MAICA TEREZA ȘI TAICA GABRIEL
de Luminița Arhire
MOTTO: „L-am descoperit pe Vlad Voiculescu în câteva apariții TV pe când era ministru al Sănătății. M-a uimit să văd pe chipul său o bunătate «mîșkiniană», pe care îndeobște o asociem cu dezarmații în fața vieții, cu cei pe care-i înlături din calea ta cu un simplu gest al mâinii.(…) L-am văzut îmbinând urbanitatea cu tenacitatea și practicând calmul sub masca angelicului.(…) Și, cu graba mea de a așeza oamenii care mi se par frumoși sub un arhetip, l-am botezat «Maica Tereza», după sfânta din Calcutta care a înființat «Casa Inimii» și care a spus că «o moarte frumoasă pentru cei care au trăit ca animalele este să moară ca îngerii, iubiți și mângâiați» (…) Când, în urmă cu câțiva ani ne-am cunoscut, i-am mărturisit lui Vlad Voiculescu cum îl poreclisem. Nu s-a supărat. Mi-a zâmbit sfielnic.” (Gabriel Liiceanu, 13 martie 2020, CONTRIBUTORS.ro.)
UPDATE mai jos! Treaba s-a înfierbântat tare: Și Cărtărescu îl vrea pe Vlad Voiculescu. Ministru al Sănătății!
……………………..
Era în 13 martie 2020… Ei bine, în acea zi istorică pe când poporul român nici nu îndrăznea să respire de-atâta îngrijorare și de-atâta curiozitate, întrebându-se: … oare cui?… oare cui îi va încredința Klaus mandatul de premier al României, după ce i l-a încredințat lui Vasilică Cîțu și acesta întâi l-a acceptat, crezând că încă ne jucăm frumos, cu găletușa la nisip, de-a alegerile anticipate, dar apoi a fugit unde a văzut cu ochii, abandonând și lopățica și găletușa, deoarece tocmai zărise pe fundul ei un COVID 19, dând viguros din piciorușele împăroșate… în acea zi, spun, când statura titanică a lui Ludovic Orban se ridica pentru a treia oară la orizont, de nici nu știai ce să crezi, o fi clarviziune, încăpățânare sau pur și simplu prostie flască din partea președintelui să-l numească tot pe el, a treia oară… exact atunci, dragii mei, când ne era nouă mai greu, marele gânditor Liiceanu Gabriel scria următoarele:
„Îi propun așadar, cu modestie cetățenească, celui care va fi fiind prim-ministru, să înceapă această nouă pagină de istorie, prin care competența ar urma să triumfe asupra vanităților, aranjamentelor și hărțuielilor de partid, înființând o «comisie anti-coronavirus» condusă de Vlad Voiculescu. Să i se lase în grijă să gestioneze – așa cum a dovedit că se pricepe – calamitatea care a venit peste noi.”(Gabriel Liiceanu, 13 martie 2020, CONTRIBUTORS.ro.)
