Motto: “Dan Barna, candidatul USR-PLUS la alegerile prezidențiale, a făcut o gafă cu câteva zile înainte de startul oficial al campaniei electorale. După ce un reporter de la Europa Liberă a recitat un vers din poezia lui Octavian Goga, „Munții noștri”, Barna a spus că aparține unui cântec de jale, „de pe la 1800”.
„Munții noștri aur poartă, noi cerșim din poartă-n poartă”- este versul rostit de reporter.
Barna i-a răspuns, încercând să pară atotștiutor, că lucururile nu mai stau așa în România anului de grație 2019 și a pus din nou placa pereferată a USR, cea cu corupția: „Da, că este… Bun, este un cântec de jale, dar de pe la 1800, adică e, de fapt, din perioada lui Horia, chiar înainte. De atunci s-au schimbat lucrurile, nu mai suntem acolo și putem să facem lucruri și acasă, dacă deblocăm aceste mecanisme de corupție”, a afirmat candidatul la prezidențiale.
Poezia ”Munții noștri”, de Octavian Goga (1881 – 1938):
“Munții noștri aur poartă, Noi cerșim din poartă-n poartă. De-am închide-a țării poartă, Alții ne-ar cerși la poartă! / Însă hoții-s chiar din țară, Trădători la cei de-afară! Doamne iartă-i! Ești în drept! Însă du-i hăt în deșert! / Doamne, dă-i la neam unire, Și dă-i demna cârmuire. Că-i prea mult blajin și laș, Și supus stă la borfași! /Oh, neam românesc din daci, Nu mai cerși doar pozmaci, Ci ridică-te creștin, Ca să scapi de cel hain!”
Sursa: ActiveNews. Despre Goga și Bălcescu, vă invităm să citiți mai jos opinia profesorului Ioan Aurel Pop. Vedeți aici și încheierea unui interviu cu Radu Theodoru
Conferinţa naţională “Centenar. Octavian Goga şi muscelenii” – Protopopiatul Câmpulung Muscel, 10-11 octombrie 2019
Joi, 10 octombrie 2016, Centrul de Cercetări Istorice “Preotul Cotenescu I. Gheorghe” va organiza evenimentul de inaugurare a Conferinţa naţională “Centenar. Octavian Goga şi muscelenii”, în cursul căruia se va analiza şi posibilitatea înfrăţirii Comunei Răşinari (jud. Sibiu), unde s-a născut Octavian Goga (1881-1938), cu Comuna Stoeneşti (jud. Argeş), unde a păstorit preotul-profesor Gheorghe I. Cotenescu (1886-1965), nu mai puţin de 52 de ani (1913-1965), întrerupţi de perioada mobilizării sale în Războiul de Întregire (1916-1919) şi apoi de condamnarea şi cele 14 luni petrecute în temniţele comuniste (martie 1949-mai 1950) pentru sprijinul logistic acordat Haiducilor Muscelului, cea mai longevivă mişcare de rezistenţă armată anticomunistă din Europa Centrală şi de Est, fondată şi condusă iniţial de un fost ofiţer superior al Armatei Regale Române, Locot.-colonelul câmpulungean Gheorghe Arsenescu, executat în 1962.
Începând cu ora 15.00, în frumoasa Sală de Festivităţi a Protopopiatului Câmpulung vor începe lucrările. Vor fi citite mesajele de salut şi felicitare primite din partea mai multor instituţii centrale, inclusiv a Eparhiei Argeşului, prin Cuvântul de binecuvântare oferit de I.P.S. Calinic, Arhiepiscopul Argeşului şi Muscelului. Redăm în continuare un extras din mesajul transmis de Preşedintele Academiei Române:
“Organizarea Conferinţei naţionale “Centenar. Octavian Goga şi muscelenii” […] ne umple inima de bucurie. Octavian Goga, membru al Academiei Române de odinioară, este poestul pătimirii noastre, cel care ne-a pus în versuri “jalea pe care o duce Mureşul şi tustrele Crişuri”, cel care a deplâns risipirea “casei noastre” şi care ne-a învăţat să rezistăm întru credinţă şi naţiune. El a avut marea fericire să vadă România Întregită în epoca ei de glorie şi să trăiască, precum Lucian Blaga, “poemele luminii”. Într-o poezie premonitorie, a scris: “Nu câte-au fost îmi vin în mine, ci câte-ar fi putut să fie. Să-l preţuim pentru ceea ce a făcut şi pentru ceea ce ar fi putut să facă! Felicitări şi succes deplin!” (Acad. Ioan-Aurel Pop).
