/

Petre Iancu a făcut o nouă postare în care îi ia apărarea lui Mihai Șora, susținând că atacurile la adresa lui sunt „mârșave, josnice, ticăloase și respingătoare”.

„Din nou, in apararea lui Mihai Sora si a reperelor romanilor 🙂 🙂 🙂

Atacurile asupra lui Mihai Sora sunt marsave, josnice, ticaloase si respingatoare. Sunt nu doar abjecte din perspectiva varstei si meritelor iesite din comun ale filosofului (intrucat includ o opozitie activa rarisima si realmente curajoasa a lui Mihai Sora, sub regimul comunist al lui Nicolae Ceausescu, de pilda in favoarea disidentului Mircea Dinescu). O opozitie si un curaj la care majoritatea covarsitoare a detractorilor sai de azi nici sa viseze n-ar fi indraznit.

Insultele la adresa lui sunt insa netrebnice si repugnante si din alte motive. Sunt infecte pentru ca opereaza cu semiadevaruri si falsificari menite sa manipuleze si loveasca nu (doar) in tinta venerabilului ganditor ci in USR si PLUS, ca si in orice proiect modernizator al Romaniei. Sunt dezgustatoare intrucat colporteaza prejudecati si lucreaza cu dogme si minciuni cu atat mai scabroase cu cat, venind din dreapta spectrului politic, ii smintesc pe multi. Fiindca le rapesc oamenilor reperele spirituale si morale. Fiindca Sora e unicul calauzitor neinregimentat al romanilor care binemerita de-un veac.

Injuriile la adresa lui sunt. la alegere, ori inepte, ori ipocrite la maximum (pentru insi a caror bruma de cultura sau cultura autentica s-a coagulat pe baza cartilor editate de Mihai Sora in BPT). Ele, din doua una, tradeaza fie neintelegerea fenomenului comunist, fie o mentalitate la fel de autoritara ca a capetelor de beton ale activistilor comunisti si postcomunisti pe care criticii lui Mihai Sora pretind ca i-ar combate (in fapt li se alatura fara jena: ca de pilda lui Dragnea si PSD in cruciada pentru cpf).

E, totusi, nevoie de o uriasa doza de tupeu, de prostie sau viclenie profitoare de lipsa informatiilor privind cartea publicata in Franta, imediat dupa razboi, de Mihai Sora, sa aplici acestei carti cu forta o grila de interpretare ridicola. E o grila care corespunde poate bilanturilor provizorii circuland la marginea Europei 80 de ani mai tarziu. Dar e si tipica frustrarilor politice ale perdantilor Romaniei postcomuniste, zdrobitor infranti, spre deosebire de Mihai Sora, in mai toate jalnicele lor batalii.

Vazand toate acestea nu stiu daca sa-mi fie mila, sau rusine de rusinea detractorilor lui Sora. Vai si amar de capul lor”, a scris Petre Iancu pe Facebook.

La aceeași postare, Adrian Papahagi îl „trage la răspundere” pentru partea pe care s-a decis s-o apere, invocând un exemplu din perioada comunistă.

„Am o singură întrebare pentru Dvs.: dacă un intelectual ar fi scris despre Hitler ce a scris Șora despre Lenin, ar fi fost membru NSDAP și ar fi lucrat în ministerul propagandei, în ministerul de externe și în ministerul educației naziste, îl lăudați azi?”, a scris acesta.

Răspunsul nu a întârziat să apară:

„Evident ca Mihai Sora a fost o victima a comunismului. Si nu o singura data. In anii 40-50? Desigur. N-a fost lasat sa se intoarca la familie. S.a vazut sechestrat. De cine? de regimul comunist condus de Ana Pauker. E destul? Nu e destul? Din unghiul familiilor celor ucisi la Canal poate nu e. Dar asta nu inseamna ca n-a fost o victima a comunismului in anii 40-50”, a scris, din nou, Petre Iancu.

