Lucian Boia la Humanitas: “Românii sunt latini pentru că vorbesc o limbă latină, nu fiindcă ar avea sânge roman (în fapt , poate n-au deloc, sau aproape deloc ). S-ar putea să aibă mai mult sânge slav ”.
Eleganța discursului îndrăgostit de semeni al acad. Ioan –Aurel Pop impune, nu și contestările domnului A.C. La vremuri de pandemie, polemicile cu fălci încleștate și scrâșnirea dinților (stil care pe care), conținând dispreț și ură, nu dau bine și nu fac bine.
Astăzi, la 30 de ani de la declanșarea Fenomenului Piața Universității, i-am solicitat generalului Radu Theodoru, un simbol al românismului, opinia sa experimentată la o întrebare grea, ce ar trebui să frământe, credem noi, orice român: “România, încotro?”.
Exilul românesc din Franța către Radu Preda: “Este inacceptabil, ca să nu spun jignitor, ca opera şi activitatea lui Paul GOma să fie prezentate trunchiat, selectiv şi să se mai şi sublinieze acest lucru.”
Raportul oficial al Parlamentului României privind evenimentele dramatice din 19-20 martie 1990 de la Târgu Mureș menționează explicit drept “factorul detonator” al crizei măsurile arbitrare întreprinse de Mihai Șora.
Prezentăm aici Cazul Șora, însoțit de toate probele din Arhivele CC al PCR, CNSAS-SIE, MEN și MAE. Șora este membru fondator al GDS și al Fundației Soros din 1990
Chiar înaintea sărbătorilor de iarnă, Gabriel Liiceanu a mai primit o veste proastă: prin sentinţa Tribunalului Bucureşti, a pierdut procesul cu ziarul „Evenimentul zilei” şi jurnalistul Victor Roncea! Informaţia se află pe portalul instanţei, unde se consemnează: „Respinge acţiunea ca nefondată”.
Am luat la cunoștință și eu despre felul în care se rescrie Istoria recentă a României.
Un informator al Securității, William Totok, colaborator al revistei 22 a GDS , împreună cu doi angajați CNSAS de sub pulpana propagandistului comunist Vladimir Tismăneanu, Mihai Demetriade și Mădălin Hodor, de la aceeași gazeta a GDS, împroașcă cu mizerii victimele odiosului experiment subuman sovietic cunoscut și sub numele de Fenomenul Pitești
Nici astăzi nu regret că mi-am dat atunci demisia din funcția de ministru al Învățământului, după doar șase luni. – Mihai Șora