“Orice tanar jurnalist trebuie sa afle Lectia Apostolului Pavel si a Parintelui Arsenie Papacioc: Nu pierdeti clipa!”
Pentru toate aceste si multe altele, Asociatia Civic Media ii decerneaza lui Dan Tanasa, astazi, in Vinerea Mare si de Ziua Libertatii Presei, “Premiul Mile Carpensian pentru curaj si excelenta in jurnalism” si, totodata, ii confera calitatea de Membru de Onoare al Asociatiei. Multumim, Dan Tanasa!
Ne alăturăm domnului academician Sorin Dumitrescu și solicităm să fim audiați simultan cu dânsul. Totodată, îi solicităm pe această cale, încă o dată, domnului Virgil Nițulescu să își dea demisia de onoare din funcția de director a Muzeului Țăranului Român, înainte ca greutatea poverii atitudinii sale anticreștine și antiromânești să îl discrediteze definitiv în fața contemporanilor și a istoriei.
În mod surprinzător, pe primul loc se află Lucian Ban, un pianist “american” de jazz, “originar din România”, care, într-un interviu pentru „Formula AS”, declara: „Eu nu pun mare preţ pe ideea de patriotism”! Pe patriotism, nu, dar pe banii banii patriei, da!
În vreme ce blocul vest-european caută să întreţină şi să dezvolte relaţiile economice cu China, în condiţiile în care Turcia, Bulgaria şi Ungaria (doar trei exemple) atrag tot mai mari investiţii chineze în zona de Est, România nu reuşeşte de ani de zile să depăşească etapa declaraţiilor de intenţie, a negocierilor pe proiecte şi contracte, care nu de puţine ori au dus la iritare partea chineză.
Cuvantul LIber din Targu Mures: “ROMANII AR TREBUI SA ISI SPUNA DESCHIS PAREREA DESPRE AUTONOMIA ASA-ZISULUI TINUT SECUIESC”
Asupra cercetătorului Florin Rotaru, directorul Bibliotecii Metropolitane Bucureşti, a început de cîteva luni un atac inexplicabil. Motivul: situată în centrul Bucureştiului, pe Strada Tache Ionescu, nr. 4, clădirea bibliotecii este de o rară frumuseţe. Era imposibil ca un asemenea imobil să nu trezească interesul samsarilor imobiliari!
Cineva trebuie să răspundă pentru jaful acesta înfăptuit de ICR sub conducerea lui H.-R. Patapievici, instituţie care ajunsese la un buget de aproape 15 milioane de euro anual!
De mai multe decenii, chiar şi în prezent, materialele „Procesului” desfăşurat sub tutela „Tribunalului Poporului” din Bucureşti (6-17 mai 1946), reunite în 148 de dosare (în total – peste 30 000 file), investigate integral de prea puţini istorici, alcătuiesc încă o arhivă operativă. Ceea ce înseamnă că urmărirea „criminalilor de război” din 1946 poate fi oricând reluată, desigur tot împotriva victimelor de atunci, deşi, în raport cu infamiile fostelor autorităţi şi ale „judecătorilor” de odinioară, faţă cu redesfăşurările istoriei, se impune, dacă nu rejudecarea, anularea „Procesului”!
Buzatu cumpără două carnete noi, necompletate, unul de membru al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi altul – o legitimaţie KGB. La insistenţa lui cumpăr o căciulă de general cu stema sovietică în faţă (aici este foarte frig şi eu am venit cu o şapcă subţire)… Din acest moment, 23 aprilie 1992, există un document oficial în care se consemna acordul părţii ruse de a ne înapoia documentele care fac parte din fondul arhivistic naţional al României