“Aşa se practică jocul dublului standard. Dacă lucrurile sunt favorabile ţie, să le treci sub tăcere. Dacă le poţi manipula ca să distrugi pe un altul, să o faci fără ezitare şi fără oboseală.” – Oana Camelia Șerban despre Liiceanu
Mai ales nu lasă pe vreunul dintre aceia care nu-i ies din cuvânt neîmbrățișat și nemângâiat. Printre atâtea îmbrățișări și mângâieri (*), Liiceanu n-a uitat, totuși, de Facultatea de Filosofie.
Am scris mai demult că Gabriel Liiceanu este e o lichea1, adică un om lipsit de caracter, o secătură cu morgă solemnă. Dar o lichea exemplară, nu orice fel de netrebnic. Lunile din urmă mi-au dat dreptate, dacă mai era nevoie, că nu m-am înșelat în apreciere.
“Liiceanu nu are dreptul moral de a se pretinde in nici un fel vreo victima a mineriadei sau vreun opozant al regimului comunist si neocomunist post-decembrist. A fost intotdeauna un profitor al tuturor regimurilor.”
Nu este vorba nici o glumă: celebrul pasaj din romanul lui Gabriel Liiceanu, în care autorul povesteşte cum se dă cu gel de duş, gel de corp, cremă de faţă, cremă de corp şi diverse parfumuri este plagiat după romanul „American Psycho” al scriitorului american Bret Easton Ellis!
De fapt, intelectualii din „cușca lui Băsescu“, adică Liiceanu, Pleșu, Patapievici, Cărtărescu au fost abandonați și sunt orfani. N-au stăpâni.
Articole din Istoria Presei. Plagiatele lui LIICHEANU şi Profitorul tuturor regimurilor, reproduse după 10 ani. Gabriel Liiceanu, impostor si plagiator
În fruntea listei anti-plagiat s-au plasat chiar plagiatorii în serie Gabriel Liiceanu, Andrei Pleşu, Horia Rusu Patapievici şi Mircea Cărtărescu!
“Da, domnilor, avem, în sfârşit, o listă amplă şi completă, până la această dată cel puţin, cu acele „lichele”, la care, după cunoscutu-i obicei, face încă o dată apel dl Liiceanu.”
“Marelui prozator Dinu Săraru, Celui ce a avut curajul şi inteligenţa de a transforma realitatea în literatură şi literatura în realitate, omului-spectacol ce a răsturnat cu Teatrul Mic chiar Buturuga mare în semn de preţuire şi prietenie această boabă de piper cu efect întârziat. – Mircea Dinescu”