EXCLUSIV. Interviu cu ambasadorul Iranului in Romania: "Valul schimbarilor" din lumea araba nu va atinge Teheranul - Ziaristi OnlineZiaristi Online

EXCLUSIV. Interviu cu ambasadorul Iranului in Romania: “Valul schimbarilor” din lumea araba nu va atinge Teheranul

Interviu in exclusivitate cu ambasadorul Iranului in Romania, Excelenta Sa Bahador Aminian Jazi, fost director al Centrului de Studii Strategice din Teheran si decan al Scolii de Relatii Internationale de pe langa MAE iranian

O alta fata a politicii internationale ne este oferita de Excelenta Sa, Bahador Aminian Jazi, noul ambasador al Republicii Islamice Iran la Bucuresti, care ne-a acordat un interviu, in exclusivitate, in care am tratat problemele Orientului Mijlociu, de la rolul “dezvaluirilor” Wikileaks la valul de revolte populare musulmane si de la resursele de energie ale Iranului la facilitatile lui nucleare si amenintarile externe fara sa uitam de Basescu si Ahmadinejad. Situatia in lumea araba este inca turbulenta in urma caderii regimului pro-american de la Cairo si a raspandirii miscarilor de protest din Tunisia si Egipt in Yemen, Bahrein, Libia si alte state arabe, dintre care ultimul este Siria. Ambasadorul si profesorul Bahador Aminian isi indreapta atentia asupra liantului religios si social al acestor revolte si ofera o perspectiva diferita de tot ceea ce apare in aceste zile in presa occidentala, folosita pe post de arma de razboi, dupa modelele consacrate deja in operatiunile asupra fostei Iugoslavii si Irakului. Momentan, interesele Statelor Unite, care incearca sa-si reconfigureze intreaga politica asupra “Marelui Orient Mijlociu”, se intersecteaza cu dorintele popoarelor oprimate din regiune aflate in cautarea justitiei sociale, considera diplomatul de la Teheran, care mai afirma ca, la fel ca in cazul Irakului, americanii vor fi obligati pana la urma sa accepte vointa populara, dominata de factorul religios, care anima si organizatiile de tipul Fratiei Musulmane. Ca un paradox, ambasadorul arata ca tocmai democratia a dus in Palestina la victoria Hamas-ului, ceea ce Israelul nu a putut accepta. Dar solutia este, in opinia sa, Referendumul, dupa modelul in care deja a fost impartit Sudanul. Expertul iranian subliniaza ca, pentru americani, importanta geostrategica a regiunii este, in unele zone, chiar mai mare decat cea acordata propriului teritoriu. Ambasadorul Iranului mai observa ca turbulentele din Orientul Mijlociu sunt indreptate de fapt impotriva unor sisteme militariste si totalitariste, ca si in Egipt, care au fost si sunt sprijinite activ de Statele Unite, amintind ca in Bahrein, in ciuda regimului autoritarist, care acum incearca sa inabuse in sange revolta populara, se afla baza navala a Flotei a 5-a a SUA. Dr. Bahador Aminian Jazi afirma ca Iranul nu poate fi afectat in ciuda incercarilor evidente ale serviciilor speciale occidentale de a transforma fluxul in reflux si admite ca exista posibilitatea ca in statele asupra carora s-a revarsat valul musulman vointa poporului sa fie infranta de operatiunile de culise, atent organizate de diverse retele, cum ar fi cea a lui George Soros. De altfel magnatul ungro-american a amenintat deja regimul de la Teheran, la CNN, cu iminenta “cadere”, in decursul anului in curs. Si Agentia privata de intelligence Stratfor urmareste cu atentie situatia din Iran si Iark, dupa cum reiese din ultima sa analiza pe aceasta tema, Iran, Irak and the next move. In ce priveste relatiile cu Romania, ambasadorul afirma ca Ahmadinejad il asteapta pe Basescu, iar presedintele Romaniei si-ar fi exprimat interesul in efectuarea vizitei la Teheran. Fie si numai pentru a enerva opozitia de la Bucuresti ca nu va avea soarta lui Ceausescu, adaugam noi.

Dr. Bahador Aminian Jazi, diplomat si profesor de stiinte politice, a fost decanul Scolii de Relatii Internationale din Teheran, de pe langa Ministerul Afacerilor Externe al Iranului, si directorul Centrului de Studii Strategice al Institutului pentru Studii Politice si Internationale al Iranului (IPIS).

