Secretarul de stat pentru românii de pretutindeni, Eugen Tomac, spune, într-un interviu pentru EVZ, realizat de Luciana Pop, că este nevoie de mai mult curaj pentru apărarea intereselor conaţionalilor noştri.
Dictatul de la Moscova (căci în capitala sovietică a avut loc un dictat similar celui care avea să se desfăşoare în Viena la 30 august 1940) a smuls României Basarabia, nordul Bucovinei şi ţinutul Herţa. S-a consumat astfel prima fază a lichidării României Mari.
Daca la Bucuresti, Fundatia Soros a pus romanii sub lupa in cadrul unei cercetari intitulate „Religie și comportament religios”, la Chisinau, Institutul Republican International a chestionat si romanii si “moldovenii”, obtinand rezultate contradictorii, care reflecta insa gradul de asalt al “civilizatiei” ruse asupra romanilor.
“Dar atunci, în 1941, nu eram într-o campanie electorală, ci într-o luptă pentru existenţa statului român, asta uită majoritatea analiştilor de pe ecranele televizoarelor.”
Biserica rusă, această jalnică unealtă în mâna neoimperialismului moscovit, şi-a făcut surse şi resurse sărate, otrăvite chiar, pentru adăparea întregii suflări româneşti de la noi.
Lucrare discutată în cadrul Secției Istorie Contemporană a Institutului de Istorie, Stat și Drept al AȘM și recomandată spre editare de către Consiliul Științific al Institutului de Istorie, Stat și Drept al AȘM.
De ce a ingaduit KGB-ul Marea Adunare Nationala de la Chisinau din 27 august 1989? In mod cert nu pentru a se implini dorinta inscrisa in imaginea de mai sus: UNIRE. Dovada: dupa 22 de ani, tot KGB-ul conduce peste Prut, in Basarabia romana, impartita si azi dupa voia lui Stalin si a succesorilor lui, intre asa-zisa Republica Moldova, Ucraina si separatista Transnistrie.
“Vasile Iordăchescu a refuzat internarea pentru că aflase că, odată cu internarea sa, biserica românească din Hagi-Curda urma sa fie ocupată de credincioşi ai Bisericii Ortodoxe Ruse în complicitate cu autorităţile ucrainene. “
“Istoria noastră nu e nouă. Sute şi mii de alţi jurnalişti au suferit pentru că au spus adevărul. Unii au plătit cu viaţa, ca Gheorghi Gongadze. În ciuda acestor tragice întâmplări, jurnaliştii n-au încetat să caute adevărul pentru a-l spune oamenilor, având speranţa că ar putea schimba lumea în care trăim. E ceea ce am făcut şi noi. Credem că nu am greşit.“
Autorităţile de la Kiev dau un răspuns dur: ziariştii români care scriu despre suferinţele românilor din Ucraina primesc automat interdicţia de a mai intra în Ucraina. Azi dimineaţă au păţit-o Simona Lazăr de la Jurnalul Naţional şi Valentin Ţigău de la Radio România. Jurnaliştii vroiau să meargă la sfinţirea singurei biserici româneşti din sudul Basarabiei (foto), de la Hagi Curda (Kamîşovka). Doar că la graniţă au aflat că sunt indezirabili pe teritoriul Ucrainei vreme de cinci ani.