Am fost șocată… păi, cum ne-a fost vorba, Liiceanu Gabriel? Nu spuserăți voi, ăștia „dă dreapta” și anticorupționiști la maximum, care primiți câte-o editură cadou sub șervețel, când „serviți” o cină romantică în compania ministrului Culturii, cel cu lavalieră și bretele, că de-acum gata! fără iubite, amante și alte pile în funcții publice? Nu voiai tu, dragă, să nu se mai promoveze amorurile cunoscute sau secrete prin ministere, inspectorate și direcții? Și uite cu ce propunere vii acum… ca și când noi am fi uitat. „Dăcât” că noi n-am uitat ci dimpotrivă, încă ne răsună în urechi frumoasele și istoricele tale cuvinte:
„Vă dau un exemplu… m-am ÎNDRĂGOSTIT la un moment dat de cel care a fost ministrul Sănătății în guvernul tehnocrat…mi se părea că e angelic și l-am băgat în edificiul meu afectiv, indiferent că el știe sau nu … un om minunat…” (Gabriel Liiceanu, interviu RADIO EUROPA LIBERĂ, 3 martie 2019)
Maestre… maestre… nț! nț! nț!… Eu sunt de acord, maestre, că iubitul ăsta al dumitale e implicat în niște proiecte absolut lăudabile în lupta cu cancerul, nimic de zis, bravo! însă compasiunea sa pentru oamenii atinși de această nemiloasă maladie aș zice că ar trebui să fie generală, iar nu limitată… De exemplu, ce inimă de Maica Tereza trebuie să aibă dânsul ca s-o șicaneze cu DNA-ul pe doamna profesor doctor Monica Pop, managerul Spitalului de Oftalmologie din Bucuresti, care a anunțat public că suferă de această boală? Și pentru ce? Țineți-vă de scaune să nu aveți un șoc:
„Doctorița Monica Pop, managerul Spitalului de Oftalmologie din București, este vizată de o anchetă tot mai complicată: au apărut două noi contracte de închiriere semnate cu firme private, fără organizarea unor licitații în prealabil. Surse spun că după verificări rezultă într-adevăr trei contracte în neregulă încheiate cu trei firme diferite. Toate ar fi fost semnate fără licitații așa cum prevede legea și fără aprobarea consiliilor de administrație ale direcțiilor sanitare și Ministerului Sănătății(…) Se pare că Monica Pop, director al instituției medicale în perioada semnării contractelor, ar mai fi și primit un salariu de 500 de lei (nu se poate!!!! îngrozitor!!! n.n.) de la una dintre firmele ce au avut contract de închiriere cu spitalul, lucru incompatibil cu funcția deținută.” (6 iulie 2016, ȘTIRILE PRO.TV )
Ooooo! Cetățeni, v-ați cutremurat de indignare? Corpul de control al luʹ Maica Tereza a descoperit în 2016 că S-AR PUTEA ca doamna Pop să fi luat un salariu de 500 de lei (!!!) de la o firmă pe care o avea în chirie, la spital! Pardon? Unde se petrece asta? Ei, bine, asta se întâmplă în țara unde astăzi ministrul Sănătății, Victoraș Costache, are un contract de 20 000 de euroi pe lună cu clinica privată care-i dictează „Ordonanța la miezul nopții” iar secretarul de stat din același minister ia un salariu anual de vreo 270 000 de „coco” de la spitalul particular pe care el însuși l-a selectat spre a ne investiga pe noi, dacă avem sau nu avem COVID 19, pe banii ministerului! Observați vreun paradox în cele de mai sus? Daʹ de unde! Dintre cele trei cazuri, este firesc ca DNA-ul s-o ancheteze la sânge pe doamna Pop , și numai pe dânsa!
Și tot Maica Tereza e cea care s-a luptat din greu cu doctorul Narcis Copcă, de la clinica Regina Maria, pentru că dânsul a avut tupeul de nesuportat să-și dorească să facă transplant pulmonar în România, țara aceea, știți, în care Radu Tudor n-avea autostrăzi până a căzut CIUMA ROȘIE de la guvernare, dar acum cred că are berechet, deoarece nu-l mai aud să se plângă că i-ar lipsi! Maica Tereza a fost la DNA, ca să-l pună la punct pe obraznicul de Narcis, și ne-a împărtășit din savuroasa sa experiență cu procurorii:
„Recunosc că mi-a făcut plăcere să explic procurorilor mai multe despre modul în care s-a făcut acreditarea centrului de transplant pulmonar de la Sfânta Maria, despre discuţiile cu oamenii din domeniul acesta, dar şi despre cum se petrec lucrurile în general în transplant în România! Am lăsat şi ceva frumos în scris, scripta manent. Urmăriţi aşadar ce se întâmplă în transplant… în spitale şi în dosare! O să (continue să) fie interesant!” (ADEVARUL.ro, 28 noiembrie 2017)
Și chiar a fost extraordinar de interesant! Adică atât de interesant încât, pe 12 iunie 2018 doamna Monica Pop a scris pe pagina ei de FACEBOOK:
„Am primit de la DNA hotărâre de clasare a dosarului! Pe motiv că FAPTA NU EXISTĂ! Sunt și procurori corecți! Are ceva de spus Vlad Voiculescu , cel care a făcut reclamația? Dormiți liniștit, domnule Voiculescu, mulțumit că ați mai făcut ceva rău? Cea mai mare catastrofă din sistemul medical, enorma greșeală a domnului Cioloș!”