EvZ

Petre Iancu este fiul bolșevicului Ion Moscu (Moscova), activist UTC-PCR, expulzat din Franța după Mihai Șora

Ion Moscu

  • Realizator de film documentar
  • Născut(ă): 08.01.1926 la Iaşi (Iași)
  • Decedat(ă): 24.10.2009 la Bucureşti
Absolvent al Liceului Evreiesc din Iași și al Facultății de Filosofie – Universitatea București. Este angajat în 1953 la Studioul “Alexandru Sahia”, ca redactor-şef, apoi redactor-şef la jurnalul de actualităţi. Din 1958, ca regizor, realizează peste 140 documentare.

Trivia

  • Semnează cu numele Ion Moscu.
  • 1944–1948 – activist al U.T.C. (Uniunea Tineretului Comunist), P.M.R. (Partidul Muncitoresc Român) şi P.C.R. (Partidul Comunist Român) la Iaşi şi Bucureşti;
  • 1948–1951 — şef al secţiei internaţionale la C.C. (Comitetul Central) al U.T.C., delegat permanent pe lângă Federaţia Mondială a Tineretului Democrat la Paris, redactor-şef al secţiei de presă a Federaţiei;
  • 1951 – expulzat din Franţa;
  • 1951–1953 — activist la CC al UTC.

Alte date despre apărătorul lui Mihai Șora:

Un falsificator de cursă lungă – Petre M. Iancu

de Dorin Tudoran 

“Falsul pare să se fi lipit de penița dlui Petre M. Iancu asemeni mărcii de scrisoare”.

Dietrich Schlegel (Redactor şef al secţiilor în limbi străine, Deutsche Welle), noiemebrie 1999:

“Mult stimate domnule Tudoran,

Cu regret am luat cunoştinţă de atitudinea neprofesională a unuia dintre colaboratorii noştri din cadrul redacţiei române. După o discuţie cu şeful secţiei, dl. Emil Hurezeanu, şi cu redactorul în cauză, dl. Iancu, cît şi după lectura scrisorii dv. îndreptăţite, trebuie sa accept că „falsul citat” a provocat prejudicii – în primul rînd, dv. şi carierei dv. profesionale, apoi, în general, postului de radio Deutsche Welle. Atitudinea colaboratorului nostru contravine atât codului nostru profesional, cât şi valorilor pe care le promovează postul nostru de radio.”

Peter Moscu, alias Petre M. Iancu, înjură sistematic România la Deutsche Welle

Asa tata, asa fiu

Sub ochii nepăsători ai Guvernului român, o gaşcă de propagandişti ai PDL, aripa Soros, aduce sistematic injurii grave la adresa României şi a instituţiilor sale, ascunzîndu-se sub numele Deutsche Welle, care nu mai este de mult un post de radio, întrucît licenţa sa de emisie în limba română a fost retrasă de anul trecut prin decizia patronilor germani.

Radio „Deutsche Welle” în limba română nu mai există de anul trecut!

Publicul din România află aproape în fiecare zi că „ziariştii de la Deutsche Welle” îi fac cu ou şi cu oţet ba pe preşedintele Senatului, ba pe prim-ministru, ba România în general; niciodată pe Traian Băsescu, Elena Udrea sau Mihai Răzvan Ungureanu!

Puţini ştiu însă că sintagma „ziariştii de la Deutsche Welle” este un eufemism! La începutul anului trecut, trustul german a decis ca emisia în limba română a postului Deutsche Welle să înceteze, iar în luna iunie 2011, în cadrul şedinţei CNA, licenţa frecvenţei 88,5 FM a fost transferată către Patriarhia Română pentru transmisia postului Trinitas.

Din acel moment, orice apartenenţă la postul de radio Deutsche Welle a devenit ilegală!

Petre M. Iancu este, de fapt, Peter Moscu, fiul fostului propagandist stalinist

Cu toate acestea, un oarecare Peter Moscu, care semnează cu pseudonimul Petre M. Iancu, continuă să scrie şi să vorbească în numele celebrului post de radio, fără ca nimeni să se sesizeze!

