Dumitru Iuga: Cu fata la perete. Diversiunea "teroristii" si dispozitivul de aparare la TVR in decembrie 1989 - Ziaristi OnlineZiaristi Online

Dumitru Iuga: Cu fata la perete. Diversiunea “teroristii” si dispozitivul de aparare la TVR in decembrie 1989

Militantul anticomunist Dumitru Iuga ne-a pus la dispozitie, in exclusivitate, marturiile sale privind evenimentele din decembrie 1989 petrecute in „obiectivul” TVR-L, intregite de declaratiile unor participanti, dupa cum sunt recompuse acestea in lucrarea „Revolutia romana in direct”. Textul sau este completat de trei documente care prezinta Dispozitivul de apararea al TVR din zilele de dupa 22 decembrie 1989 (vezi in baza materialului). Supravegheat si apoi inchis pentru activitatea sa anticomunista inca din anii ’80, viitorul lider al Sindicatului Liber din Televiziunea Romana este retinut din nou de organele de Securitate pe 12 decembrie 1989 si eliberat pe 22 decembrie, la pranz. Din arest merge direct la Televiziune. Extrasul de azi, despre diversiunea „teroristii”, face parte din volumul „Cu fata la perete”, nepublicat inca. „Marturiile in context”, dupa cum le numeste autorul, merg de la „pumnul de plumbi” – inventat de seful TVR de atunci – si bombele invizibile de la etajul XI la pistolul „elegantului” Cornel Dinu. Acestea sunt completate de documente in facsimil care prezinta dispozitivul de aparare al TVR din zilele diversiunii, cand Ion Iliescu sustinea ca trebuia sa munceasca la „comunicatele catre tara” pe burta, la etajul XI al Turnului TVR, din cauza rafalelor trase din casele din jurul Televiziunii. Case care nu se inalta la mai mult de doua etaje… Nu ratati continuarea dezvaluirilor pe Ziaristi Online: marturia lui Dumitru Iuga despre lovitura de stat din decembrie 1989 si, in exclusivitate pentru Ziarisi Online, Memoriul disidentului adresat Securitatii din celula sa de la Rahova, in 8 octombrie 1987.

„Atacul salbatic” asupra Televiziunii

Motto: Căpitanul de marina rang I „Cico” Dumitrescu: „Rog pe tovarăşul Ion Iliescu, cu care am fost coleg, să vină la Televiziune. Trebuie tovarăşi să ne organizăm” (“Revoluţia română în direct”, pg. 40)

PETRE CONSTANTIN: „Cine a avut răbdarea să numere, a putut constata că în zilele respective în spaţiile de la etajul XI au fost trase cca 100 gloanţe! Iar pumnul de plumbi pe care îl am atestă că nu era vorba de simulatoare, cum s-a spus mai târziu, ci de gloanţe adevărate, trase din mitralieră, din armă cu lunetă, din elicopter ca şi de grenade propulsate în clădire cu aruncător de grenade ca şi de bombe amplasate în diferite locuri din televiziune, care din fericire nu ne-au făcut eroi pe niciunul dintre cei care eram acolo …” (“Revoluţia română în direct”, pg. 260)

TRAIAN PUSCASU: „Tot în ziua de 22 decembrie s-au prezentat la Televiziune căpitanul de rangul I Dumitrescu, locotenent – colonelul Oană, generalul în rezervă Tudor şi colonelul Colţ, cu misiunea de a asigura conducerea armată a dispozitivului de apărare al Televiziunii. (…) În jurul orei 22 a început să se tragă cu armament de mare precizie de pe unele clădiri din jurul Televiziunii. Focul s-a înteţit, atacul asupra clădirii era din ce în ce mai puternic. Mijloacele de luptă din curtea Televiziunii ripostau energic, au apărut în sprijin tancuri chemate din provincie, dar situaţia s-a menţinut foarte gravă în tot cursul acelei nopţi de coşmar.” (“Revoluţia română în direct”, pg. 264, 265)