…în timp ce „neobrăzatul” doctor Narcis Copcă, cu acreditarea lui „penală”, cu tot, a scris istorie în medicina românească, înregistrând de la încântătoarele discuții ale lui Voiculescu Vlad cu procurorii și până astăzi OPT (!!!!) transplanturi de plămân, realizate cu succes într-o clinică din România!
Păi, Vlăduț, tată, ori suntem Maica Tereza, ori nu mai suntem!
Dar nu te mai îmbujora și tu atât de sfielnic când îți mărturisește Gabriel că te-a numit așa… căci el botează tot ce iubește: bunăoară, când s-a îndrăgostit de BMW-ul lui, numai mușchi și vitamine, l-a botezat „Siegfried” iar când zburdalnicul ALFA ROMEO, din garaj, i-a sucit mințile, i-a spus „Marcello”… Însă asta a fost demult… acum, că a mai îmbătrânit, a lăsat-o și el mai ușor cu simbolurile virile, și a trecut la figuri mai cucernice deși mărturisește că încă mai visează cai negri care-i fac unele avansuri…
Gabriel Liiceanu îl vrea pe Vlad Voiculescu şeful Comisiei Coronavirus
Printr-o stranie coincidenţă, exact acum un an, în 14 martie 2019, în „Cotidianul” publicam articolul „Gabriel Liiceanu: „M-am îndrăgostit de Vlad Voiculescu. Mi se părea angelic”, în care citam dintr-un dialog al lui Platon, „Phaidros”, acest pasaj despre dragostea dintre doi bărbaţi: „Dacă, vîrstnic fiind, îndrăgostitul se însoţeşte cu unul mai tînăr, el nu-l va părăsi de bună voie pe acesta nici zi, nici noapte. Îmboldit de silnicia dorinţei, el e mînat fără încetare către plăcerea de a-şi vedea iubitul, de a-l auzi, de a-l atinge, de a-l simţi cu toate simţurile sale”.
Cine citeşte ultimul articol al lui Gabriel Liiceanu, publicat pe „contributors.ro” sub titlul „Maica Tereza”, va fi şocat de insistenţa cu care „filosoful” revine la obsesia sa de acum un an, avîndu-l în centrul atenţiei pe acelaşi Vlad Voiculescu, pe care-l compară fie cu Maica Tereza (!), fie cu „Idiotul” lui Dostoievski! Iată aceste două pasaje:
– „L-am descoperit pe Vlad Voiculescu în câteva apariții TV pe când era ministru al Sănătății. M-a uimit să văd pe chipul său o bunătate „mîșkiniană”, pe care îndeobște o asociem cu dezarmații în fața vieții, cu cei pe care-i înlături din calea ta cu un simplu gest al mâinii. Oameni care nu vin din lumea asta și care nu sunt făcuți să răzbată în ea. „Ia uite, mi-am zis, ne-am procopsit cu un bleg ca ministru! Numai asta ne mai lipsea.”
– „Și, cu graba mea de a așeza oamenii care mi se par frumoși sub un arhetip, l-am botezat „Maica Tereza”, după sfânta din Calcutta care a înființat „Casa Inimii” și care a spus că „o moarte frumoasă pentru cei care au trăit ca animalele este să moară ca îngerii, iubiți și mângâiați”. Oricât de sfântă era, Maica Tereza nu era o bleagă”.
Aşadar, Liiceanu mărturiseşte că, după ce l-a văzut prima oară pe Vlad Voiculescu ca pe un „bleg” de genul lui Mîşkin, dintr-o dată s-a luminat şi l-a botezat „Maica Tereza”!