Cine a citit textele sale a observat, desigur, că fostul colaborator al „Europei libere” nu este altceva decît un agent de propagandă al lui Traian Băsescu şi al PDL-ului, fiind extrem de agresiv la adresa USL, a lui Victor Ponta, dar, mai les, la adresa lui Crin Antonescu!

Iată cîteva mostre despre limbajul acestui individ, extrase din ultimul său „articol”:

„E chiar curios câtă incultură şi incompetenţă istorică şi politică afişează liderii USL. Or, unul dintre ei, liderul PNL Crin Antonescu, este el însuşi istoric de profesie”.

„Alte inepţii a susţinut, la rândul său, alt om extrem de important în ierarhia puterii, în speţă şeful PNL, al Senatului şi al Comisiei de Revizuire a Constituţiei”.

„Aşa cum a fost revizuită ea sub oblăduirea Comisiei conduse de Crin Antonescu, această Constituţie înclină, vădit, să consacre omnipotenţa parlamentului. Tinde să pună sub control justiţia, să şteargă limitele dintre puterile statului de drept, să distrugă astfel echilibrul instituţional al puterilor, şi, ca atare, să demoleze fundamentul statului de drept.

Cel mai frapant şi mai bizar aspect, e, în context, nemărturisita neîncredere a liderilor USL faţă de propriul popor, manifestată în reticenţa lor faţă de unealta democratică a plebiscitului.” – „Neîncrederea în propriul popor”.

„Nu întâmplător, în România multora le place primitivul ton xenofob şi antioccidental din vituperaţii antieuropene gen Crin Antonescu. Ton, ce reaminteşte fatal de „mândria naţională” indusă, ca surogat de pâine, de propaganda regimului comunist, milioanelor de muritori de foame şi de frig din România ceauşistă – „Chipul nemerniciei. Despre minciună, dezinformare, manipulare”.

Dacă asta este presă occidentală, înseamnă că presa românească a devenit deja simbolul deontologiei!

Moscu spune că ofiţerii români au salvat evreii doar primind bani drept mită!

Într-un interviu luat scriitorului Norman Manea, unul dintre cei mai mari profitori ai ICR-ului lui Patapievici, Peter Moscu (alias Petre M. Iancu) a pus întrebarea în felul următor: „În plin Holocaust românesc, în plină exterminare în masă a evreilor europeni, ofiţerii români s-au dovedit net mai uşor de uns şi, ca atare, de convins să cruţe vieţi, decât omologii lor germani”.

O astfel de abordare reprezintă o jignire enormă la adresa ofiţerilor români, a armatei române şi a României! Niciodată nu s-a exprimat cineva într-un limbaj atît de generalizant, prin care să fie acuzată întreaga armată pentru posibile cazuri izolate! Datele istorice arată că, din contră, vieţile a zeci de mii de evrei au fost salvate de gesturile de umanitate ale unor români.

Este recunoscută de toată lumea atitudinea lui Cornel Dumitrescu, care a salvat 3.600 de evrei, fiind azi considerat un erou al poporului evreu!

De asemenea, pe site-ul Institutului Naţional pentru Studierea Holocaustului din România “Elie Wiesel” există o listă a cetăţenilor români distinşi cu titlul „Drept între Popoare”, pe care figurează mulţi români care şi-au riscat viaţa în operaţiuni ce nu aveau nici pe departe ca motivaţie corupţia: Viorica Agarici, care „a ajutat supravieţuitori evrei din trenul morţii după pogromul de la Iaşi” (Dosarul 2062), Rozalia Antal, care a ascuns în casa ei familia Handler (Dosarul 0593), Anuţoiu T. Anghel, care „a avertizat pe evreii din comunităţile din Bacău, Braşov, Odobeşti, Piatra-Neamţ şi Buzău că urmau să fie arestaţi, aşa încât au putut fugi la timp, şi i-a ajutat să găsească adăpost” (Dosar 1395)!

Acestea sînt doar cîteva exemple din cele menţionate de Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului din România “Elie Wiesel”, iar, în acest context, alegaţiile lui Petre M. Iancu nu fac altceva decît să jignească memoria acestor Oameni!