Octavian Goga. Fiul preotului ortodox din Răşinari. Poetul suferinţelor Ardealului, vicepreşedinte al Ligii Culturale, membru corespondent al Academiei (1914) şi apoi titular (1919, cu 100 de ani în urmă), om politic (şef de resort în Consiliul Dirigent, deputat, ministru, prim-ministru, şef de partid).
Preotul-profesor Gheorghe I. Cotenescu. Dublu licenţiat (Teologie, Conservator). Primul contact cu Octavian Goga are loc în studenţie. Îi recită poezia Oltul pe scena Ateneului Român (cronică semnată de Ion Dobre, viitorul Nichifor Crainic). Apoi, ca deputat de Muscel, este desemnat de parlamentarii preoţi să susţină un discurs de felicitare în Adunarea Deputaţilor, la împlinirea de către poetul ardelean a frumoasei vârste de 50 de ani (1932). Coincidenţă interesantă, la Senat, tot un reprezentant al fostului judeţ Muscel, desfiinţat de regimul comunist datorită tenacităţii rezistenţei “Haiducilor Muscelului”, preotul-scriitor Petre Partenie, preşedintele Asociaţiei Generale a Clerului Ortodox Român, susţine un discurs similar.
Dintre personalităţile contactate din timp şi care şi-au exprimat dorinţa de a prezenta comunicări ştiinţifice se detaşează Acad. Nicolae Breban, Prof. univ. dr. Radu Ştefan Vergatti (Academia Oamenilor de Ştiinţă din România), Dl. Gelu Voican Voiculescu (Directorul Institutului Revoluţiei Române din Decembrie 1989), Dl. Ioan Spătan (Biblioteca Academiei Române, Prof. univ. dr. Mircea Popa (Cluj), Dl. Eduard Boboc (Manager interimar la Muzeul Memorial “Octavian Goga”, Ciucea), Dl. Primar Bucur Bogdan şi D-na Prof. Daniela Secu, Directorul Şcolii Gimnaziale Octavian Goga din Com. Răşinari.
Prima sesiune ştiinţifică va avea loc Joi 10.10.2019, între orele 15.00-18.00, iar cea de a doua Vineri 11.10.2019, între orele 10.00-13.00. După masa de prânz, în funcţie de timpul disponibil, va urma o excursie de documentare spre Comuna Stoeneşti, iar pe traseu vor fi vizitate şi se vor depune coroane de flori la complexul monumental “Zidul Roşu”, dedicat celei mai longevive organizaţii de rezistenţă armată anticomunistă din România, “Haiducii Muscelului”, Mausoleul de la Mateiaş, dedicat victimelor luptelor purtate din regiune în anul 1916 şi la cavoul familiei preotului-profesor Gheorghe I. Cotenescu, aflat în curtea bisericii al cărei principal ctitor a fost acesta (cu tablou votiv), lăcaşul de cult fiind sfinţit în urmă cu 80 de ani, la 8 octombrie 1939, în prezenţa Patriarhului Nicodim Munteanu.
Această manifestare cultural-ştiinţifică are loc în anul 2019, anul satului românesc şi al Patriarhilor Iustin Moisescu (elev al preotului-profesor Gheorghe I. Cotenescu la Seminarul Orfanilor de Război “Patriarhul Miron” din Câmpulung Muscel în perioada 1922-1930) şi Nicodim Muneanu.
Având în vedere importanţa subiectelor abordate în istoria ţării noastre, suntem onoraţi să vă invităm la această Conferinţă naţională şi sperăm că va beneficia de o mediatizare decentă. Printre instituţiile publice contactate în acest sens se numără şi Radio România Internaţional.
Radu Petrescu-Muscel, co-organizator
Ioan Aurel Pop: Cine să se mai gândească astăzi, la 200 de ani de la naşterea lui, la Nicolae Bălcescu?
Preşedintele Academiei Române, acad. Ioan-Aurel Pop, a deplâns marţi dezinteresul în raport cu trecutul şi cu marile personalităţi ale acestuia manifestat de o societate românească grăbită şi preocupată de interese trecătoare.
“Ne putem plânge de un anumit dezinteres, astăzi, deopotrivă în raport cu trecutul şi cu marile personalităţi ale trecutului. Cine să se mai gândească astăzi, la 200 de ani de la naşterea lui, la Nicolae Bălcescu? O face Academia Română. Dar într-o societate românească grăbită, preocupată de interese trecătoare şi dornică să evite tot mai mult apelul la memoria colectivă şi Bălcescu şi Avram Iancu şi Kogălniceanu şi fraţii Golescu şi Ion Ghica şi Bariţiu şi Bărnuţiu rămân îngropaţi în colbul filelor din trecut. Cu toate acestea, la 200 de ani de la naşterea lui Bălcescu, Academia Română e datoare să marcheze marea lui personalitate şi să ne-o readucă în memorie”, a afirmat Ioan-Aurel Pop, la o sesiune aniversară dedicată lui Nicolae Bălcescu, organizată de Academie.
