“Fiţi milostivi cum Tatăl vostru cel din ceruri este”. Pe toate primindu-le, după cuviinţă, în inimă să urmăm cuvintele „Mergi şi fă asemenea”
Făpturi de duh, îngerii comunică iubirea lui Dumnezeu şi duc răspunsul nostru, fiind ca o punte nevăzută, răsfrântă în iubirea lor pentru oameni izvorâtă din iubirea dintre ei
Într-o asemenea rugăciune cutezăm a cere: „Învredniceşte-ne să Te vedem cu credinţă, să Te cinstim cu iubire şi dincolo să Te vedem faţă către faţă”.
Ne învaţă Hristos că nimeni nu poate sluji la doi domni odată – lui Dumnezeu şi lui mamona
O vreme de cumplită prigoană împotriva creştinilor şi de afirmare eroică a credinţei în Hristos, Domnul şi Dumnezeul nostru
Mereu, Hristos stă tăcut la uşa sufletului nostru şi aşteaptă să-i deschidem şi să-L primim. De ce nu deschide El – fiindcă El nu obligă iar uşa sufletului nu poate fi deschisă decât interior
“Drumul tău nu e-n afară/ Căile-s în tine însuţi./ Iar cerul tău se naşte/ Ca o lacrimă din plânsu-ţi”.
Când toate ale anului îşi pun straiele toamnei, purtând bogăţia darurilor făcute de Dumnezeu, o cinstim pe Cuvioasa Parascheva ca pe o încununare
„Adevărat, adevărat zic vouă, că vine ceasul, şi acum este, când morţii vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu, şi cei ce vor auzi, vor învia”.
Îndemnul de a ne iubi „vrăjmaşii” nu l-a adresat nimeni până la Hristos şi este şi azi – sau mai ales azi – o provocare pe care, nu puţini (chiar şi dintre creştini), nu o acceptă sau o fac cu greutate sau „de ochii lumi” – Elena Solunca Moise