Lt mj MIHAI DITIU: „Toată această activitate a fost desfăşurată de către efectivele subunităţii până în jurul orei 18.30, când a sosit prima unitate de infanterie. Mai târziu a sosit şi o unitate de paraşutişti de la Boteni şi Caracal (condusă de maior Gurschi şi maior Ilie Croitoru) care, împreună cu garda Televiziunii, a realizat dispozitivul interior şi exterior al obiectivului. (…) În noaptea de 22 spre 23.12.1989 sergent major Fărcăşeanu Florin relatează că în jurul orei 24.30, în timp ce se afla la poarta Dorobanţi, a auzit primele focuri de armă din zona complexului comercial. În momentele următoare s-au mai executat focuri răzleţe din diferite clădiri din jurul obiectivului iar dispozitivul militar a ripostat. (…)(…) În dimineaţa zilei de 23.12.1989 şi – a făcut apariţia deasupra obiectivului un elicopter care, după efectuarea unui rond în jurul acestuia, a început să tragă în efectivele de militari aflaţi în curtea Televiziunii, fără a se înregistra victime.” (“Revoluţia română în direct”, pg. 336, 337)

MIHAI TATULICI: „La miezul nopţii – orele de spaimă. Rafale, geamuri sparte, mersul pe burtă, nebunia. Crâmpeie – arhitectul Plaviţă, cu planurile lui , matematiciana terorizată de Elena Ceauşescu, Cornel Dinu, elegant şi cu un pistol în mână, doamna Iliescu, stând pe jos pe mochetă, în cabinetul lui Traian Puşcaşu. (…) Incendii, la etajul X … apoi la XII … parcă au fost şi două lovituri de A.G. Mărunte şi stupide întâlniri cu generalul Tudor, în lift, mereu isterizat şi pus pe arestat civili… (…) Si încă o noapte (spre 24 decembrie – precizare autor) – în studioul 4. Cu Alioşa Stroian, cu Brateş, cu ceilalţi. Secvenţe halucinante – la aceleaşi telefoane. Una o ţin minte şi o cred adevărată – cargoul „ ???” în rada portului Constanţa. A deschis foc, a debarcat, a desantat … Oricum în acea noapte am primit din ţară comunicări care, însumate ar fi adunat vreo 200 de elicoptere inamice, cu terorişti în combinezoane negre şi cu dinţi albi …” (“Revoluţia română în direct”, pg. 252, 253)

„Cornel Dinu, elegant şi cu un pistol în mână”! Este greu de presupus că personajul în cauză primise pistolul pe care îl purta ostentativ în mână pentru a apăra „revoluţia” de „terorişti” … Mai degrabă arma respectivă o avea în dotare de multă vreme, cu aprobare „de sus”, pentru a apăra cu totul altceva …

Soldaţii s-au împuşcat unii pe alţii

RADU ION instalator: „În jurul orei 9.00 (24 decembrie – precizare autor) am plecat împreună cu sg. maj. Fărcăşanu să încercăm să oprim tirul de arme pentru a nu se omorâ reciproc soldaţii noştri , deoarece ei asta au făcut timp de 2 ore, au tras unii înspre alţii. I-am retras pe soldaţii care se aflau înspre corpul ateliere în holul scării de serviciu şi am strigat la cei dinspre studiouri să nu mai tragă. Am mers la aceştia din urmă şi le-am demonstrat că nu este nici un terorist în degajament şi că nici nu am găsit vreo urmă; aceştia erau paraşutişti (ceilalţi erau infanterişti şi gărzi patriotice)”. (“Revoluţia română în direct”,pg.274 )

Martorul FRANCISC – VICTOR VÂJDEA: 23 decembrie noaptea. Vâjdea vede cum sunt aduse foarte multe obiecte “recoltate” din incursiunile în casele celor de la nomenclatură, din Securitate sau în cele din care se trăgea. Obiectele, unele destul de importante (4 – 5 camere video, 6 aparate video-recorder, 8 arme de vînătoare excepţionale etc.) au fost depozitate la etajul XI. Unde sunt ele? Cine le-a luat ? Stă la Televiziune pînă în data de 27.12.1989 ora 7.30, cînd nu mai e lăsat să intre în Studioul 4 decât după ce predă pistoletul „Carpaţi” şi muniţia. Sunt de reţinut din mărturia domnului Francisc – Victor Vâjdea faptul că „recolta” nu conţine nici urmă de arme de foc militare şi nici pomeneală de lunete, simulatoare, mitraliere sau aruncătoare de grenade şi că, până pe 27 decembrie 1989 dimineaţa, a avut în dotare un pistolet „Carpaţi” cu muniţia aferentă!…

SIVESTRU BOERU, maior de just., proc. Militar: „Au fost efectuate investigaţii în imobilele din jurul Televiziunii, iar urmele materiale de probă au fost fixate prin fotografiere ori filmări video. De asemenea, au fost audiate persoanele ce locuiesc în aceste imobile în oferirea de detalii privind riposta prin foc asupra sediului Televiziunii Române, exercitat din perimetrul exterior. Organele procuraturii nu au găsit şi nici nu li s-au predat mijloace de probă de natură a duce la concluzia folosirii unor arme sofisticate ori de diversiune.

