S-a stins din viata, pe soptite, in plina verva publicistica, la 94 de ani, Prof. Univ. Dr. Doc. Ion Gherman, inimosul presedinte al Societatii Culturale “Tinutul Herta”, cel care a tinut vie flacara drepturilor istorice ale romanilor asupra pamanturilor romanesti inrobit de Stalin si urmasii sai. Autor neobosit a zeci de articole de presa si lucrari stiintifice despre Tinutul Herta, Profesorul Ion Gherman va ramane el insusi o constiinta vie in memoria celor care au datoria sa-i continue lupta, pentru “dreptatea ce va sa vina”.
“Faptul că, pe lângă o criză materială, trecem şi printr-o criză spirituală, este demonstrat de multe din cele ce se petrec în prezent sub ochii noştri. Este destul pentru aceasta să menţionăm, de pildă, că ceea ce n-a putut să facă totalitarismul comunist (prin concepţia materialistă despre viaţă şi prin ateismul pe care l-a propagat), încearcă acum să facă societatea capitalistă. (…) Aceasta o vedem, printre altele, în campania pentru ateism începută în Marea Britanie la sfârşitul lui 2008, când pe autobuzele şi în staţiile de metrou din Londra şi din alte oraşe mari au apărut afişe cu mesajul „Probabil nu există Dumnezeu. Aşa că acum ar trebui să nu-ţi mai faci griji şi să începi să-ţi trăieşti viaţa“. Îndemnul pare să fie făcut cu intenţia de a-i determina pe oameni să se îndoiască de existenţa unei forţe supranaturale divine şi a unei vieţi viitoare (în care am putea fi judecaţi pentru ceea ce am făcut sau n-am făcut şi ar fi trebuit să facem aici pe Pământ), creând astfel o iresponsabilitate şi o stare de confuzie generală, făcându-i pe unii să creadă că pot face şi pot avea aproape orice. Dacă occidentalii nu au vrut ca în Constituţia lor să recunoască rădăcinile adânci pe care le-a avut în civilizaţie creştinismul, noi, românii, nu suntem dispuşi să nu recunoaştem ajutorul acestuia în istoria şi formarea noastră.” – scria Prof. Univ. Dr. Doc. Ion Gherman, in Viata Medicala.
“De obicei, când se vorbeşte sau se scrie despre teritoriile româneşti anexate de Uniunea Sovietică în iunie 1940, sunt menţionate Basarabia şi nordul Bucovinei (formulă de preferat „Bucovinei de Nord”, care nu reprezenta o unitate teritorială sau administrativă); se uită astfel că, în acele zile tragice, România a pierdut şi ţinutul Herţa. Un inimos român – şi herţan! -, prof. dr. doc. Ion Gherman, s-a străduit, după Decembrie 1989, să păstreze în memoria românilor acest colţ de ţară, având şi astăzi o populaţie covârşitor românească. Citez dintr-o lucrare a sa: „Ţinutul Herţa este un vechi şi dintotdeauna pământ românesc care, cu o suprafaţă mai mică de 400 km2, era situat în fostul judeţ Dorohoi, în partea de nord-est a României (Vechiul Regat)”- (Prof. dr. doc. Ion Gherman, Cartea Albă a unor vechi teritorii româneşti condamnate la înstrăinare, Bucureşti, Ed. Cerna, 1999)” – il amintea regretatul Profesor Florin Constantiniu in articolul Cum a ocupat Armata Rosie Tinutul Herta.
Portalul Ziaristi Online ii evoca memoria cu un articol de referinta, despre tradarea romanilor din Ucraina, de la Hitler si Stalin la Constantinescu si Basescu:
Despre unele “despagubiri” si dreptatea ce va sa vina
In ultimele sase decenii de istorie contemporana, teritoriile de veche traditie romaneasca ale Tinutului Herta, Nordului Bucovinei si Basarabiei au fost, in mod oficial, tradate de mai multe ori.
Primul act de tradare s-a savarsit in anul 1940, cand, cu exceptia rezistentei spontane, intampinate la Herta, sovieticii, prin cedarea noastra, obtinuta sub amenintarea cu razboiul, dupa Basarabia, ne-au ocupat si Nordul Bucovinei si Tinutul Herta, acesta din urma neprevazut in Pactul Ribbentrop-Molotov si facand parte din Vechea Romanie.
A doua tradare, pe seama acelorasi teritorii romanesti, a avut loc la Conferinta de Pace de la Paris, din anul 1947, cand sovieticii, dupa ce au recurs la un evident fals de drept international, fara nici o reactie din partea romanilor sau a altor tari semnatare, au devenit din nou stapanii acestor teritorii romanesti.
O a treia tradare oficiala s-a comis in anul 1997, cand politicienii si diplomatii nostri, ajutati de “istorici de serviciu”, prin Tratatul de pace incheiat cu Ucraina, acorda practic legitimitate odiosului si nedreptului Pact Ribbentrop-Molotov.
Dupa asemenea acte de tradare, inregistrate “la nivel inalt”, si noi romanii din tara, originari din aceste vechi teritorii romanesti, am avut frecvent prilejul sa constatam ca suntem marginalizati, ocoliti si ignorati.
In incercarile noastre de a ne ajuta fratii de dincolo, ca sa-si pastreze neatinse identitatea de neam, de limba, de credinta si de traditie romaneasca, n-am fost ajutati in mod sustinut, asa cum s-ar fi cuvenit.
