Recenzia lucrării generalului Vasile Mălureanu: Cultura și elitele române sub comunism, din perspectiva securității (1964-1989), Ed. RAO, 2019
“Aşa se practică jocul dublului standard. Dacă lucrurile sunt favorabile ţie, să le treci sub tăcere. Dacă le poţi manipula ca să distrugi pe un altul, să o faci fără ezitare şi fără oboseală.” – Oana Camelia Șerban despre Liiceanu
Am scris mai demult că Gabriel Liiceanu este e o lichea1, adică un om lipsit de caracter, o secătură cu morgă solemnă. Dar o lichea exemplară, nu orice fel de netrebnic. Lunile din urmă mi-au dat dreptate, dacă mai era nevoie, că nu m-am înșelat în apreciere.
Iliescu Ion, gl. Militaru Nicolae, Voican Voiculescu, Brucan Silviu – inculpați pentru crime împotriva umanității – au cerut Moscovei invadarea trupelor URSS.
Aflăm de la curajoasa jurnalistă Sorina Matei că, pe lângă Societatea Timișoara, capcanată de gedesista Brîndușa Armanca, și GDS-ul, normal, vrea să-l premieze pe Augustin Lazar, procurorul comunist care l-a ținut pe militantul anticomunist Iulius Filip în iadul de la Aiud pentru încă doi ani.
După o demonstrație a partidelor istorice (PNȚ-CD și PNL) care a avut loc pe 28 ianuarie 1990 în Piața Victoriei, ca replică la anunțul FSN că se transformă în partid…
Vorbind despre miza uriașă a rezultatelor, Vasile Bănescu a avertizat că „vom vedea în curând efectele, din păcate nocive, pentru societatea românească, pentru sfera publică morală, ale netrecerii acestui Referendum”.
E primul vot post-decembrist pentru mărturisirea credinței noastre, pentru apărarea civilizației creștine a Europei și a României, pentru apărarea unei valori fundamentale a acestei națiuni și a civilizației europene creștine.
Dacă și românii de la 1918 ar fi gândit la fel, că un om politic sau altul, că un partid sau altul au de câștigat, cu siguranță nu se mai făcea Marea Unire.
Buhuceanu, “primul român care s-a căsătorit religios, la Metropolitan Community Church din București, cu partenerul său, un spaniol”, anti-Referendum