Tatiana Niculescu Bran, recent lăsată la vatră de la Cotroceni după ce a trimis un mesaj autonomist semnat de Klaus Iohannis, primeşte un sprijin aşteptat de la societatea civilă multilateral dezvoltată
Iată şi textul filo-maghiar pentru care a fost “eliberată din funcţie” Tatiana Niculescu Bran.
Găselniţe ieftine, teribilisme, care ne fac să ne întrebăm, oare nu se repetă paradoxul mortal, când teatrul brechtian era frecventat, altfel spus, anulat, tocmai de cei împotriva cărora era adresat? Spectatorii dedublaţi, ca ofiţerii sub acoperire, au un nou prilej, osificat, să râdă de asemenea gogoaşe.
Valoarea lui Cărtărescu, Andrei Şerban, Silviu Purcărete sau Dan Perjovski e după cât investeşte în ei ICR. Ca şi în Andrei Pleşu, deşi investesc şi alţii, cum e Humanitas, care la randu-i este subventionata, iar ultima lui carte, despre parabolele lui Iisus, premiată pe blat de Uniunea Scriitorilor, în chiar vinerea Târgului, dar nu la Târg, este un cogea truism.
E grea pedeapsă pe acest popor cineaşti ca Mungiu, un amartoloi ca şi Patapievici, blesteme pe istoria românilor, spurcăciuni care nu urmăresc decât reclamă ieftină, să câştige de pe urma unor nenorociri. Dacă ar fi prelat, Mungiu ar fi excomunicat de biserică. Dar nu e, de aceea Satana se bucură.
Inainte de a analiza aceasta noua “creatie” a lui Cristian Mungiu, in care anticrestinismul visceral al familiei Mungiu este impachetat in poleiala senzationalismului ieftin obtinut prin introducerea homosexualismului feminin intr-o manastire, condimentat cu celebrul caz al exorcismului de la Tanacu, este, insa, necesara o retrospectiva asupra personajului.
Ceea ce se petrece acum in Romania legat de viza Schengen, cand toate belelele cad pe capul ministrului de externe Teodor Baconschi, acuzat ca nu si-a facut cum trebuie treaba, o treaba mare, desigur, fiindca, daca nu primim viza, degeaba a intrat Romania in UE, tara va da pasi mari inapoi, va fi o nenorocire, nu gluma, mi-a amintit de o intalnire pe care am avut-o aici, la New York, cu Andrei Serban.