Nu insistăm pe motivele care au dus la această radicală schimbare de percepţie, fiind, totuşi, de partea protecţiei intimităţii, dar nu putem să nu observăm că această transformare se petrece simultan cu îndepărtarea lui Gabriel Liiceanu de fundul lui Traian Băsescu (pe care l-a pupat vîrtos atîţia ani) şi apropierea de USR-ul din care face parte acest Vlad Voiculescu, nepotul lui Nic, supranumit „Regele medicamentelor”.
Motivul aparent pentru articolul lui Gabriel Liiceanu este apărarea lui Vlad Voiculescu în faţa linşajului mediatic la care a fost supus nepotul lui Nic după dezvăluirile privind turnătoriile tatălui său, devoalate de CNSAS. Pe Vlăduţ, Liiceanu insistă să-l scoată din zona beizadelelor care profită de statutul părinţilor, pe care le acuză extrem de dur („Când e vorba de odrasla unui personaj care a jucat un rol politic nefast, firesc e să ne uităm dacă ea e profitoarea corupției, ticăloșiilor și minciunilor tatălui său. Ne uităm dacă e o odraslă de bani gata, un terchea-berchea tupeist și sfidător”), aruncîndu-l direct în zona sfinţilor, exagerînd monstruos rolul lui Vlăduţ în – atenţie! – punerea pe picioare a unei presupuse reţele a citostaticelor („Cine, dintr-o funcție publică sau din poziția de persoană privată, a făcut mai mult bine românilor în acești ani?”)!
De altfel, Liiceanu, cum vedeţi în citatul de mai sus, se şi laudă că el este cel care l-a botezat pe Vlad Voiculescu cu Nic-name-ul „Maica Tereza” şi scrie despre acesta că „Spre deosebire de beizadelele trimise de tăticii lor în Parlamentul Europei sau de cele pe care genitorii le-au cadorisit cu firme de porci pe banii UE și cu bolizi cu patru roți de omorât oameni pe șosele – Vlad Voiculescu s-a făcut singur. Nici un părinte nu și-a pus amprenta de infractor pe destinul lui”.
Pe bune? La cei 78 de ani săi, Gabriel Liiceanu îşi permite să se compromită în aşa hal, încît să mintă cu neruşinare şi să facă un astfel de scenariu de spălare de păcate în numele banilor unchiului lui Vlad Voiculescu? Şi nici nu mai are vioiciunea minciunilor interesate, căci îşi devoalează în cîteva rînduri adevăratele intenţii! Să citim:
„Îi propun așadar, cu modestie cetățenească, celui care va fi fiind prim-ministru, să înceapă această nouă pagină de istorie, prin care competența ar urma să triumfe asupra vanităților, aranjamentelor și hărțuielilor de partid, înființând o „comisie anti-coronavirus” condusă de Vlad Voiculescu. Să i se lase în grijă să gestioneze – așa cum a dovedit că se pricepe – calamitatea care a venit peste noi. Această comisie, cu atribuții clare și puteri pe măsură, ar urma să fie creată de el cu oamenii lui, fiind dependentă numai de prim-ministru și sprijinită direct de cabinetul lui”!
Păi, zi aşa, măi, filosofule, nu o mai lua pe la Ploieşti! Deci, Liiceanu îi recomandă Primului-ministru să înfiinţeze o „Comisie anti-virus”, pe care s-o conducă Vlad Voiculescu şi „oamenii lui”, care să nu dea socoteală nimănui în afara premierului!
Adică, mai simplu zis, în plină pandemie Coronavirus, cînd medicamentele au devenit o afacere uriaşă, Liiceanu îl vrea pe Vlad Voiculescu, nepotul lui Nic, Regele medicamentelor, coordonatorul „Comisiei anti-virus”, adică omul care să gestioneze banii de la buget şi cei de la UE, destinaţi combaterii Coronavirusului!