Iar acum, cand zilele ni s-au scurtat, cand numai in ultimii zece ani peste jumatate dintre noi ne-au parasit pentru totdeauna si, cand, astfel, am devenit tot mai putini si tot mai singuri, ni se intinde o momeala, sau mai bine zis, o capcana, in ideea ca, prin aceasta, se va scrie ultima pagina a acestui tragic capitol din istoria tarii noastre, ai carui victime suntem si noi.
Daca acesta, sau altul asemanator, este mobilul “despagubirilor” ce ni se ofera pentru ceea ce am lasat noi dincolo de granite, apoi trebuie sa se stie ca, asa cum am declarat in presa si altadata, noi nu suntem dispusi pentru un asemenea “targ”. Ceea ce am lasat noi acolo face parte organica din viata si din sufletul nostru, nefiind nici de vanzare, nici de cumparare.
Nu trebuie sa se uite ca, in cazul nostru este vorba si de un teritoriu din Vechiul Regat, care n-a fost niciodata ocupat si cu a carui definitiva instrainare noi, bastinasii din acest teritoriu, nu suntem si nu vom fi niciodata de acord.
Noi suntem constienti ca prin aceasta i-am trada pe acei care, in 1940 si 1944, nedespartiti de glia stramoseasca, riscand, au ramas pe loc, i-am trada pe aceia care, pentru a recupera aceste teritorii, au murit cu arma in mana, la Tiganca sau la Cotul Donului, si suntem constienti ca, pe langa propria noastra constiinta, i-am trada si pe aceia, care, timp de decenii intregi, au trait impreuna cu noi cu speranta la o “dreptate ce va sa vina”.
Convinsi ca, asa cum se spune, “nimic nu este definitiv”, noi, atatia cati suntem, nu vrem sa ne pierdem libertatea de a crede si spera. Putinul acesta pe care-l mai avem nu-l dam pentru cativa arginti. Chiar daca am inceput sa traim intr-o societate corupta, incercam sa ne pastram demnitatea si sa respectam linistea la care au dreptul inaintasii nostri, acolo, dincolo de moarte.
Un fapt ca acesta, prin care noi nu vrem sa facem un obiect de schimb din pamantul cu care parintii nostri au fost improprietariti dupa primul razboi mondial, nu impiedica actuala conducere si putere politica sa repare din greselile care au dus si duc la instrainarea acestor vechi teritorii romanesti si la eventuala pierdere a Insulei Serpilor.
Este normal ca diplomatii nostri sa apeleze, in acest scop, la tot ce actuala legislatie europeana permite, pentru ca numeroasele comunitati romanesti din zonele de peste granite, sa nu-si piarda identitatea etnica si culturala. In acelasi timp, intrucat partea ucraineana nu-si respecta obligatiile ce si le-a luat prin tratatul incheiat, ne-ar putea determina sa avem in vedere neprelungirea acestuia, in anul 2007 (1).
In sfarsit, romanii herteni, saluta si ei intentiile Guvernului de a li se acorda niste inlesniri asemanatoare cu acelea de care se bucura in prezent detinutii politici si veteranii de razboi.
Din pacate, in conditiile in care multe arhive s-au distrus, formalitatile pentru ei, ca refugiati, sunt atat de dificile, incat va trebui sa se
prapadeasca si cealalta jumatate dintre ei, pana cand se va ajunge la inlesnirile respective.
De asemenea, consideram ca n-ar putea fi luat drept un abuz daca am solicita ca hertenii, bucovinenii si basarabenii din tara sa fie reprezentati in Parlament, asa cum sunt reprezentate atatea alte etnii.
Prof. dr. doc. Ion Gherman
Presedinte al Societatii Culturale “Tinutul Herta”
text publicat in Romania libera – ALDINE – 27 iulie 2002
Nota Victor Roncea: (1) Ticalosul Tratat cu Ucraina semnat de Emil Constantinescu cu KGB-istul sinistru Leonid Kucima – distins pe deasupra si cu Ordinul National “Steaua Romaniei” -, sub supervizarea lui Zoe Petre si Adrian Severin, la 2 iunie 1997, putea fi denuntat in 2007 si, din nou, in 2013, sub regimul Traian Basescu, conform Articolului 27 din textul pactului de vanzare a romanilor din Ucraina: “Prezentul tratat se incheie pe termen de 10 ani. Valabilitatea lui se prelungeste automat pe noi perioade de cate 5 ani, daca nici una dintre partile contractante nu va incunostinta in scris cealalta parte contractanta despre intentia sa de a-l denunta, cu cel putin un an inaintea expirarii perioadei de valabilitate respective”. Aceasta nu s-a intamplat. In schimb, Traian Basescu – altfel foarte guraliv la TV pe tema Tratatului si a “slugilor” care l-au semnat – isi exprima recunostinta si multumirile fata de actualul presedinte al Ucrainei, KGB-istul reformat Viktor Ianukovici, sluga lui Vladimir Putin. Vedeti Basescu, PR-ist pentru un KGB-ist. Pentru cine lucreaza, de fapt, presedintele tuturor ungurenilor: pentru Romania sau pentru Ucraina si Ungaria? Sau pentru muma lor? Sluga ca sluga, dar sluga slugii cum se numeste?
In Memoriam Profesorul Ion Gherman va prezentam un extras important din lucrarea sa – Istoria tragica a Basarabiei, Bucovinei si Tinutului Herta
Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!
