De acord

(Semnaturile – vezi facsimil)

Alte cuvinte cred că sunt de prisos, corul denigratorilor fiind absolut penibil şi utilizând vechiul concept al propagandei negre: “las’ că ştim noi!”

[1] Membru al Colegiului CNSAS, cadru didactic titular Universitatea de Stat din Piteşti

[2] Gânditorul ortodox şi-a semnat lucrarile dar şi documentele personale cu StănilOAE, nu StănilOAIE! Însăşi crucea mormântului său este o impietate!

“Părintele – din prima tinereţe şi pînă la moarte – şi-a semnat toate cărţile Stăniloae şi ca atare este înregistrat peste tot (şi în Enciclopedia Ortodoxiei româneşti, şi în Dicţionarul teologilor români, şi în toate sursele oficiale, fie ele laice sau bisericeşti). Or, cînd un nume de asemenea prestanţă s-a impus astfel, nu-l mai poţi reimpune tu sub o altă formă conştiinţei publice, oricine ai fi – familie chiar – şi orice raţiuni ai invoca!” (nota la care achiesăm îi aparţine lui Răzvan Codrescu)

[3] Răzvan Codrescu – “Toamna Patriarhului”, 14 noiembrie 2013 –  http://razvan-codrescu.blogspot.ro/2013/11/anul-staniloae-toamna-patriarhului.html

[4] Florin Duţu –“Viaţa Părintelui Dumitru Stăniloae 1903-1993”. Bucureşti: Editura Floare Albă de Colţ, 2015

[5] George Enache – “Arestarea şi condamnarea lui Dumitru Stăniloae” – Revista Rost nr. 9 din noiembrie 2003

[6] Arhiva Consiliului Naţional pentru Studierea Securităţii ( Se va cita în continuare ACNSAS) Dosar R nr. 254359, Cota SRI 106895

Sursa: Ziaristi Online

 

Print Friendly, PDF & Email

3 comments

  1. Păi ăştia fac parte din cabala KGB-GRU, care a iniţiat lovitura de stat bisericească din ianuarie 1990, unde vizat nu era numai vrednicul de pomenire patriarhul Teoctist, ci şi mitropoliţii de origine basarabeană din Sinodul BOR. Poate nu toţi din cercul INIŢIAL denumit Grupul de Reflecţie pentru Înoirea Bisericii erau slugile Moscovei… Poate erau şi persoane care făceau joc dublu. Dumnezeu ştie. Recitiţi “Memoriile” lui Bartolomeu-Valeiu Anania şi aşezaţi lucrurile în context şi o să realizaţi că inclusiv viitorul ierarh era parte la complot – afirmaţie care o să vă supere, ştiu. DAR ASTA O FAC NUMAI PE BAZA PROPRIILOR LUI SPUSE.
    Să fi fost vorba de punerea în aplicare a directivelor KGB de neutralizare a obiectivelor Patriarhiei “Obiecivului 24”?

  2. Pingback: DOXOLOGIA continuă să ne oripileze: al doilea asistent al Monicăi Macovei publicat de editura Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei. După Neamţu, trasesistul Papahagi. Îl aşteptăm şi pe Buhuceanu - Ziaristi OnlineZiaristi Online

  3. Pingback: În apărarea Înaltului Teofan. Cine şantajează Biserica? Pleşu, Patapievici, Baconschi, Preda și Neamțu, tot un Racu: Dughini de Dâmboviţa - Ziaristi OnlineZiaristi Online

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Cod de verificare * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.