Romanian News from around the Globe
În acelaşi context, I. I. C. Brătianu (foto dreapta) plecase la Paris „singur şi sigur”, dar a avut parte de „o foarte rea primire”, inclusiv din partea românilor, dar, mai presus de orice, găsise pe malurile Senei … „haosul”[7]. Astfel că, inevitabil, Brătianu şi Clemenceau au intrat în conflict.
Raidurile ungurilor in EuropaMOTTO: “Teritoriul însă ce l-a cerut bunei voințe a noastre nu i-l vom ceda niciodată, câtă vreme vom fi în viață. Noi însă, nici din dragoste, nici de frică, nu-i cedăm din pământ nici cât un deget”
Regionalizarea, adică împărţirea teritoriului unei ţări în regiuni de dezvoltare, a fost edictată şi aprobată de Parlamentul şi Consiliul Europei prin „Regulamentul nr. 1059“ din 26 mai 2003. Motivaţia?
“In spatele zilei de doliu Trianon, există o nouă putere, cea a solidarităţii naţionale transfrontaliere a maghiarilor din Bazinul Carpatic “
“Părea celula munte/ părea căpățână/ și mișunau păduchi și guzgani/ Simțeam cum îmi cade tâmpla pe mână/ și am dormit o mie de ani…”
Ne alăturăm domnului academician Sorin Dumitrescu și solicităm să fim audiați simultan cu dânsul. Totodată, îi solicităm pe această cale, încă o dată, domnului Virgil Nițulescu să își dea demisia de onoare din funcția de director a Muzeului Țăranului Român, înainte ca greutatea poverii atitudinii sale anticreștine și antiromânești să îl discrediteze definitiv în fața contemporanilor și a istoriei.
În vreme ce blocul vest-european caută să întreţină şi să dezvolte relaţiile economice cu China, în condiţiile în care Turcia, Bulgaria şi Ungaria (doar trei exemple) atrag tot mai mari investiţii chineze în zona de Est, România nu reuşeşte de ani de zile să depăşească etapa declaraţiilor de intenţie, a negocierilor pe proiecte şi contracte, care nu de puţine ori au dus la iritare partea chineză.
Cuvantul LIber din Targu Mures: “ROMANII AR TREBUI SA ISI SPUNA DESCHIS PAREREA DESPRE AUTONOMIA ASA-ZISULUI TINUT SECUIESC”
Lansare azi la ora 17.00, la Biblioteca Centrala Universitara. Chestiunea arzătoare este aceasta: cum şi de ce au înţeles atât de greşit analiştii americani evoluţia situaţiei din România şi dinamica relaţiilor din interiorul Pactului?
De mai multe decenii, chiar şi în prezent, materialele „Procesului” desfăşurat sub tutela „Tribunalului Poporului” din Bucureşti (6-17 mai 1946), reunite în 148 de dosare (în total – peste 30 000 file), investigate integral de prea puţini istorici, alcătuiesc încă o arhivă operativă. Ceea ce înseamnă că urmărirea „criminalilor de război” din 1946 poate fi oricând reluată, desigur tot împotriva victimelor de atunci, deşi, în raport cu infamiile fostelor autorităţi şi ale „judecătorilor” de odinioară, faţă cu redesfăşurările istoriei, se impune, dacă nu rejudecarea, anularea „Procesului”!