An de an, liderii statelor puternic industrializate se întâlnesc pentru a discuta modalităţi de rezolvare ale principalelor probleme mondiale. În ultima vreme însă, au existat voci care au susţinut că la astfel de reuniuni nu ar trebui să lipsească puternicele ţări emergente precum India sau China. Pe agenda din 2011 a summitului, s-au aflat revoltele din lumea arabă, criza nucleară din Japonia, încălzirea climatică, economia globală şi reglementarea internetului. Ce s-a stabilit în privinţa “primăverii arabe” şi a Libiei? Şi cum a folosit Nicolas Sarkozy întâlnirea pentru a-şi promova agenda? Pentru a afla care au fost principalele angajamente asumate de liderii lumii vă invit să citiţi următorul articol, preluat din “La Liberation”.
Revoluţionarii din Tunisia şi Egipt au primit vineri, la G8 în Deauville (nord-vest), promisiunea unui ajutor economic pentru a sprijini primăvara arabă, în timp ce Rusia s-a impus ca mediator potenţial în conflictul din Libia.
Deşi în mod tradiţional se opune la orice fel de ingerinţă, Rusia a decis vineri să ceară plecarea lui Muammar Gaddafi. Declaraţia finală de la G8 reflectă această schimbare dramatică de atitudine atunci când s-a spus că Muammar Gadhafi “nu are nici un viitor într-o Libie liberă” şi că “el trebuie să plece.”
Dar preşedintele rus Dmitri Medvedev, nerăbdător să reintroducă ţara în jocul diplomatic, a declarat că a făcut o ofertă de mediere partenerilor săi pentru a rezolva conflictul.
În timp ce respinge o “mediere care nu este posibilă cu Gaddafi”, preşedintele francez Nicolas Sarkozy a recunoscut că Occidentul, hotărât să încheie conturile cu Libia, “are nevoie de ajutorul preşedintelui Medvedev.”
Rusia s-a grăbit de asemenea, să precizeze că situaţia din Libia a fost foarte diferită de cea din Siria, iar Moscova rămâne unul dintre principalii susţinători, în ciuda reprimării demonstraţiilor împotriva regimului preşedintelui Bashar al-Assad
.
Perspectiva unei rezoluţii ONU care prevede noi măsuri împotriva Damascului a fost ştearsă din declaraţia finală. Cu toate acestea, dl Medvedev a cerut preşedintelui Bashar al-Assad să „treacă de la cuvinte la fapte” în timp ce Nicolas Sarkozy a spus că a convenit cu Barack Obama să ceară preşedintelui sirian să accepte schimbarea sau să se retragă de la putere.
În accepţia Occidentului, Libia şi Siria sunt un obstacol potenţial mortal în calea răspândirii spiritului revoluţiilor tunisiene şi egiptene pe careG8 doreşte să încurajeze cu un ajutor economic.
Acesta a fost scopul sesiunii de lucru în dimineaţa zilei de vineri, la care au fost invitaţi prim-miniştrii din Tunisia, Beji Caid Essebsi şi Egipt, Essam Sharaf.
“Ceea ce a anunţat preşedintele Sarkozy este un pachet în valoare de 40 miliarde de dolari pentru regiune”, a declarat ministrul tunisian al Finanţelor, Jalloul Ayed.
Detaliind pachetul, Sarkozy a declarat că “20 miliarde” ar veni de la băncile de dezvoltare (cu excepţia FMI) până în 2013, plus “zece miliarde de dolari în angajamente bilaterale” şi “zece miliarde de la Ţările din Golf “, cum ar fi Arabia Saudită, Qatar şi Kuweit printr-un fond financiar special.
Înainte de a ajunge în Deauville, Egipt şi Tunisia şi-au făcut calculele: Cairo are nevoie de 10-12 miliarde de dolari până la jumătatea anului 2012 şi a solicitat deja ajutorul Fondului Monetar International (FMI ); iar Tunisia are nevoie de 25 miliarde de dolari pe cinci ani.
Aceste două ţări sunt afectate în mod deosebit de scăderea dramatică a numărului de turişti şi de o creştere apropiată de 0.
De asemenea, G8 a vrut să promoveze democraţia în alte părţi ale continentului african prin invitarea Alassane Ouattara (Coasta de Fildeş), Alpha Conde (Guineea) şi Mahamadou Issoufou (Niger)care a venit la putere urmând o cale democratică exemplară.
G8 a semnat în cele din urmă o declaraţie comună cu mai multe ţări africane, inclusiv Senegal, Algeria, Etiopia, Africa de Sud, a salutat progresul democraţiei pe continent şi a cerut consolidarea luptei împotriva “terorismului”, pirateriei şi traficului.
Nicolas Sarkozy a folosit, de asemenea, reuniunea la nivel înalt din staţiunea de lux, pentru a a-l convinge pe Barack Obama să susţină candidatura ministrului francez al economiei Christine Lagarde la şefia FMI.
Numirea doamnei Lagarde, deja susţinută de către europeni, pare acum aproape câştigată după cuvintele de laudă de joi ale Secretarului de Stat Hillary Clinton “dornică de a da femeilor bine pregătite posibilitatea de a conduce organizaţii internaţionale”.
Sursa: Dan Andronic Blog