Peter Moscu este odrasla nomenclaturistului Iancu Moscu

Ciudat este că astfel de acuzaţii vin, ca şi în cazul lui Vladimir Tismăneanu, din partea unui profitor al regimului comunist, nu din partea vreunui persecutat. Tocmai ei, care au descoperit profitabilitatea schimbării de macaz, devenind peste noapte anticomunişti, vorbesc acum despre „corupţia” unor români care şi-au riscat viaţa pentru a salva familii întregi de evrei din calea tăvălugului fascist!

În cazul lui Peter Moscu (devenit acum Petre M. Iancu), documentele istorice consemnează că tatăl său, Iancu Moscu, era în 1948 instructor al CC al UNSR (Berindei, Dobrincu şi Goşu 2009: 116), ulterior activist al partidului, dosar de cadre la Secţia Relaţii Externe a CC al PMR în anii ’50 (nr. inv. 32, dosar 5/1952)!

Iată ce scria recent revista „Caţavencii”: „Peter Moscu, fiul lui Iancu Moscu – fost realizator de jurnale propagandistice pentru regimurile comuniste din 1953 încolo –, este astăzi cel mai acerb critic de pe deutschewelle.de al României anti-Băsescu, semnând ca Petre M. Iancu. De când SIE nu a mai putut finanța postul de radio în limba română, Deutsche Welle a renunțat la unde și a trecut online. Online pe care atât tatăl domnului Tismăneanu, cât și tatăl domnului Moscu l-ar fi ucis cu mâinile lor de activiști, chiar dacă ar fi știut că fiii lor mănâncă o pâine din asta” (Cațavencii, nr. 4(82), 2013).

Într-un articol, Petre M. Iancu a încercat un răspuns, limitîndu-se la jigniri ce nu pot fi reproduse, acuzîndu-i pe „Caţavenci” de practicarea mijloacelor securistice!

Cotidianul

Cătălin Sturza, întrebare pentru Mihai Șora: Dacă pesedeul era „Ciuma Roșie” pentru că era urmașul PCR-ului, urmașii vechii Securități și toți acești „oameni noi” spălați de aceleași mâini murdare ce sunt?

de Ștefania Brândușă

Desen de Willy Petry

Jurnalistul Cătălin Sturza comentează mesajul post electoral transmis de una dintre figurile centrale ale mișcării #Rezist,  participant activ la protestele anti guvernamentale, dar și pe rețelele de socializare. După alegerile europarlamentare de duminică, filosoful Mihai Șora a scris pe Facebook: „Ne luăm Țara înapoi, dragii mei, și, odată cu ea, culoarea roșie, care este culoarea vieții, nu a vreunei formațiuni politice toxice și muribunde”. Jurnalistul Cătălin Sturza consideră că mesajul lui Șora este cât se poate de adevărat, având în vedere că această culoare roșie „chiar se potrivește de minune cu spiritul mișcării pe care o reprezintă chiar… Mihai Șora”.  Cătălin Sturza îi mai amintește liderului încoronat al mișcării  #Rezist și că pumnul ridicat este unul dintre simbolurile Internaționalei Comuniste. Despre „activitatea civică” a lui Șora de după 1990,  ActiveNews a relatat aici.
Iată ce a scris Cătălin Sturza pe Facebook:
„Mihai Șora: “Ne luăm Țara înapoi, dragii mei, și, odată cu ea, culoarea roșie, care este culoarea vieții, nu a vreunei formațiuni politice toxice și muribunde.”
Aici chiar îi dau dreptate lui Mihai Șora: dacă mai avea cineva vreun dubiu, culoarea roșie chiar se potrivește de minune cu spiritul mișcării pe care o reprezintă chiar… Mihai Șora. Dacă ne uităm la direcția USR-PLUS-Resist, vom descoperi acolo: 1) lupta împotriva vechii ordini a societății, care trebuie musai și rapid înlocuită cu una nouă; 2) credința în vocația „mesianică” a revoluționarilor care își fac misiune sfântă din dărâmarea ordinii vechi; 3) dărâmarea ordinii vechi și construirea ordinii și a oamenilor noi presupune lupta cu forțele „reacționare” – religia organizată, Biserica, morala iudeo-creștină, familia „tradițională”, patriotismul, statul suveran, proprietatea privată; 4) scopul este preluarea puterii, iar pentru acest scop se pot folosi orice mijloace, inclusiv mijloace parapolitice și violente; 5) un mijloc obișnuit este instrumentarea unor parteneri de drum conjuncturali care vor fi ulterior abandonați și atacați (de exemplu, partidele liberale mai apropiate de doctrina liberală clasică).
Unde mai găsim toate lucrurile astea? Păi, cam la toate partidele cu adevărat roșii din istoria recentă – alea care au lăsat în urmă sute de milioane de cadavre, destine distruse, țări și societăți făcute praf. O altă întrebare pentru dl Mihai Șora ar fi: dacă într-adevăr pesedeul era „Ciuma Roșie” pentru că era urmașul PCR-ului, urmașii vechii Securități și toți acești „oameni noi” spălați de aceleași mâini murdare ce sunt? Poate un indiciu găsim tot în spusele dlui Mihai Șora.
P.S.: Iar pumnul ridicat este unul dintre simbolurile Internaționalei Comuiste.

