În cadrul unui menage a trois transmis “Live” la “Adevărul” s-a desfăşurat ieri şi un monolog bolovănos pe trei voci avându-l ca interpret principal pe vocalul UDMR-ist Kelemen Hunor. Ceilalţi parteneri: un ins cu o dicţie de după blocuri şi un altul cu un accent maghiar natural. Subiectul, care trebuia sa fie atentatul terorist de 1 decembrie de la Târgu Secuiesc al extremistului ungur din HVIM Beke Istvan Attila, s-a fâsâit rapid cu concursul celor trei într-o eternă poveste de adormit copiii despre cât de discriminaţi sunt ungurii din România şi cât de extremişti şi intoleranţi sunt românii, dar şi instituţiile statului. Din prima secundă a trialogului intrerruptus, Hunor i-a retezat-o reporterului – care l-a îngânat imediat, servil – afirmând că e vorba de un “aşa-zis” atentat.

Pe tot parcursul “interviului”, şeful UDMR şi-a exprimat neîncrederea în acţiunea SRI şi a DIICOT, ba chiar şi în actul de Justiţie care îl ţine încarcerat pe “bietul” terorist. Vorbim de piloni principali ai luptei anticorupţie (în acest caz şi antiterorism) ai statului de drept. Lucrurile “nu se leagă”, afirmă Hunor invocând şi pretinşi “experţi cu vechime” din presă, fără a-i nominaliza. Fostul ministru – deci oficial al “statului român” – a mers cu contestarea anchetei până la a afirma că nu se poate exprima până nu vede dovezile.

De altfel, solidaritatea UDMR cu gruparea extremistă HVIM merge până la îngemănare. Toate acţiunile stradale împotriva României duse la Târgu Secuiesc de “independentistul” armat Beke Istvan Attila au fost aprobate de primarul UDMR Bokor Tibor (foto şi link). Ba chiar şi denumirea unei străzi după numele criminalului de război antisemit şi antiromân Wass Albert, propusă de acelaşi “nevinovat” de Beke a fost votată cu aplauze în Consiliul segregationist al oraşului secesionist. Institutul “Elie Wiesel” a rămas până azi surdo-mut vizavi de această ilegalitate sfidătoare faţă de statul român şi victimele ucise de groful maghiar în perioada ocupaţiei horthiste. Iar UDMR, deşi s-a delimitat abil de “orice extremă” niciodată – repet: niciodată – nu s-a delimitat punctual de extremiştii HVIM, organizaţie considerată un fel de aripă paramilitară a UDMR, după modelul – cel puţin în minţile lor – IRA-Sinn Fein. Darămite să-i mai  şi condamne!

Obiectivele UDMR sunt, în fapt, aceleaşi cu cele ale HVIM: autonomia “Ţinutului Secuiesc” şi “regionalizarea” Transilvaniei, până la independenţa faţă de “miticii” de la Bucureşti, acţiuni susţinute cu concursul serviciilor speciale ale Ungariei filorusului Viktor Orban. Operaţiuni catalogate de Curtea de Apel Bucureşti drept “obiective revizionist-separatiste” şi de DIICOT drept “acțiuni împotriva ordinii constituționale” – “în scopul realizării, inclusiv prin acte de violență îndreptate împotriva cetăţenilor români și a bunurilor acestora, dezideratului de îngreunare/împiedicare a autorităților române în actul de exercitare a puterii de stat în zona așa-zisului ”Ținut Secuiesc”, ca etapă a procesului ce vizează refacerea ”Ungariei Mari”.”

Dar neo-jurnaliştii de la “Adevărul” nu au avut timp pentru a ridica asemenea aspecte, mulţumindu-se în a-l gâdila şi peria cu mijloacele din dotare pe grofuleţul UDMR. Care şi-a găsit şi metoda de transfer a vinovăţiei teroristului ungur în persoana bloggerului şi jurnalistului civic Dan Tanasă. Brusc, “teroristul” a devenit românul Dan Tanasă! Care – ce chestie! -, câştigă procese după procese împotriva administraţiei maghiare din teritoriile ocupate, cum ar fi, printre altele, cele privind arborarea ilegală a “steagului” “Ţinutului Secuiesc” sau chiar al Ungariei şi schimbarea masivă a unor denumiri după cele ungureşti din timpul ocupaţiei maghiare aTransilvaniei.

Şeful UDMR nu poate să-şi explice cum de Justiţia Română îi dă dreptate contestatarului abuzurilor maghiare, considerate însă de apărătorul lui Beke Istvan Attila drept acte de revenire la normalitate, “chestiuni de bun simţ”. “Anumite instituţii ale statului nu vor să accepte nici după 25 de ani lucruri care sunt elementare şi sunt deja votate în Parlament”, spune Kelemen Hunor, cu referire directă la Justiţie şi Hotărâri definitive ale Instanţelor de judecată. Oare aceasta nu se numeşte ingerenţă a politicului în actul de justiţie? Fără a-l numi direct, Hunor se arată de-a dreptul revoltat de reuşitele “inamicului public Nr. 1” al UDMR, un român cu un blog, şi suspectează o operaţiune “anti-maghiară” la care Justiţia Română îşi dă concursul prin metode subversive. Şi, desigur, discriminatorii la adresa ungurilor. Dar ungurii se plângeau la Bruxelles de discriminarea maghiarilor din România chiar şi când erau ei înşişi la guvernare. Sado-maso, ce poţi să mai zici?!…

Cam asta a fost discuţia cu capul UDMR despre teroristul care voia să bucure românii de 1 Decembrie cu câteva “artificii”, aşa cam ca la Colectiv, dacă s-ar fi putut. Dar nu s-a putut. În loc să mulţumească SRI şi DIICOT că a ferit secuii maghiarizaţi şi ungurii în general să fie asociaţi cu un ucigaş de copii, ba chiar l-au salvat pe dementul de Beke Istvan Attila de la crimă sau rănirea gravă a unor copii români, Hunor a preferat să acuze indirect cele două instituţii de “culpabilizarea” maghiarilor.  Păcat că n-au participat şi ungurii cu copiii lor la marşul de Ziua Naţională a României de la Târgu Secuiesc. Poate Kelemen Hunor ar fi gândit altfel.

Victor Roncea

În încheiere vă recomand o emisiune de Razvan Zamfir cu “teroristul” Dan Tanasă. O mică-mare diferenţă: el dă cu petiţii şi nu cu bombe. Şi încă una: Justiţia “teroristă” Română i le aprobă! C-aşa-i Legea pe la noi!…

Sursa: Ziaristi Online