Cusnarencu a zis: Turnatori pierduti in Labirint - Ziaristi OnlineZiaristi Online

Cusnarencu a zis: Turnatori pierduti in Labirint

Voi scrie azi despre turnatorie si despre turnatori, aceasta bogata masa de manevra pentru orice sistem represiv din lume. Turnatorii au fost mereu banuiti, dar niciodata dovediti. Turnatorii iti zambesc in fata si te injunghie cand te intorci cu spatele. Ei iti acopera mainile cu miere si iti umplu cu fecale coastele si destinul. E o marsavie care este condamnata sa ramana mereu anonima. Cu cat mai voluminoasa este opera mizerabila a turnatorilor, cu atat mai bine este pastrata activitatea lor neostoita. Care, in ceea ce ne priveste, de multe ori a stalcit carierele unor oameni capabili sau a trimis oameni nevinovati direct in puscarii. Sau invers, a facilitat ascensiuni fulminante explicabile tocmai prin zelul acestor turnatori. Cand s-a ho­tarat infiintarea Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii (CNSAS), argumentul oficial a fost tocmai ca acest organism trebuia sa aduca la lumina turnatorii Se­curitatii regimului Ceausescu. Ceea ce parea ca va fi un proces de demascare a sutelor de mii de turnatori abjecti, s-a dovedit pana la urma doar demascarea unor persoane publice care ocupau locuri vizibile in anii tranzitiei capitaliste din noua Republica. Ceea ce parea ca va fi un proces complet si profund, s-a dovedit o activitate de inlaturare a unor persoane incomode, pe de o parte, si stergerea urmelor de colaborare a altora, puternici ai zilei. Asa se explica stupoarea pe care o ai in fata situatiei incredibile in care persoane cu functii importante, bine supravegheate de Securitatea lui Ceausescu, nu au nici macar o fila din notele lor catre Securitate, continuand sa domine scena politica de azi. Asadar, CNSAS a facut ceva pe arena publica, totusi, chiar daca in regim minor: a demascat cativa oameni care se dadeau in noua Republica drept democrati, anti-comunisti si anti-securisti doar pentru a beneficia de noile privilegii capitaliste, expunad pe piata publica caracterul lor duplicitar si pana la urma gaunos. Desi consider ca o actiune de sanatate publica este mereu necesara, mare pret nu am pus nici atunci si nici azi pe actiunile CNSAS, chiar daca scopul ascuns al Consiliului a fost sa bareze accesul in structurile europene al unor persoane dubioase din vremea regimului Ceausescu. Dar cum ramane cu turnatorii de azi? Care nu sunt nici mai frumosi, nici mai putin josnici decat cei de ieri. Nedumerirea si intrebarea mea retorica, primesc azi un raspuns incomplet, din firimituri scapate printre degete, dar necesar, tocmai din documentele provenite de la Ambasada SUA din Bucuresti, puse la dispozitie de WikiLeaks. Documente care vorbesc de la sine! Care, pana la urma, printre altele, demasca si fata hidoasa a turnatorilor nostri damboviteni. Pe care ii percepeam drept persoane importante, cu principii, cu valori democratice si tot restul de bla-bla corect politic. Ca unii fura, ca altii cotizeaza la partide, ca iau parandaraturi si ofera mita, sau ca primesc cu dedicatie licitatii transferand banul public in buzunare private, stiam, intuiam, banuiam. Exista un grad de verosimilitate in unele deductii chiar daca la adevar e aproape imposibil de ajuns. Ca turnatori abjecti sunt si azi, gata sa strecoare venin in orice ureche holbata ca o palnie, iarasi banuiam. Dar nu mi-a trecut niciodata prin minte ca niste insi cu functii in stat, pozitii foarte inalte sau doar importante, se duc la ambasada SUA din Bucuresti pentru a da pe gura, oferind in schimbul sprijinului