Bravo, Liicene! Era gata-gata să ne păcăleşti că nu mai poţi dormi de grija imaginii tatălui lui Vlăduţ, cînd, de fapt, erai interesat de banii unchiului Nic, al cărui nepot ar trebui să fie numit paznic la stîna cu oi.
O fi Vlăduţ al matale ba Maica Tereza, ba Mîşkin, dar să-l vezi coordonatorul anti-Coronavirusului spune multe despre cine eşti cu adevărat matale: un profitor al tuturor regimurilor, aşa cum a demonstrat colegul Victor Roncea, în faţa căruia ai pierdut recent procesul.
Ei, acum, că am aflat ce gînduri îl străbat pe Gabriel Liiceanu, parcă sîntem mai liniştiţi în privinţa Coronavirusului. Altfel, bătrînul Liiceanu s-ar mai fi gîndit la banii pentru combaterea virusului, dacă n-ar şti că într-o zi vom scăpa de această pandemie?
P.S.1. Vă amintiţi, desigur, cum apărea Gabriel Liiceanu la protestele #Rezist. De asemenea, vă amintiţi cum îl executa pe Theodor Paleologu pentru că-l împiedica pe Dan Barna să ajungă Preşedinte. Ei, bine, apropierea lui de USR are în epicentru intenţia lui Liiceanu de a-l impune pe Vlad Voiculescu, membru USR, ca mare specialist în Sănătate, ca viitor Primar General al Capitalei şi, iată!, ca gestionar al banilor pentru Coronavirus. Cît despre banii unchiului Nic, vorba lui Liiceanu, „ziceam și eu”!
P.S.2. Sper ca Liiceanu să aprecieze că n-am scos aici nici o vorbă despre plagiat, mai ales că am aflat că recent a republicat „Tragicul”, în care a pus din nou capitolul despre Marx, pe care-l scosese acum cîţiva ani pentru a-şi ascunde opiniile despre proprietatea privată. Acum, apropriindu-se atît de mult de USR, partid neo-marxist, era normal să-l readucă pe Marx în centrul afinităţilor lui, nu?
Sursa: Cotidianul
UPDATE!!!
Omu’ e dus cu pluta
Mircea Cărtărescu îl vrea musai pe Vlad Voiculescu ministrul Sănătăţii
Mulţi dintre cei care s-au autointitulat „elita” culturală a ţării, devenind în timp doar „elita lui Băsescu”, au compromis pentru mult timp rolul intelectualului în societate, acela de protejare a valorilor morale, a principiilor, a bunului simţ. Din interese meschine, fripturiste, ei au abandonat acest rol şi au devenit activişti harnici ai unor partide sau propagandişti ai unor lideri, bucurîndu-se de osciorul aruncat în scîrbă de stăpîni (Andrei Pleşu ştie cum a plecat de la Cotroceni).
Ultima ispravă a acestora este canalizarea mesajelor pentru susţinerea USR, în general, şi a lui Vlad Voiculescu, în special. Acum ceva timp v-am prezentat aici, în „Cotidianul” (https://www.cotidianul.ro/gabriel-liiceanu-il-vrea-pe-vlad-voiculescu-seful-comisiei-coronavirus/), propunerea lui GABRIEL LIICEANU ca Vlad Voiculescu să fie numit, nici mai mult, nici mai puţin, decît „Şeful Comisiei Coronavirus”! Mai întîi l-a tămîiat, l-a mîngîiat pe creştet, i-a făcut o declaraţie de dragoste stupidă („m-am îndrăgostit de Vlad Voiculescu”), după care s-a lansat:
„Îi propun așadar, cu modestie cetățenească, celui care va fi fiind prim-ministru, să înceapă această nouă pagină de istorie, prin care competența ar urma să triumfe asupra vanităților, aranjamentelor și hărțuielilor de partid, înființând o „comisie anti-coronavirus” condusă de Vlad Voiculescu. Să i se lase în grijă să gestioneze – așa cum a dovedit că se pricepe – calamitatea care a venit peste noi. Această comisie, cu atribuții clare și puteri pe măsură, ar urma să fie creată de el cu oamenii lui, fiind dependentă numai de prim-ministru și sprijinită direct de cabinetul lui”!
