“Ni-s inimile Doamne, uscate sterpe țarne: Sădește-n piepturi oricât de dureros, Misterioase inimi ce nu mai sunt din carne În care să-nflorească, ca rod de har, Hristos”
La şapte zile după înviere, „uşile fiind închise”, Hristos a intrat unde teama şi nedumerirea îi strânseseră laolaltă pe ucenicii descumpăniţi purtând în suflet speranţe nerostite.
Dialogul dialogurilor Un spectacol de idei pe sticlă și care trece sticla postului „Apollonia TV”, în plină alterare culturală prin divertisment ieftin? Ce rar lucru ! Ioan Holban „con-vorbește” cu…
De mai bine de două milenii, Hristos ne cheamă: ”Cel ce vrea să vină după mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să vină după Mine”
Dorim și cerem minuni și ne plângem că nu mai sunt ca odinioară, deși de-am privi cu atenție am recunoaște că fiecare zi este o minune, un dar al lui Dumnezeu spre mântuire.
”Toate drumurile duc la Tine,/ Dacă Tu ești ținta călătoriri noastre,/Pe laturi prăpăstii, în față dezastre/Ne hărțuie păcatul, iadul s-aține …/ Cu numele Tău Cel fără de moarte/Lovind tot ce pe noi s-abătu/ Toate Doamne, toate se dau la o parte/ Numai ținta călătoriei să fii Tu”
De două mii de ani, Hristos ne cheamă:”Cel ce vrea să vină după mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-mi urmeze Mie”.
”Fac ca pomul iarna în grădină,/În pământ genunchiul înfig/ Și cu inima în sus către lumină/Tac și aștept ca soarele să vină…/Iar în viscole mă vaier și Te strig.” – Vasile Voiculescu
Ne alăturăm tot lui Vasile Voiculescu de la care, de această dată, am reținut: Ci-n van aștepți răsplata viitoare/ Ca pe-o odihnă-n care ai adormit/ Nu, nemurirea nu este o stare/ Ci o lucrare fără de sfârșit.
Cuvântul lui Dumnezeu este pâine şi viaţă şi adevărata trăire a omului este în plinirea Cuvântului lui Dumnezeu, Care „a poruncit şi s-a zidit”.