Neomarxiștii din cele patru zări exultă. Marele Nouriel Roubini, economistul apocaliptic care ar fi prevăzut criza, ne spune că Marx a avut dreptate.
În partida de poker energetic de la Marea Neagră, Bucureștiul, știind cărțile proaste din mâna adversarului, s-a făcut că negociază cu Gazpromul chiar în timp ce pregătea terenul pentru AGRI, cel mai important proiect românesc din ultimele decenii.
La doi ani după ce PSD ni l-a vândut pe Geoană drept prezidențiabil ideal, susținut de mase largi populare și promotor al păcii în acest colț prăfuit de planetă, fostul homo perfectus s-a transformat brusc într-un trădător și într-o lichea care se agață de scaun cu rice preț.
Când ești mediocru, doar modestia te salvează de ridicol. Tânărului Neamțu i se părea normal să ceară bani de la jurnaliști, acum doi ani, pentru a-și da cu părerea. De când are ambiții politice, a devenit mai ponderat. Deocamdată. Dacă va ajunge vreodată ministru, să nu vă mirați dacă va cere din nou bani. Va crede sincer că-i merită. Licet vastum traieceris mare, sequentur te vitia.
Dincolo de ironiile din emisiunile franceze, este uimitor cum este ocultată sursa problemei în presa românească. Francezii se confruntă în ultimii ani cu o invazie a unei populații ieșite parcă direct din preistorie. A unei populații de țigani români complet analfabete, ce pare lipsită de norme elementare de igienă și care își tratează copiii ca pe unelte de producție tranzacționabile.
Ca si cum nu ar fi fost de ajuns, Maestrul Puric e acuzat in noul Catavencu pe langa frauda si de… plagiat. Ceea ce nu cade bine la nici o casa, regala sau prezidentiala. Acum artistul si neofitul sau vor trebui sa declare in instanta “Cine sunt” cu adevarat. Speram ca Instanta va tine cont de mimica acuzatului.
„Am trasat frontiera mea (…). Am mărit ceea ce mi-a fost lăsat. Acela care, demn de Majestatea Mea, va apăra această frontieră, îmi va fi precum un fiu. Însă acela care o va abandona sau nu va lupta pentru a o apăra nu va fi fiul meu”. (Senusret III, faraon al Egiptului, 1820 î.e.n.)*
Se anunță, oricum, o agendă încărcată: războiul din Libia, Iranul – to be or not to be? -, criza economică și urmările sale, criza datoriilor suverane, viitorul zonei euro și chiar al Uniunii Europene, căpcăunul chinez, Rusia și, de ce nu, scutul american anti-rachetă, care pare să înceapă să se materializeze prin acordul româno-american.
Pentru Basarabia, din păcate, nu mai puteam face nimic. Basarabia era pierdută, era luată de ruși. Acum însă se punea problema salvării oamenilor, a basarabenilor și bucovinenilor. Aceștia se refugiaseră în România în două valuri, între 1940-1941, relativ puțini, și un val uriaș, refugiat în 1944.