Valul schimbarii din Orient, o combinatie de factori interni si externi

Excelenta, schimbarea din Egipt si ce a urmat a modificat practic intreaga fata a Orientului si lumii arabe, din Tunisia pana in Libia. Fratia Musulmana a fost acuzata de implicare in revoltelele de la Cairo si chiar si presedintele Mahmoud Ahmadinejad a afirmat ca “se simte vantul schimbarii generat de revolutia iraniana”. Care este pozitia dvs fata de acest “val al schimbarii”.

Nu putem spune ca valul schimbarii nu era asteptat. Un expert in Orientul Mijlociu stie ca oamenii acestei zone au cereri si nevoi care trebuiau satisfacute si urmau sa erupa. Din Egipt, in Iordania, Yemen, Bahrein (unde se afla Flota a 5-a americana) si pana in Libia, constatam ca exista oameni foarte saraci in ciuda bogatiilor tarilor lor. E vorba de nevoile unor oameni oprimati. Cred ca americanii au realizat aceste lucruri dupa 9/11, ca sunt sacrificati din cauza problemelor Orientului Mijlociu, pentru ca sunt sustinute niste regimuri nedorite de oamenii acestei zone, din Egipt in Israel si Arabia Saudita. Americanii, dupa parerea mea, au decis sa faca niste schimbari in acest spatiu. Asa au dezvoltat conceptul Marelui Orient Mijlociu, cu scopul de a promova democratia in aceste tari. Problema e ca in acest cadru democratic au castigat exact grupurile anti-americane: Hamas, Hezbollah, factiunile pro-iraniene din Irak. Asa ca au oprit procesul. Realitatea este ca oamenii au nevoie de democratie si, daca ignori vocea poporului, acesta se va ridica impotriva celor care il oprima, regimuri care, iata, sunt sustinute de americani. Asa ca oamenii au iesit in strada. Procesul nu e complet. Exista nevoi economice, politice, o mare cerere de Justitie, de dreptate sociala. Acesta este un motiv. Dar mai exista unul: acesti oameni sunt musulmani, au valori care nu pot fi ignorate. Una dintre ele este nevoia de dreptate, alta ca nu putem tolera ocupatia. In fiecare zi vedem acte de ocupatie, din Afganistan in Irak sau Palestina. Acestea nu mai pot fi tolerate si arata ca oamenii nu mai pot accepta oprimarea.

Vreti sa spuneti ca avem de a face cu o revolutie anti-americana?

Nu tocmai. E vorba de o revolta asupra regimurilor sprijinite de americani. Cum era regimul Mubarak, care a fost principalul sustinator al politicii americane si israeliene in zona.

Egiptul este la rascruce de interese

Dar totusi, ca sa evoc o similaritate cu valul de schimbari care a dus la caderea regimurilor din Europa de Est, in 1989, exista aceasta vointa a poporului oprimat pentru a darama comunismul dar in acelasi timp exista grupul celor pregatiti si antrenati special sa preia puterea. Asa cum pare sa fie acum in Egipt El Baradei, care stim ca a ocupat o pozitie centrala in International Crises Group al magnatului George Soros. Deci daca acest grup ocupa puterea, “vointa poporului” va fi in van…

Da. Cred ca americanii au realizat aceasta realitate si au facut ceea ce trebuie pentru a adminsitra situatia. Dupa ce oamenii au iesit in strada si au pornit revolutia, americanii si-au trimis in faza finala mesajele de sprijin si oamenii. Dar oamenii nu vor uita spirjinul acordat de Statele Unite regimului Mubarak. E clar ca vor incerca sa preia si mentina controlul si este foarte posibil sa si reuseasca din cauza lipsei de coordonare a tinerilor protestatari si a unui conduceri care sa se impuna. Pentru americani aceasta zona este extremd e importanta din punct de vdere geostrategic, asa cum se afla la granita cu Israelul si Teritoriile Ocupate. Dupa parerea mea, in anumite parti, aceasta zona este, din punct de vedere al securitatii, chiar mai importanta decat propriul teritoriu national. Americanii vor incerca sa preia controlul asupra noii conduceri dar cred ca poporul egiptean isi va da seama de aceasta falsa directie in care este indreptat si se va mentien pe pozitii.

Si cine credeti ca va castiga? Vointa poporului sau interesele internationale ale diferitelor grupuri implicate?

