A apărut în ediţia de azi a României Libere un amplu interviu cu Radu Filipescu, preşedintele Grupului pentru Dialog Social (GDS) şi un adesea aplaudat dizident român anti-ceauşist. Doar că interviul este plin de minciuni. Sau dacă nu sunt minciuni, în orice caz Radu Filipescu povesteşte pentru România Liberă altceva decât a povestit în public în urmă cu doi ani. Pe 7 octombrie 2008 am participat la o prezentare de filme documentare din arhivele Securităţii maghiare, prezentare care a fost îmbogăţită cu prezenţa lui Marius Oprea, Radu Filipescu şi Liviu Pleşa. Au fost vreo 40 de oameni în sala de la Muzeul Ţăranului Român în acea seară, iar mie îmi pare acum nespus de rău că nu am înregistrat discuţiile de atunci, pentru că altceva a spus Radu Filipescu în seara zilei de 7 octombrie 2008. Aşa că nu mai am la îndemână decât propria mea mărturie (şi a celor care au mai fost acolo şi au curajul să spună ce îşi amintesc).

În România Liberă de azi Radu Filipescu spune că în ianuarie 1983 „Într-o singură noapte, au distribuit, în mai multe cartiere din Bucureşti, 10.000 de manifeste realizate cu un aparat de imprimat pe bandă de plastic”. La Muzeul Ţăranului Român Radu Filipescu spunea că a apucat să pună manifeste într-o singură scară de bloc, iar când a intrat în cea de-a doua a fost luat pe sus de doi indivizi îmbrăcaţi în haine de piele şi dus la loc răcoros.

Povestirile coincid mai apoi: a fost condamnat la 10 ani închisoare, a stat închis până în aprilie 1986, când a fost eliberat în urma presiunilor venite de la Amnesty International.

În decembrie 1987 a fost din nou arestat pentru aceeaşi faptă, distribuire de manifeste anticomuniste. Aici iar nu mai coincid relatările… În România Liberă, Radu Filipescu zice că a fost sechestrat de Securitate şi torturat vreme de zece zile, după care a fost eliberat. La Muzeul Ţăranului Român, Radu Filipescu a povestit altceva: a fost dus într-un birou şi peste el a intrat un tip în civil care i-a tras o palmă peste cap şi i-a reproşat ceva de genul „Nu îţi este ruşine să ne faci aşa ceva?”, după care a ieşit furios pe uşă. La câteva minute a intrat un locotenent de Securitate care i-a zis lui Radu Filipescu: „Tovarăşu’ general îşi cere scuze pentru ieşirea de adineauri…” Era vorba de generalul Iulian Vlad. Îmi amintesc episodul cu claritate, pentru că Radu Filipescu ţinea în 2008 să sublinieze că asta a fost toată bătaia pe care a mâncat-o de la Securitate: o palmă de la generalul Iulian Vlad care şi-a cerut mai apoi scuze. În 2010, Radu Filipescu îşi aminteşte că a fost torturat vreme de zece zile, după care a fost eliberat.

Continuarea la George Damian – Ziarist Online

Nota: Radu Filipescu este nepotul lui Petru Groza.