(…) Au fost identificaţi 62 de morţi, cauza medicală a morţii fiind plăgi prin împuşcare. (…) Dintre persoanele suspecte au reţinut atenţia locotenentul colonel Vasiliu de la M.St.M. care, cu un cuţit a intenţionat să-l lovească pe generalul – maior (rezervă) Tudor Nicolae, însă la rănit grav pe directorul general adjunct al TVR, domnul Traian Puşcaşu. S-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de ofiţerul în cauză deoarece, pe calea unei expertize medico-legale psihiatrice, s-a stabilit că este fără discernământ. De asemenea, a reţinut atenţia sergentul Duţu Silviu din U.M. 0530 Bucureşti, originar din oraşul Mizil care, cu o armă automată, a tras asupra unui tanc apaţinând UM 01210, pe care se aflau maior Roşca şi plutonier Dobre. Cauza este în curs de cercetare.

Celelalte persoane reţinute ca suspecte în zona TVR au fost eliberate de generalul – maior (rezervă) Tudor Nicolae. Parte dintre aceste persoane au fost identificate de către organele procuraturii, stabilindu-se pînă în prezent că nu au comis acte de terorism.” (“Revoluţia română în direct”, pg. 331, 332)

Aşa este! Cum spune domnul Radu Ion. În interiorul Televiziunii şi în imprejurimi, în absenţa unei coordonări militare clare a dispozitivului, soldaţii s-au împuşcat unii pe alţii. Dacă mai punem la socoteală şi numeroşii civili care aveau arme asupra lor şi care nu erau supuşi nici unui fel de disciplină militară privind folosirea acestora, putem înţelege numărul mare de morţi înregistrat în timpul „atacului sălbatic” dat de „terorişti” asupra Televiziunii…

Invenţiile grupului Iliescu

Cât despre atacul asupra etajului XI al Televiziunii Române, inclusiv din aer, cititorul trebuie informat asupra unei realităţi concrete care nu poate fi ignorată în aprecierea corectă a unor declaraţii făcute pe această temă.Etajul respectiv se află la o înălţime minimă faţă de sol de aproximativ 60 m. În preajma sa nu existau atunci clădiri care să depăşească, la nivelul acoperişului, cel mult 15 metri (cu excepţia clădirii „ruse” din Piaţă care se putea situa la o înălţime maximă de cel mult 30 de metri – si care era la o distanta apreciabila de TVR – nota red). Mai trebuie spus că acest etaj, cu deschiderea sa spre actuala Piaţă Charles de Gaulle, era destinat în totalitate conducerii instituţiei. Începând din stânga, cu vizibilitate şi în strada Pangratti – o sală mare de şedinţe. Urmează o cameră de odihnă şi biroul şefului cu geamuri spre Piaţă. Se continuă cu biroul secretariatului şi biroul subşefului, ambele cu geamuri exclusiv spre Piaţă şi o altă cameră de odihnă. În sfârşit, o ultimă cameră (sală de şedinţe mai mică) având geamuri şi pe latura dinspre Calea Dorobanţi.