Daca luam cazul Irakului: si acolo americanii au incercat sa-si instaleze niste papusi de paie dar pana la urma, dupa alegeri, au fost siliti sa accepte vointa populara si acest nou Guvern, care este pentru prima oara reprezentativ pentru poporul irakian, a venit la putere. Cred ca si in Egipt vor fi siliti sa faca acest lucru dar nimeni nu poate anticipa incotro va merge Egiptul. Egiptul este la o rascruce: poporul intelege acum ca trebuie sa aiba puterea si vocea lui.

Care este situatia Iranului? Nu va temeti ca valul va ajunge si la Teheran, dupa cum afirma media occidentala, cu o nota de propaganda?

In Iran, americanii chiar daca mobilizeaza cu toate abilitatile lor o miscare similara – pentru ca isi doresc asta, sa slabeasca Iranul si sa castige controlul asupra zonei – vor constata, cu toata media si organizatiile internationale ale societatii civile, ca se izbesc de un esec. Au incercat si la noi, chemand oamenii in strada dupa modelul din Egipt. Si ce s-a intamplat? Conform BBC – microfonul sau vocea opozitiei, cum ii spunem noi – au iesit in strada doar cateva sute. Intr-un oras ca Teheran, cu 10 milioane de locuitori, cateva sute inseamna aproape nimic. De cealalta parte, mii, chiar cateva zeci de mii, au iesit impotriva acestora. Cam acesta este maximul posibilitatilor lor…

“Si ce daca va fi atacat Iranul?”

In anul 2010, o data pe luna a fost anuntata inceperea razboiului contra Iranului. Amenintarile veneau din toate directiile. Anul a trecut si, pana acum, nu ati fost, inca, atacati. Se poate spune ca sunteti pe picior de razboi, pentru a va apara de o asemenea operatiune?

Problema este foarte sensibila si complicata. Noi stim ca in special americanii incearca sa puna presiune pe Iran, pentru a nu-si continua rolul de stat independent al zonei, pentru a fi impiedicat pe drumul pe care se afla. Pentru aceasta se folosesc de toate metodele: de la sanctiunile ONU la cele economice si de razboi mediatic. Sa ne uitam si in istorie: de ce l-au sustinut americanii pe Saddam, sau de ce i-au sprijinit pe talibani? Unul dintre motive este diminuarea puterii Iranului; crearea de fronturi deschise in jurul Iranului. Din fericire acestea nu mai sunt atat de active, acum. In schimb, inca de pe vremea lui Bush, avem acest element de presiune asupra Iranului: iminenta unui atac. Dar iranienii, chiar cei de rand, nu mai iau in serios aceasta amenintare. Este o hartuiala politica si o tratam ca atare. Sa luam un exemplu din zona: Israelul ataca Iranul. Si ce daca? Sa ne intrebam: ce vor bombarda intai: facilitatile nucleare de la Natanz. Si ce daca? Pot sa ne invadeze? Nu. Au vazut ce s-a intamplat in Irak si Afganistan. Dar noi avem granite cu 15 tari.  Avem o lunga portiune de frontiera in Golful Persic, care este sub controlul nostru. Deci, cum vor vrea sa ocupe Iranul? Prin bombardament. Si ce daca? Puterea noastra de rezistenta este foarte mare.

Dar mai exista posibilitatea de a ataca o tara, respectiv de a ataca Iranul, din interior. De exemplu, turbulentele trecute din capitala Iranului, Teheran, nu credeti ca, pe fondul unor eventuale nemultumiri, sunt stimulate de servicii secrete adverse tocmai cu acest scop?

In cazul unui atac extern, vreau sa subliniez ca toate fortele politice si toti iranienii vor fi uniti. In cazul miscarilor interne, a manifestatiilor, ca si cele de anul trecut, e clar ca nu sunt reprezentative pentru poporul nostru, daca e sa luam comparativ numai cu populatia de milioane a Teheranului: vorbim de un procent minor de protestatari, in ambele cazuri. Evident, toate serviciile straine interesate s-au aflat la fata locului. Ca servicii inamice fac tot ceea ce pot pentru a slabi Iranul iar aceasta oportunitate a fost folosita in propriul lor interes, cu concursul unor agenti si elemente cooperante de pe teren. Din fericire, nu s-a ajuns nicaieri cu aceste turbulente.

