”Doamne, eu știu cumpăna ce-o vom înfrunta:/ Când toate ascunzișurile-or fi-zadar/ Ea se va ivi în lumina fără de hotar/ Atârnată de-o lacrimă, de-un dor hoinar/ Ea ne-a fost leagăn, ea ne va fi cântar…/ Doamne, Cumpăna este inima Ta”.
Ne simţim copleşiţi şi la un pas de cădere? Să nu disperăm ci să îndrăznim a ne duce la Hristos care spune chiar aşa: „Îndrăzneşte…Credinţa ta te-a mântuit. Mergi în pace!”
Îndemnul de a ne iubi „vrăjmaşii” nu l-a adresat nimeni până la Hristos şi este şi azi – sau mai ales azi – o provocare pe care, nu puţini (chiar şi dintre creştini), nu o acceptă sau o fac cu greutate sau „de ochii lumi” – Elena Solunca Moise