Should Mr. Tismaneanu choose to emerge from behind his careful insinuations and engage me directly on the arguments I present, he will find a willing partner in public discussion. But fear not, dear reader. I will not hold my breath.
Am înţeles că, deja, lucrarea a început să fie contestată de unii, cu argumentul că autorul s-ar strădui să reabiliteze comunismul românesc. Cred că numai un schizoid ar putea să te bage în NATO şi, totodată, să reînvie secera şi ciocanul la tine acasă. Dar, dincolo de prezumţii bolnave, este cert că scoaterea la suprafaţă, de către Watts, a unor documente înfăţişând România ca un jucător autonom şi de forţă, în politica internaţională, îi deranjează pe unii.
Eu aduc dovezi că românii au fost consideraţi de sovietici nu doar ca un stat răzvrătit. Au fost consideraţi inamicul principal în Blocul estic. Dar pot accepta o opinie contrară cât timp ea este susţinută cu dovezi şi argumente.
Larry Watts: Prefer sa am incredere in evaluarile analistilor seniori ai CIA testate in timp mai degraba decat in cele ale domnului Tismaneanu, chiar daca nu as fi citit documentele interne ale Pactului de la Varsovia.
În episodul de azi al anchetei jurnalistice efectuate de cotidianul.ro şi ziaristionline.ro, vă prezentăm sumele încasate de Vladimir Tismăneanu de la ICR pentru onorarii, deplasare şi cazare, precum şi „mărunţişul” de peste 1 miliard de lei vechi încasat de la Preşedinţie, care se adaugă deconturilor de la IICCMER!
De cîte ori erau urecheaţi de cineva, cei din gaşca ICR condusă de Patapievici scoteau de la naftalină articolele favorabile apărute în presa străină. Nimeni n-a ştiut pînă acum că, pentru aceste articole, ICR a plătit bani grei, pe contracte semnate înainte de derularea acţiunilor! Astăzi oferim cifrele oficiale.
Cineva trebuie să răspundă pentru jaful acesta înfăptuit de ICR sub conducerea lui H.-R. Patapievici, instituţie care ajunsese la un buget de aproape 15 milioane de euro anual!
Manolescu nici n-a îndrăznit în Istoria critică să comenteze Luceafărul, în capitolul dedicat lui Eminescu. Nici nu putea să comenteze Luceafărul, poem abisal interzis ipochimenilor. Cultura lui Manolescu e cultură de institutor. Nivelul maxim pe care l-a atins hermeneutica lui este binecunoscut: “Demiurgul îi oferă lui Hyperion marea cu sarea”.
În 1978, cînd publica a noua ediție a tratatului “General urology”, savantul american Donald R. Smith nu bănuia ce legătură spirituală stă să se lege între el și doctorul Ioanel Sinescu
Mungiu a făcut un “business” cu acest subiect, nu a urmărit decât să şocheze Occidentul. Atitudinea regizorului iese şi mai clar în evidenţă, atunci când doctoriţa le spune maicilor: „Mai bine merg în iad decât să ajung la rugăciunile voastre”. Ceea ce era de demonstrat, tezismul acestui film modest, tratat în manieră de realistm socialist, un realism însă rudimentar, primar. Totul e tratat plat, otova, în acest film, de parcă ar fi o comandă a partidului de la Cannes.