personal, meschin, averea tarii sau informatii de interes national! Adica nu-mi inchipuiam ca abjectia poate merge atat de jos. Pana la urma, credeam, are si abjectia mandria ei! Sa-l vezi pe un Boureanu, tanar si impetuos si cu datorii la stat, cu cata osardie isi toarna colegii la Ambasada SUA din Bucuresti, motiv pentru care este calificat de baietii cu ochi albastri si accent texan drept unul dintre “interlocutorii valorosi ai Ambasadei”, deci la categoria turnatori fruntasi, e totusi cam mult! Pentru ca, pana la urma, cine e Bou­reanu? Iti poti inchipui ca sunt inca atatia la categoria turnatori fruntasi la Ambasada. Mi-e greu sa cred ca niste jurnalisti cu pozitii inalte, pentru un pahar de whisky le toarna americanilor informatiile de care ame­ricanii au mereu mare nevoie. Mi-e greu sa accept ca niste insi, precum presedintele Romaniei, Traian Basescu, face promisiuni americanilor pentru cumparaturi pe bani care nu sunt ai familiei lui, sau ca Geoana ii matraseste pe alti politicieni doar pentru ca el vrea ca americanii sa stie ca el este “number one in Romania!”. Sau ca o insa precum Culcer, cu trecut incert, dar cu o biografie polizata si re-etichetata de mare democrata, turna la Ambasada americana din Bucuresti pentru a nu-si pierde scaunul! Si altii, si altii. Oare cat de prost sa fii, daca nu doar un turnator jalnic, sa nu stii ca o vizita la ambasada SUA, sau la oricare alta ambasada din lume, este filmata si inregistrata si ca orice interlocutor este debrifat informativ de niste diplomati despre care toata lumea stie ca sunt securisti si chiar cu asta se ocupa? Pana la urma, probabil ca turnatorii chiar stiau asta, dar ei erau convinsi ca turnatoria le era certificatul lor de loialitate fata de SUA, cu care se puteau si mandri si de pe urma cauia sperau sa obtina privilegii ulterioare, exact dupa modelul celor care se duceau pe vremuri la Poarta Otomana pentru a saruta papucul Sultanului. Un singur lucru poate ca l-au ignorat sau poate ca, dimpotriva, s-au bazat: si anume ca turnatoriile lor, uneori flecareli de betivani sau simple acte de tradare, nu vor deveni niciodata publice, ca ele vor ramane pentru totdeauna ingropate in dosare, ca orice turnatorie din toate vremurile. Si ar fi ramas cu siguranta, daca WikiLeaks nu
le-ar fi facut publice. Macar si pentru asta WikiLeaks a facut un act de sanatate publica. Turnatorii care nu doar ca ne tin noua ochii mereu larg deschisi, ci si istoricilor. Pentru ca unele documente secrete trimise de Ambasada SUA de la Bucuresti spre Washington vor ajunge, mai devreme sau mai tarziu, in cartile de istoie. Cu etichetele de cuviinta pentru actanti. Iar turnatorii, macar unii dintre ei, ar trebui sa raspunda la intrebarea nu daca au fost colaboratori ai securitatii, vanati de CNSAS, ci cat de mult au turnat la Ambasada SUA si cu ce folos. Nu-mi fac iluzii. Stiu ca asta nu se va intampla, pentru ca, in fond, ei au aura ca au turnat la Marele Licurici! In concluzie: turnatorii la securitatea lui Ceausescu, incriminati de CNSAS, pot spune ca notele lor erau in inters national. Pe cand turnatorii de azi, de la Poarta Washingtonului de la Bucuresti, isi vand tara pe un pachet de tigari si o sticla de whisky. Daca lucrurile nu sunt cumva mai grave. In fine, unii zic ca iarta, dar nu uita. Eu zic ca ii iert chiar inainte de a-i uita definitiv. Ii vor tine minte cartile de istorie.

George Cusnarencu

Foto: Dinu Lazar

Print Friendly, PDF & Email

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Cod de verificare * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.