Centrul de Istorie şi Civilizaţie Europeană din cadrul Filialei Iaşi a Academiei Române anunţă cu profundă durere decesul Acad. Prof. Univ. Dr. MIRCEA PETRESCU-DÎMBOVIŢA, ilustru Arheolog şi Istoric, Dascăl al atâtor generaţii după 1949 şi Director al Institutului de Istorie şi Arheologie „A. D. Xenopol”, pe vremea când acesta se impusese, în condiţii deosebit de complexe de dinainte de 1989, drept nava-amiral a istoriografiei române.
Profesorul M. Petrescu-Dîmboviţa (n. 15 mai 1915 – d. 13 aprilie 2013), absolvent al Liceului „Vasile Alecsandri” din Galaţi, a urmat în 1933-1937 cursurile Facultăţilor de Litere-Filosofie şi Drept ale Universităţii din Bucureşti, încununate cu un doctorat în Litere şi Filosofie, specialitatea preistorie (1937). Şi-a desfăşurat activitatea ştiinţifică mai întâi ca asistent onorific sau ca asistent la Catedra de Preistorie şi Arheologie a Universităţii (1937-1948) ori ca arheolog asistent la Muzeul Naţional de Antichităţi din Bucureşti (1943-1948). În 1949-1956 a ocupat postul de conferenţiar la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iaşi, iar ulterior pe acela de profesor titular (1956-1983). A fost succesiv director al Muzeului de Antichităţi (apoi Muzeul de Istorie a Moldovei) din Iaşi (1949-1968), dar, mai ales, director al prestigiosului Institut de Istorie şi Arheologie „A. D. Xenopol” al Academiei Române (1968-1989). În această ultimă calitate, el a fondat şi a dirijat, sub egida Filialei Iaşi a Academiei Române, cele două publicaţii de istorie, apreciate în lumea ştiinţifică din ţară şi din străinătate, „Arheologia Moldovei” (1960-1990) şi „Anuarul” Institutului (1968-1982). S-a impus ca organizator şi participant al unor congrese naţionale şi mondiale de preistorie şi istorie, pentru rezultatele sale de excepţie fiind consacrat membru în Consiliul Permanent al Uniunii Internaţionale de Ştiinţe Pre- şi Protoistorice din cadrul Consiliului Internaţional de Filosofie şi Ştiinţe Umane de pe lângă UNESCO (1964-1991); membru de onoare în Consiliului Permanent al Uniunii Internaţionale de ştiinţe Pre- şi Protoistorice din cadrul Consiliului Internaţional de Filosofie şi Ştiinţe Umane de pe lângă UNESCO (1991); membru titular al Institutului Italian de Pre- şi Protoistorie din Florenţa (1964); membru al Academiei de Ştiinţe Sociale şi Politice (1970); membru al Asociaţiei Internaţionale de Studii Sud-Est Europene; membru corespondent al Institutului Arheologic German de la Berlin (1968); membru în Consiliul Internaţional de Studii Indo-Europene şi Tracice din Moscova şi Sofia (1988); membru corespondent al Academiei Române (1991); membru titular al Academiei Române (1996); membru de onoare al Institutului de Tracologie din cadrul Academiei Bulgare de Ştiinţe din Sofia (1997); Doctor Honoris Causa al Universităţii din Galaţi (1999). A fost laureat al Premiului de Stat (1954) şi, din 1977, al Premiului „Vasile Pârvan” al Academiei Române, pentru volumul Depozitele de bronzuri în România.
Profesorul, creator şi lider de şcoală în domeniile preistoriei şi istoriei, lasă în urma sa o operă ştiinţifică de excepţie, cuprinzând note, comunicări şi rapoarte, diverse studii şi sinteze, dar îndeosebi numeroase şi temeinice monografii arheologice, veritabile modele de cercetare, cele mai multe valorificate sub egida unor prestigioase edituri din ţară sau din străinătate (Germania, Anglia, Franţa, Italia).
Arheolog şi Istoric de formaţie şi de vocaţie, Profesorul a constituit oricând un model de slujitor devotat al muzei Clio, iar încurajările şi sprijinul Domniei Sale au fost permanent benefice pentru toţi cei care i-au fost colaboratori.
Acum, la Marea Despărţire, recunoştinţa noastră rămâne întreagă!
Drum bun, Stimate Domnule Profesor!
Dumnezeu să Vă primească în lumina Sa!
Gh. Buzatu
Sursa fotografii: Buna Ziua Iasi
