Marţi, 9 august a.c., a murit general (r.) Ştefan Alexie, un profesionist al informatiilor romanesti, informeaza Cuvantul Libertatii din Craiova. S-a născut la 20 ianuarie 1934, în satul Livezi, comuna Podari, judetul Dolj. A urmat studiile liceale ale actualului Colegiu Naţional Economic „Gheorghe Chiţu”, apoi şcoala de ofiţeri a Ministerului de Interne, Facultatea de Drept şi cursurile post-universitare. În 1969, cu grad de maior, era numit şef al Serviciului de contraspionaj din judeţul Dolj, coordonând, apoi, serviciile similare din întreaga Oltenie si Securitatea Dolj, cu grad de colonel. În 1982 a fost înaintat la gradul de general-maior si este numit adjunct al generalului Aristotel Stamatoiu, la CIE, apoi sef al Directiei Contraspionaj, din 1985, secretar de stat si prim-adjunct al generalului Iulian Vlad. In 1987 a fost responsabil de dispozitivul de securitate al lui Mihail Gorbaciov la vizita acestuia la Bucuresti intrand in coliziune cu omologul sau de la KGB. Refuza apoi o invitatie a acestuia la Moscova. In decembrie 1989 raspundea de zona Moldova. Pe 11.11.1989, la ora 11.00,  generalul Vlad, la Bucuresti, generalul Stamatoiu, la Brasov, si generalul Alexie, la Iasi, au informat simultan sefii Inspectoratelor de Securitate grupati in cele trei centre zonale asupra unei posibile operatiuni impotriva Romaniei in contextul intensificarii actiunilor serviciilor speciale maghiare, iugoslave si rusesti. Ulterior, in 1994, generalul Ştefan Alexie avea sa declare in fata Comisiei Senatoriale de cercetare a evenimentelor, despre “efectul dominoului”, urmatoarele: „Înainte să plec la Iaşi am discutat cu generalul Iulian Vlad despre ce voi comunica acolo. Despre Ceauşescu nu a zis nimic, dar a spus că pentru România este posibil să ne aşteptăm la aşa ceva. Că se poate întâmpla şi la noi”.

In cartea “Interviuri despre revolutie” a istoricului Alex Mihai Stoenescu se afla urmatoarea marturie a generalului Stefan Alexie: ”Cu o saptamana inainte de evenimente, cam la 8 sau 9 decembrie (intrasera primele coloane de turisti sovietici pe la Ungheni) a venit la mine generalul Macri. Fusesem colegi, dar acum eu eram superiorul lui si dialogul nostru avea, de obicei, un aspect formal, oficial. De data asta a intrat, a stat pe un scaun fara sa-mi ceara voie si mi-a spus direct: “Dispari!” Eu n-am inteles, plus ca era si atitudinea lui foarte directa si neprotocolara. “Dispari. Iti spun o treaba, dispari imediat!” a repetat. “Ce inseamna imediat?” “Maine-poimaine, dispari”, insista. “De ce?” il intreb. “Pentru ca vei fi ucis. Daca nu dispari, o sa dispari.” “Unde dracu’ sa ma duc?” l-am intrebat, pentru ca eram socat, imi vorbea pe un ton neobisnuit, iar el insusi era ravasit de veste. Aflase ceva, nu voia sa-mi spuna mai mult, dar in 8 sau 9 decembrie 1989 a venit, s-a trantit pe scaun si mi-a spus asta. “Unde sa ma duc?” l-am intrebat din nou. “Unde vrei, dar nu in Bucuresti sau la Craiova.” Si a plecat. Mi-am dat seama ca se precipita ceva. Aveam un fiset cu ordine, documente, dosare. Am chemat seful de cabinet si am restituit tot, am triat, am trimis cu adresa, am inapoiat la arhiva toate lucrarile mele. In momentul in care au venit evenimentele nu mai aveam nici o lucrare in fiset.” In volumul lui Alex Mihai Stoenescu “Istoria loviturilor de stat in Romania – o tragedie romaneasca”, se gasesc mai multe marturii interesante ale lui Stefan Alexie.

Este de consemnat ca atat Macri cat si Alexie se numarau printre putinii care au cunoscut in cele mai mici detalii dosarul complotistilor din grupul Iliescu-Militaru-Magureanu, cat si datele privind iminenta loviturii de stat din decembrie 1989. Generalul Emil Macri avea sa moara in conditii suspecte in 1991 in timp ce era transportat cu o duba a penitenciarului Jilava. Generalul Alexie este singurul lasat nearestat din conducerea DSS in decmebrie 1989 – cu scopul de a nu destabiliza sistemul prin decapitarea integrala – dar doar pentru a fi trecut in rezerva pe 1 ianuarie 1990, dupa o tentativa de asasinat din care a reusit sa scape in noaptea de anul nou.