Vorbind de contribuţia lui Bălcescu, cel “care a ars ca o flacără pe altarul revoluţiei”, la ceea ce a numit “primăvara popoarelor” de la 1848 – 1849, preşedintele Academiei a spus că acesta a evidenţiat valoarea testamentară a ideilor marelui istoric şi revoluţionar român.
“Revoluţionarii români n-au reuşit atunci, la 1848 – 1849, să preia puterea statornic datorită mai ales intervenţiei prin forţă armată a imperiilor vecine conservatoare – otoman, rus şi habsburgic, dar şi din cauza neînţelegerii dintre liderii unor revoluţii din regiune. Pe de altă parte, nicio revoluţie din Europa n-a reuşit pe deplin atunci, dar ‘primăvara popoarelor’ a rămas ca un memento care a rodit treptat. Nicolae Bălcescu a ars ca o flacără pe altarul revoluţiei şi a murit, în condiţii vitrege, într-un colţ al Europei unde odihneşte şi acum. El a transmis generaţiilor viitoare un testament, un testament canalizat pe două direcţii: construirea unei noi Europe bazate pe principiile democratice ale libertăţii, egalităţii şi frăţiei şi edificarea unei Românii moderne în care toţi fii săi să poată trăi între fruntariile statului naţional unitar modern. Aceste direcţii din testamentul lui Bălcescu nu s-au înfăptuit pe deplin nici până astăzi. De aceea lucrarea lui trebuie să ne rămână mereu în minte şi s-o transmitem, dacă noi suntem umili epigoni, generaţiilor următoare”, a încheiat Ioan-Aurel Pop.
Acad. Dan Berindei, preşedinte de onoare al Secţiei de ştiinţe istorice şi arheologie, a vorbit despre actualitatea lui Nicolae Bălcescu şi a operei sale.
“Luaţi astăzi orice pagină din Bălcescu şi rămâneţi cu impresia că a fost scrisă ieri, nu acum 150, 170 de ani. În fapt, deşi aparţine epocii sale, el iese din rând şi se bucură printre cei puţini rămaşi până în zilele noastre de nemurirea istorică. (…) Bălcescu este al nostru, mai mult decât alţi cărturari ai veacului său”, a spus istoricul.
În opinia acestuia, Nicolae Bălcescu rămâne “un om modern şi un european, cetăţean al lumii în vremea sa”, care “a crezut în România” până la “sfârşitul trist şi implacabil”.
“Lipsit de mijloace, măcinat de boală, departe de ai săi, Bălcescu a trăit un sfârşit trist şi implacabil, păstrându-şi crezul. A crezut în România, a luptat pentru ea şi a rămas neclintit în credinţa sa. Mort în îndepărtatul Palermo, Nicolae Bălcescu a dobândit, treptat, dimensiuni istorice. În ciuda vremurilor care ne despart, Bălcescu ne este un contemporan. Îi datorăm respect şi recunoştinţă şi, în orice caz, neuitare şi nemurire. Mă bucur că am putut totuşi spune câteva cuvinte pentru un mare om şi un adevărat şi un mare român”, a mai spus acad. Dan Berindei.
Academia Română a organizat marţi sesiunea aniversară “Nicolae Bălcescu, 200 de ani de la naştere”. Nicolae Bălcescu (1819 – 1852), istoric, scriitor şi diplomat român, rămâne unul dintre simbolurile Revoluţiei de la 1848. S-a remarcat drept un intelectual dedicat cauzei revoluţionare, participând la elaborarea proiectului de Constituţie a Ţărilor Române, şi un militant în afirmarea autonomiei şi pregătirea proclamării independenţei, în adoptarea votului universal şi împroprietărirea ţăranilor.
Întemeietor al istoriografiei naţionale ca ştiinţă, împreună cu Mihail Kogălniceanu, Bălcescu a elaborat, din perspectiva unui istoric pasionat, studii care au vizat analiza unor subiecte îndelung dezbătute la jumătatea secolului al XIX-lea: cauzele economico-politice ale declanşării Revoluţiei de la 1848, izvoarele istoriei românilor, relaţiile politice dintre provinciile româneşti şi Imperiul otoman. Academia Română l-a desemnat în 2015 membru post-mortem.