Falsificarea istoriei României, demascată de Marius Oprea. Ce rol avea Mihai Șora?

 
Istoricul Marius Oprea a vorbit despre cum se „falsifica istoria” României, atât înainte de căderea comunismului, cât și după aceasta, având în prim-plan cazul filosofului Mihai Șora.
Falsificarea istoriei pare să continue cu aceeași frenezie după 1989, așa cum se întâmpla și în anii comunismului. Este una dintre concluziile istoricului Marius Oprea, care, într-un interviu pentru Q Magazine face o radiografie a cazului Șora, în contextul recentului scandal, în care se încearcă, prin metode neortodoxe, ca biografia celui care a fost consilier al Anei Pauker să fie „spălată”, scrie și Activenews.
Cazul lui Mihai Șora intră, din păcate, în aceeași paradigmă de rescriere total falsă a istoriei, susține istoricul Marius Oprea, care exclude din start teza conform căreia filosoful devenit disident ar fi fost „sechestrat” în biroul Anei Pauker, fiind obligat să lucreze în ministerul de Externe al regimului stalinist.

Una dintre explicațiile acestei mistificări ar fi, după cum afirmă Oprea, faptul că ”domnul Șora este bolnav ca mare parte a intelectualității din România”, devenind anticomunist, după căderea regimului comunist.
„Nu-mi aduc aminte de un gest de dizidență al domnului Șora înainte de ʼ89. Ca mulți dintre portavocile mesajului anticomunist, sunt opozanți ai regimului într-un mod fals pentru că au devenit anti după căderea comunismului. Convenabil, nu? Repet, domnul Șora nu are la activ niciun gest de revoltă, de dizidență”, spune Marius Oprea.

EvZ

Mihai Șora, făcut praf de nevastă-sa!

Afișele publicitare și clipul în care Mihai Șora le vorbește românilor despre cum i-a răpit lui comunismul libertatea i-au deschis centenarului personaj în nas o veritabilă Cutie a Pandorei. Trecutul fiecăruia, oricât de îndepărtat ar fi el, ne însoțește toată viața, par să-i comunice venerabilului sumedenie de oameni care au citit ceva istorie sau au trăit-o pe pielea lor.

Iritați de minciunile spuse în materialul propagandistic, despre postura de victimă a bolșevismului românesc de început în care se prezintă, jurnaliștii au început să sape în trecutul lui Mihai Șora, să afle mai mult decât deja se știa și să afle cu totul altceva decât ar fi vrut să se afle fostul colaborator al Anei Pauker, fosta ministreasă stalinistă de Externe din perioada 1948-1952.

Nimic ciudat, până aici. Există arhive, mai există încă martori care stau bine cu memoria, mai există încă jurnaliști care știu și vor să afle. Nu voi relua aici noianul de documente și mărturii care aruncă în aer povestea mincinoasă țesută de filosof. Presa este plină de ele, drept pentru care eu nu voi face altceva decât să semnalez uluit cum Mihai Șora este dat de gol și, mai rău, băgat la apă chiar de soția sa.