Suntem pregatiti pentru orice

Revenind la aspectele geopolitice si geostrategice ale zonei, pe care le-ati invocat, o data cu retragerea Armatei SUA din Irak, se poate spune ca Iranul va ramane cea mai puternica tara din regiune. Ceea ce nu va fi in interesul Americii. Avem, asadar o situatie aparent contradictorie. Acest an ar putea fi, dupa parerea mea, crucial: in timp ce SUA se vor retrage se poate desfasura o alta actiune care va duce din nou la schimbarea echilibrului regional.

Este adevarat. Daca facem recurs la istorie putem gasi cateva probe ale acestei ipoteze. In 1991, de exemplu, cand Saddam Hussein a invadat Kuweitul si apoi, SUA au declansat un fel de razboi impotriva Irakului, daca studiezi cu atentie acel conflict, observi ca in spatele lui s-au petrecut si alte actiuni. In aceeasi perioada au avut loc mai multe revolte ale irakienilor, in special in sudul Irakului. Putem vorbi chiar de un fel de revolutie anti-Saddam, care ajunsese chiar pana la rasturnarea regimului in unele zone. Dupa parerea noastra, americanii sunt cei care au decis ca aceste revolte libere nu sunt in favoarea intereselor lor si atunci i-au permis lui Saddam sa suprime aceste miscari pe fondul razboiului care se desfasura la suprafata, transmis in direct la CNN. Practic, s-au temut ca acesti rasculati sa nu conduca indirect la intarirea rolului Iranului in regiune. Dar iata ca acum, dupa alegerile din Irak, acest fapt natural se petrece de la sine. Noi suntem, oricum, pregatiti pentru orice.

Wikileaks, o scurgere de apa de ploaie

Documentele Wikileaks aduc la cunostinta si aceste intentii de care am vorbit, de a fi atacat Iranul dar si alte elemente, privindu-l pe presedintele Ahmadinejad, de exemplu. Ce opinie aveti despre aceste dezvaluiri?

Sa fim seriosi! Ce sunt aceste documente? Niste rapoarte diplomatice ale americanilor. Nu inseamna ca sunt 100% adevarate, reale. Pentru noi sunt de o natura suspecta, mai ales ca despre Israel nu se prea vorbeste in ele. In ce ne priveste, le putem considera si in favoarea noastra, pentru ca arata interesul care ni se acorda si faptul ca se tem de puterea Iranului.

Dar despre informatiile concrete, cum ar fi cele privind atacarea cibernetica a bazelor nucleare iraniene, ce ne puteti spune?

Au existat, este adevarat, dar nu ne-au afectat nici sistemele Agentiei Atomice Iraniane nici centrele din desert. Dar cum va spuneam, chiar daca acestea ar fi atacate si distruse complet, care este problema? Oricand putem construi altele si folosi cunostintele pe care le avem si care sunt stiintifice. Au existat insa si atentate violente cum ar fi uciderea unui om de stiinta de mare clasa de catre un agent Mossad, capturat ulterior de noi.

Solutia in Palestina este Referendumul, ca si in Sudan

Care este pozitia Iranului fata de situatia din Israel, din Palestina? Cum vedeti rezolvarea conflictului?

Vedeti, in ultimii ani, americanii au pus presiune internationala pe guvernul Sudanului, pentru a pune capat conflictului din sudul tarii si, de fapt, pentru a se ajunge la impartirea pe din doua a Sudanului, intre nord si sud. Divizarea unei dintre cele mai bogate state in resurse ale zonei, este tot in folosul lor. OK, putem spune si noi, daca aceasta este o solutie buna, de ce nu o putem folosi si pentru Palestina? Suntem pentru acest tip de solutii! Ar trebui sa li se permita oamenilor din acea zona sa-si spuna si implineasca dorintele: crestini, evrei si musulmani. De exemplu, un Referendum pentru toti palestinienii, de fapt, pentru toti locuitorii Israelului: evrei, musulmani si crestini. Sa fie lasati sa decida singuri. A doua chestiune: cea a refugiatilor. Sunt sute de mii de oameni care au ajuns sa traiasca in conditii deplorabile, in tarile din jur, fara a le fi recunoscut statutul. Ce spune Justitia internationala despre soarta lor? Aceasta nu e Justitie. De ce nu li se permite reintoarcerea in satele lor, acum ocupate? Noi nu putem accepta aceste situatii. Nu putem accepta uciderea populatiei civile nevinovate din Palestina. Daca exista o solutie, pur democratica, aceasta este: Referendumul!