Asta e, mi-am zis, fiecare cu pasiunile lui, cu patimile adunate de-a lungul anilor, cu derapajele lui. Numai că, iată!, la numai două săptămîni de la articolul publicat de Gabriel Liiceanu, altă slugă a lui Traian Băsescu („un preşedinte pentru alte coordonate istorice”) se aruncă în aceeaşi baltă stătută: MIRCEA CĂRTĂRESCU!
Nobelistul de serviciu nu-l mai vrea pe Vlad Voiculescu doar preşedintele Comisiei Coronavirus, ci direct ministrul Sănătăţii! În acest sens, Cărtărescu a postat pe pagina sa de Facebook acest mesaj:
Ce jocuri îi determină pe cei doi, Gabriel Liiceanu şi Mircea Cărtărescu, să facă astfel de propuneri de-a dreptul tîmpite este uşor de imaginat, avînd în vedere că acest Vlad Voiculescu, economist de profesie, a mai fost ministrul Sănătăţii în guvernul de tristă amintire, condus de Dacian Cioloş, fiind susţinut, după scria presa, de „Unchiul Nic, Regele Medicamentului”, cum i se mai spune lui Nicolae Voiculescu. E adevărat, Vlad Voiculescu a început atunci să tune, crezînd că stinge astfel focul, afirmînd că „Nic” nu e unchiul său, ci că străbunicul lui este bunicul unchiului Nic! Mai spunea Vlăduţ că a fost bursier al Instutului Aspen şi, evident, cu totul întîmplător, „Unchiul Nic” era în boardul acestuia! Că Vlăduţ este fiul unui turnător al Securităţii, nici nu mai contează.
Cert este că singura legătură a lui Vlad Voiculescu cu Sănătatea este faptul că, într-o campanie de PR fără precedent, a adus o cutiuţă cu nişte pastile adunate de la diverşi, susţinînd apoi că a salvat bolnavii de cancer din România!
Bine, bine, ar putea spune cineva, dar de ce îl susţin Gabriel Liiceanu şi Mircea Cărtărescu pe Vlad Voiculescu să fie numit tocmai acum „Şeful Comisiei Coronavirus”, respectiv, ministrul Sănătăţii? Şi, dacă ni s-ar pune întrebarea, ar trebui să răspundem într-un fel.
Vă daţi seama, în plină criză generată de Coronavirus, cînd „Starea de urgenţă” decretată de preşedintele Iohannis permite achiziţiile de medicamente şi echipamente medicale de miliarde de euro, fără filtrul licitaţiilor normale, ce mană cerească ar fi pentru „Regele Medicamentului”, de pildă, dacă nepotul, sau ce i-o fi Vlad Viculescu, ar fi preşedintele Comisiei Coronavirus sau chiar ministrul Sănătăţii?
N-am înregistrat pînă acum vreo declaraţie a lui Vlad Voiculescu cum că ar dori aceste funcţii, nici că „Unchiul Nic” l-ar susţine în acest sens, dar apelurile lui Gabriel Liiceanu şi Mircea Cărtărescu, doi scriitori prin venele cărora curge dolarul ca apa de pe Jii, ne fac să credem că au ei ceva în plan, vreo recunoştinţă de la „Unchiul”, ceva.
Altfel, din înălţimea lor, s-ar coborî ei pînă la nivelul acestui virus nenorocit? E drept, pînă acum au mai făcut ei nesărate, preluînd fără ghilimele ba din Heidegger, ba din Laurence Sterne, dar să fi devenit ei dintr-o dată, aşa, fără interes, pasionaţi de Coronavirus? Mi-e greu să cred, dacă nu cumva acest virus are în spate şi ceva firfirei!
Eu le spun că ar fi mai bine să stea în banca lor, că are Coronavirusul ăsta nişte efecte secundare pe care le ştiu doar procurorii…
Sursa Cotidianul
Preluare: Ziaristi Online