Scoasă din sărite de un comentariu de pe facebook al Magdei Grădinaru, care și-a permis să spună „Și nici pe Șora nu îl scuz…“, Luiza Șora(fostă Palanciuc), soția lui Mihai Șora, i-a bătut prompt obrazul acesteia. Ocazie cu care reușește să-și facă pulbere soțul. De două ori, în același text. Ceea ce este un record.

Mai întâi, o întreabă dacă a stat cu el, cu Mihai Șora, „sechestrat în celula de la Externe” și dacă l-a „surprins alături de Ana Pauker, pe care, în treacăt fie amintit, nu a văzut-o, în carne și oase, decât o singură dată: în ziua în care a ordonat să fie arestat – celebrul „Dumneata rămâi aici!“ „Sechestrat în celulă”, „ziua în care a ordonat să fie arestat”? Pe bune? Păi, în emisiunea Eugeniei Vodă, „Profesioniștii“, anticomunistul tefelist, în vârstă de 102 ani, a spus cum a reușit să plece din Ministerul de Externe. Pentru că nu-şi dorea să fie promovat în această structură, Mihai Șora, ar fi început să vină la birou îmbrăcat în pantalon scurt. Combinând spusele soților Sora, ar rezulta că „arestat” fiind, filosoful venea din „celulă”, în biroul în care presta, îmbrăcat în șort. Drept pentru care, Ana Pauker l-a dat afară și din „arest”, și din „celulă”, și din Ministerul de Externe. Este știut, așa se scăpa din celule și din arestări, în acei ani, te îmbrăcai în pantalon scurt și pac, erai trimis acasă.

A doua bombă detonată în capul consortului este în finalul săpunelii pe care Luiza Șora i-o trage Magdei Grădinaru. Lansează explicația pentru care lumea rea are ceva cu soțul ei : „Mihai Șora este deasupra acestor mizerii, dragă Magda. Este un spirit pe care poporul acesta devertebrat și idiotizat nu-l poate cuprinde.”

O zi mai târziu, își dă seama de enormitate – cred că i s-a atras atenția, poate chiar cineva de specialitate – și nuanțează. Editează postarea și adaugă la finalul textului: „*Poporul de pe facebook, desigur”.

Bun! Deci, poporul ăsta, chiar și doar cel de pe facebook, este „devertebrat” și „idiotizat” de nu-l poate cuprinde pe comunistul Mihai Șora, cel care nu a reușit să scape de Ana Pauker, ca să-și recapete libertatea, până nu și-a tras șpilhozenul pe el. După ce, pentru Horia-Roman Patapievici „Radiografia plaiului mioritic este ca a fecalei: o umbră fără schelet, o inimă ca un cur, fără șira spinării.”, acum suntem niște căzături și pentru alde Șora. Să fie sănătoși, dacă atât îi duce capul și sufletul să vorbească despre poporul lor, dar nu asta vreau să evidențiez, ci numitorul comun a două personaje, Dionis Patapievici, tatăl lui HR Patapievici și Mihai Șora: ambii au venit și s-au instalat în România în anul 1948. Primul, de la Viena, al doilea, de la Paris. Dragoste de comunism, sau marșrutizare, adică relocare la ordin?

EvZ

Mihai Șora, dat de gol de documente ale spionajului românesc

 
Spuneam în urmă cu câteva săptămâni că afișele publicitare și clipul în care Mihai Șora le vorbește românilor despre cum i-a răpit comunismul libertatea i-au deschis în nas centenarului personaj o veritabilă Cutie a Pandorei.

Mai spuneam că trecutul fiecăruia, oricât de îndepărtat ar fi el, ne însoțește toată viața și că există arhive, mai există încă martori care stau bine cu memoria, mai există încă jurnaliști care știu și vor să afle. Eram sigur că adevărul îi va exploda în față nu atât lui Mihai Șora, cât celor care l-au scos la produs și și-au bătut astfel joc de bătrânețile lui.  Așa a fost!

