Din momentul când a apărut în preajma președintelui Elena Udrea a stârnit vii curiozități. Foarte mulți oameni s-au mulțumit , de la început să pună această apropiere pe seama unei relații intime. Era motivația cea mai simplă, care oferea toate răspunsurile. Am fost curios să aflu dacă chiar este adevărat și cred că nu sunt singurul preocupat de așa ceva. Am pândit oameni care au fost în apropierea Președintelui și a familiei sale, oameni care au petrecut mult timp, zile și nopți, revelioane și zile de naștere în acest mediu. Am așteptat ca ei să ajungă în dizgrație, pentru că, altfel, nu vorbeau.

Când ești în apropierea unui șef de stat o parte din mintea ta amorțește și nu spui nimic din ce vezi în jurul lui. Fie că te crezi și tu puțin important, îți este frică sau simți că nu se cade. După ce nu mai ești treaba se schimbă. Mai ales dacă ai plecat ajutat de un șut undeva sau din alt motiv oarecum incomod , pentru tine. Prima discuție mai lungă am avut-o cu cineva care fusese foarte apropiat de familie. O bună perioadă de timp această persoană nu lipsise la nici o masă, în nici o duminică. Am aflat cine era invitat atunci, ce mâncau, cât și cum se bea, multe, multe… Dar pe mine mă frământa doar o întrebare. Trăiesc sau nu împreună?

Mai doresc să fac precizarea că persoanele cu care am vorbit despre acest subiect sunt foarte trecute prin viață și familiarizate cu desfrâul. Răspunsul a fost “mai mult nu decât da”. M-a contrariat și am cerut amănunte, chiar l-am rugat pe respectivul să îmi povestească, fără discernământ, diferite situații, ca să îmi fac eu o părere. Am ascultat dar nu mi-am făcut. Ceva mai târziu, după doi ani de la prima discuție, am avut ocazia să vorbesc cu cineva care fusese și mai aproape de cei doi. Mi-am pus mari speranțe. Acest om fusese eliminat și el nu cred că știe nici astăzi de ce s-a întâmplat asta. Era cam pornit și înrăit, când am vorbit noi și eu am sperat că voi primi nu numai un răspuns clar dar că voi auzi multe povestiri savuroase, căci, sincer, asta doream.

Curios, deși cele două “surse” ale mele nici nu se cunosc, sau doar se știu din vedere, răspunsul a venit ca și prima oară “mai mult nu decât da”.

Am insistat și iar am ascultat întâmplări, relatate fără discernământ. Degeaba.Deși povestirile din intimitatea lui Traian Băsescu sunt savuroase și când le afli de la prima mână, cum se spune, ai și tu senzația că pricepi mai mult ce se întâmplă în istoria contemporană, păstram un gust amar. Ce doream eu să știu nu îmi spunea nimeni.

Ultima speranță a fost o femeie, tot din anturaj, tot îndepărtată ca și primii doi. Am pornit cu mari speranțe discuțiile cu ea. M-am asigurat că petrecuse mult timp în preajmă și să nu vă gândiți doar la Cotroceni. Cei doi au stat mult împreună prin diferite sedii și cel mai mult la fostul lor partid. Dar mai mult decât că Elena Udrea mânca multe dulciuri nu am aflat și același răspuns “mai mult nu decât da” mi-a pus capac. Dar, de zeci de ori am auzit despre o dragoste cu năbădăi, însă de la oameni care credeau ei asta și nu fuseseră în apropiere. Nu m-au convins pentru că eu cred că un bărbat, TRECUT PRIN VIAȚĂ, nu se mai poate zăpăci după o femeie în jurul vârstei de 60 de ani.

Puțin timp înainte ca Elena Udrea să fie reținută ne-am întâlnit la salonul de protocol al unei televiziuni și am stat de vorbă, destule minute, între patru ochi. “Într-o dup-amiază, când/
Fereastra sufletului zăvorâtă bine/
Se deschisese-n vânt”.  Mi s-a părut supărată și hăituită, contrariată și trădată, surprinsă de ce i se întâmplă.  Am găsit eu, doar pentru mine, o explicație a acestei colaborări. Pare o femeie bine pregătită pentru viață, sigură pe ea, inteligentă, un partener. Restul îl aflăm de la DNA.

Horia Tabacu

17.02.2015

Ziaristi Online

Omagiu Foto de Dinu Lazar

Vedeţi şi: Horia Tabacu, reportaj în numărul 1 al ziarului Libertatea, primul ziar apărut în România pe 22 decembrie 1989. FOTO-DOCUMENT

Cu Horia Tabacu la Jilava, în vizită la Victor Stănculescu. FOTO / VIDEO

Horia Tabacu – Ultimul drum