Un ambasador reprezintă interesele preşedintelui, chiar şi atunci când se duce la closet. Altfel, nu trebuie cheltuiţi banii statului pe el ca să stea în vilegiatură
“In 1919, teritoriul Ucrainei era cu 60% mai mare decât astăzi… Am pierdut Transnistria, Maramureşul, Sudul Bucovinei, care acum se află în România. De aceea, noi astăzi nu avem integritate teritorială, dar trebuie să tindem spre acest lucru”
Nu cred însă că trebuie să vină lupii din România ca să atace Republica Molotov. Are destui înăuntru. Nu mai amintesc aici de Voronin care se lamenta la monumentul lui Lenin că l-a trădat tovarăşul Diacov. Am să mă refer la Marian Lupu, ajuns oleacă prezident, românul care poartă numele carnasierului. Îmi spunea anul trecut un prieten de la Bălţi: „Băi videţî-vă di treabî, cî Marian Lupu pentru noi este doar Voronin doi! Mai aşteptaţi cî nu dau turşii…” Şi ce dreptate avea!
Ambasadorul Rusiei la Chisinau are o gândire de tip bolşevic într-o Europă nouă, iar liderul de la Kremlin, Dmitri Medvedev, a declarat oficial că Rusia contemporană se dezice de stalinism.
Să vedem însă ce câştigă aliaţii. Marian Lupu şi-a văzut visul cu ochii pe jumătate: are cu trei mandate mai mult şi i-a luat locul lui Mihai Ghimpu la conducerea Parlamentului. Măcar oleacă să fie şi el preşedinte interimar al republicii, până la noile alegeri anticipate… Îşi merită locul, şi-a dorit mult funcţia, a plutit cu el în două luntri şi l-a înfrânt pe Mihai Ghimpu. Să vedem cât de departe sare aşchia de… Voronin.
Chiar dacă pentru unii concetăţeni de-ai noştri este vital să-şi mute cortul pe alte meridiane, amânarea aderării nu este un cap de ţară pentru români. Vom intra totuşi, adică ne vor băga în zona Schengen, mai devreme sau mai târziu, chiar dacă nu ne-am făcut toate lecţiile. Aşa cum ne-au băgat în UE şi în NATO, fără să fim pregătiţi. Folosesc deliberat această expresie neacademică şi nu încerc să bagatelizez situaţia.
Dacă ziariştii de la Bucureşti, de la Iaşi sau de la Cluj ar fi scris atât de mult despre R. Moldova, cum au procedat jurnaliştii ruşi, dacă politicienii României (cu excepţia preşedintelui Traian Băsescu) s-ar fi preocupat la fel de intens de soarta conaţionalilor noştri de dincolo de Prut, cum o fac “strategii” lui Putin, cu siguranţă că s-ar fi realizat reîntregirea naţională.