Nu doar că în cazul său nici nu poate fi vorba vorbă de vreun anticomunism, sau de faptul ca Ana Pauker l-ar fi forțat să lucreze cu ea, în Externe, ci mult mai mult decât atât. Realitatea documentară dezvăluită de Evenimentul Zilei ne arată că Mihai Șora a fost din primele momente omul bolșevicilor parașutați de Stalin la București. Informația a venit pe o filieră greu de contrazis, Serviciul de Informații Externe. Potrivit unor documente desecretizate ale acestui serviciu, Mihai Șora lucra ca angajat al Legației Române de la Paris încă din 15 iulie 1946, iar venirea sa în România a fost de fapt de fuga de autoritățile franceze, care începuseră arestări în rândul agenților NKVD.

Ministerului Afacerilor Externe, este și mai tranșant în răspunsul adresat colegului meu, Victor Roncea: „Domnul Șora Mihai a fost angajat pentru prima oară în diplomație la Serviciul de Presă al Legației României din Paris, în perioada iunie 1946-octombrie 1948. După revenirea în România, începând cu 20 octombrie 1948, a fost încadrat în Centrala Ministerului Afacerilor Externe, la Direcția Presei și Relațiilor Culturale, în funcția de prim secretar de presă și reîncadrat, la 1 februarie 1949, ca referent tehnic special, până la 31 decembrie 1951, când i-a încetat angajamentul de muncă, conform Hotărârii Consiliului de Miniștri nr. 1478/51.”

Așa cum am mai spus-o, nu cred că Mihai Șora trebuie să fi disprețuit pentru vreuna din spusele și acțiunile sale. Este un om care a sărit de sute de ani și nu poate fi învinovățit de nimic. Vinovați sunt doar cei care profită, care îl scot în geam, pentru a-și atinge diverse scopuri, financiare sau de notorietate: în primul rând, soția lui.

Până acum, l-a pus pe bietul om să recite din „Capra cu trei iezi”, în timp ce se afla pe patul spitalului, la terapie intensivă, l-a dus noaptea în Piața Victoriei, pe un ger de crapă pietrele, ca să-l filmeze în timp ce îi ceartă pe tefeliști, pentru că nu sunt și ei acolo în creierii nopții, îl pune să deseneze, să coloreze, să se joace cu pisicuțe, să facă lucruri care mai de care mai puerile.

Ultima mizerie în care l-a împins, una care îi distruge iremediabil imaginea pe care o avea venerabilul centenar, este aceea de a se prezenta drept o victimă a bolșevismului instalat de sovietici în România, în condițiile în care a fost un veritabil promotor al stalinismului, atât în Franța, de unde a scăpat nearestat ca prin urechile acului, cât și în România.

EvZ

La solicitarea Bugetul.ro, CNSAS a demarat procedura de reverificare a lui Mihai Șora

Eugen Dinu, redactor / 13.11.2019

După ce în spațiul public au apărut informații că Mihai Șora, membru de onoare al Academiei Române, fost ministru al Învățământului în Guvernul Petre Roman, a lucrat în Ministerul de Externe condus de Ana Pauker, Bugetul.ro a întrebat Consiliul Național pentru Studierea Arhiverlor Securității (CNSAS) dacă filosoful a colaborat sau nu cu Securitatea.Marți, 12 noiembrie, CNSAS ne-a informat că a demarat procedura de reverificare a lui Mihai Șora.„Cu referire la solicitarea conținută, vă informăm că instituția noastră a reluat procedura de verificare în ceea ce privește persoana domnului Mihai Șora – membru de onoare al Academiei Române, în conformitate cu prevederile art. 3, lit. r din OUG nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, aprobată cu modificările și completările ulterioare”, a precizat, prentru Bugetul.ro, CNSAS.

La finalul anului, Cazul Șora a intrat și într-un Top 10, alături de colegii săi de știri, Dincă, Caramitru Jr, Bădălău etc

Dosar strâns de Ziaristi Online

Autobiografia “deținutului politic”  Patapievici Sr: