Lucian Boia la Humanitas: “Românii sunt latini pentru că vorbesc o limbă latină, nu fiindcă ar avea sânge roman (în fapt , poate n-au deloc, sau aproape deloc ). S-ar putea să aibă mai mult sânge slav ”.
O casă conspirativă a fostului Serviciu Secret de Informații ajunsă apoi la Securitate și ulterior transformată în reședință de protocol, pentru Valentin Ceaușescu, fiul mai mare al dictatorului, și marele…
Eleganța discursului îndrăgostit de semeni al acad. Ioan –Aurel Pop impune, nu și contestările domnului A.C. La vremuri de pandemie, polemicile cu fălci încleștate și scrâșnirea dinților (stil care pe care), conținând dispreț și ură, nu dau bine și nu fac bine.
Cea mai mare „realizare” legată de acest episod este, pentru unii, în plan general, internaționalizarea chestiunii maghiaro-secuiești din România. „Statul falit român va deveni o sursă de instabilitate pentru Europa Centrală în cursul renunțării la izolare?”
“Sunt conștient că, pe fondul secularizării de astăzi, remarcile mele nu vor suna bine în urechile unora, dar îmi asum, ca și altădată, riscul.” – Ioan Aurel Pop
“Uneori, cineva care are o credinţă foarte simplă, primită numai prin auzire, la biserică, poate fi mai credincios decât un intelectual. Un intelectual are foarte multe dubii.” – P. Gheorghe Calciu
Bătrânii sunt (încă) oameni ca toți oamenii. Acum sunt și ei primejduiți de molimă, dar nu sunt periculoși. Nu-i mai „protejați” peste măsură, fiindcă le striviți umanitatea și le pătați demnitatea. – Ioan Aurel Pop
Ioan Aurel Pop: Să le închinăm medicilor un imn de glorie, să le înțelegem „bucuria și amarul”, să le dăm binețe cu respect, pentru că nu au nevoie decât de un „mulțumesc”, rostit cu sinceritate.
Un informator al Securității, William Totok, colaborator al revistei 22 a GDS , împreună cu doi angajați CNSAS de sub pulpana propagandistului comunist Vladimir Tismăneanu, Mihai Demetriade și Mădălin Hodor, de la aceeași gazeta a GDS, împroașcă cu mizerii victimele odiosului experiment subuman sovietic cunoscut și sub numele de Fenomenul Pitești
Dar într-o societate românească grăbită, preocupată de interese trecătoare şi dornică să evite tot mai mult apelul la memoria colectivă şi Bălcescu şi Avram Iancu şi Kogălniceanu şi fraţii Golescu şi Ion Ghica şi Bariţiu şi Bărnuţiu rămân îngropaţi în colbul filelor din trecut.