Iranul are petrol si gaze pentru intreaga Europa

Iranul reprezinta si un rezervor imens de gaze naturale si petrol. Aveti deja in constructie o conducta care va trece prin Turcia si vestul Europei pana in Elvetia. Incotro va indreptati pe mai departe?

Iranul poate oferi petrol si gaze intregii Europe. Rusia are pretentiile sale hegemonice, istorice, in zona Marii Caspice si asupra unei parti a Europei. Noi putem juca un rol natural, sa-i spunem asa, atat in privinta Nabucco cat si a altor proiecte europene. Dar avem destul gaz, ca tara care poseda al doilea rezervor de gaze din lume, ca marime, pentru a ne indrepta si in alte directii, cum ar fi India, sau China. Putem avea contracte similare cu orice alta tara, chiar si la Marea Neagra, pentru distributie in tot spatiul Balcanic. Nimic nu ar trebui sa impiedice o dezvoltarea normala a acestor relatii, in interesul tuturor partilor implicate. Este o optiune buna chiar si pentru Romania, care depinde inca de Rusia.

In ce priveste relatiile bilaterale romano-iraniene, care este stadiul acestora, tinand cont ca noi suntem un stat membru NATO si UE, apropiat ca politica de cea a Statelor Unite?

In ciuda unor mici divergente care exista cu UE, ca institutie, la nivel bilateral nu avem absolut nici o problema cu Romania. Avem legaturi de secole, consolidate in special in secolul trecut. Pentru ca Romania, chiar si in perioada comunista, a incercat si a reusit sa aiba o politica independenta in Orientul Mijlociu. Inclusiv la nivel economic. Romania este populara inca in Iran, gratie acestui trecut si a faimei sale culturale. Putem spune ca Romania are cele mai bune relatii cu Iranul din toata zona Balcanica si, de fapt, cat toate statele acestui spatiu la un loc. Dar nu nivelul este cel care trebuie ridicat in relatiile noastre politic-economice, ci frecventa. Cand mi-am prezentat scrisorile de acreditare Excelentei Sale, presedintelui Traian Basescu, ne-am spus ca suntem gata sa ne imbunatatim relatiile si sunt bucuros sa constat ca acest lucru se intampla. Suntem intr-un nou stadiu si sunt oportunitati bune pe toate planurile, de la cele economice la cele academice sau turistice. Cu Bulgaria, de exemplu, avem zboruri directe la Varna, la Marea Neagra, fara probleme.

Rachetele noastre nu sunt pregatite pentru Romania

Dar stiti ca anul trecut au existat niste povesti jurnalistice cu rachetele iraniene care pot sa loveasca zona Marii Negre, sa atinga solul Romaniei, ceea ce a “speriat” o anumita parte a presei…

Sa fim seriosi. Aceasta nu inseamna ca vrem sa tintim Romania! Avem inamicii nostri, cu totul altii decat romanii. Ati mentionat si dvs ca in fiecare luna suntem amenintati cu razboiul. Ce sa facem? Ne imbunatatim tehnica de aparare. Rachetele nu sunt pentru Romania si solutia militara nu este o solutie. Rachetele nu sunt pentru atac ci pentru aparare. Exista un proverb: Daca vrei sa mergi la razboi trebuie sa fii puternic. Daca vrei sa traiesti in pace trebuie sa fii si mai puternic. Daca nu este puternic nu poti trai in pace. Ca si Romania, Iranul nu a inregistrat nici un atac impotriva vreunei alte tari in ultimele sute de ani. Niciodata. Iranul este o tara pasnica.

Deci rachetele nu sunt pregatite pentru Romania?

Nu! Pentru nici o tara in mod special si in nici un caz pentru Romania. Le folosim ca aparare in fata inamicilor care se anunta singuri. Nici tehnologia nucleara nu este pentru razboi.

Asadar in continuarea este asteptata vizita presedintelui Basescu la Teheran, la invitatia presedintelui Ahmadinejad?

Cand am fost la domnul Basescu, acesta mi-a spus cu caldura, ca, tinand cont de noul stadiu al relatiilor noastre, spera sa ni le putem promova si la nivel inalt si sa il vada pe domnul Ahmadinejad la Teheran.

A consemnat Victor Roncea pentru Ziaristi Online

Print Friendly, PDF & Email

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Cod de verificare * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.