Orice persoană care a făcut ceva armată la viaţa sa şi a executat măcar o tragere în poligon cu armamentul din dotare ştie că pentru a lua o ţintă în cătare trebuie mai întâi să o şi vadă sau măcar să-i presupună existenţa pe traiectoria focului… Să admitem absurdul şi anume că pe zona respectivă, cu vedere spre geamurile etajului XI unde se aflau Ion Iliescu şi ceilalţi, s-ar fi instalat o companie de trăgători cu arme uşoare hotărâţi să-i lichideze pe „locatari”… Toate gloanţele nu puteau lovi decât tavanul din imediata apropiere a geamurilor, de unde ar fi putut ricoşa la cel mult doi metri distanţă spre podea. Cred că „locatarii” noştri puteau să-şi bea cafeaua liniştiţi şi să stea la taclale lângă peretele opus geamurilor aflat la o distanţă de câţiva metri buni faţă de orice pericol. Un astfel de sfat îl puteau primi de la orice militar cu grade dintre cei mulţi aflaţi în preajma lor. Povestea cu „atacul” dat din elicopter se pune puţin invers – dacă acesta trăgea de undeva de mai sus, gloanţele urmau să se înfigă în duşumea în imediata apropiere a geamului iar dacă se iţea, pus pe rele, chiar la nivelul geamurilor, era suficient ca „prietenii” noştri să-şi ia cafelele în braţe şi să iasă pe hol …Despre gloanţele adunate de domnul Petre Constantin ce pot să spun … probabil că a rugat pe cineva să descarce nişte încărcătoare la o budă pentru a avea şi dânsul nişte amintiri de la „revoluţie”…

Sau a adunat din cele de ordinul sutelor care au masacrat o uşă nevinovată de la intrarea în degajamentul decoruri…
Dumitru Iuga


Motto: Căpitanul de marina rang I „Cico” Dumitrescu: „Rog pe tovarăşul Ion Iliescu, cu care am fost coleg, să vină la Televiziune. Trebuie tovarăşi să ne organizăm.” (“Revoluţia română în direct”, pg. 40)
Print Friendly, PDF & Email

8 comments

  1. gorobete

    n perioada 1981-82 am fost „anchetat” de către locotenent major GREPCĂ ION de la securitatea orașului FIENI.
    .Individul în cauză a abandonat onorabila meserie de strungar pentru a deveni proxenetul liceenilor cu acnee din oraş, a dezbrăcat salopeta ponosită de prelucrător prin aşchiere şi basca cu moţ pentru a se impăuna cu vestonul cu trese de lent-major şi cascheta cu cozoroc.A înlocuit din vocabular-ui şi aşa subţire apelativul de “tovarăşe” cu cel de “banditule”. Nu ştiu de ce ,dar după revoluţie personajul în cauză şi-a continuat metamorfoza, aruncând uniforma de călău şi afişând morga unui contabil paşnic şi cumsecade.Probabil statutul său primordial de moluscă nevertebrată îi permite cele mai ciudate avataruri.
    Fiu-său, vecini și familia știu despre pensionarul pașnic de lângă ei că toata viața s-a ocupat cu cifrele. Bruta oligorenă contabiliza altceva, el număra dușmani poporului și apara cuceririli iepoci de aur cu pumni și picioarele. Iar neuronul singuratic ce-i rătăcea prin țeasta de pitecantrop neandertalian îi „permitea” să descopere în orice adolescent cu caș la gură un dușman de clasă și uneltitor contra regimului de partid și de stat, iar intrun refren de Pink Floyd propagandă contra orânduiri de partid și de stat.

    • Nica Leon

      Nu cică, şi chiar aşa a fost! Într-adevăr , noi am trimis elicopterul, ca urmare a informaţiilor primite de la directorul TVR, care ne spusese, la telefon, că pe acoperişul clădirii, unde erau montate antenele de emisie, se aflau cîţiva terorişti ce se apucaseră să taie cablurile antenelor. Din acest motiv am trimis elicopterul, pentru că ne spusese şi că nu are cine să se ducă, dintre militarii pe care îi trimisesem mai înainte pentru a forma dispozitivul de pază, pentru că erau ataceţi de gupuri puternice de terorişti (ceea ce era evident o minciună).
      Militarii din elicopter primiseră ordinul să survoleze zona şi în cazul în care ar fi văzut mişcare pe acoperiş să tragă în cei aflaţi acolo, dar şi în cei care trăgeau de la ferestrele TVR, înspre casele din jurul turnului. Cum de la etajul XI s-a tras cu arme de foc, militarii din elicopter au executat ordinul şi au răspuns cu foc, pînă nu s-a mai tras din acel loc. Simplu, nu?

  2. Nica Leon

    Din păcate dl. Iuga nici azi nu ştie cui ar trebui să mulţumească pentru că a fost eliberat la data de 22 12 1989, dar nici nu l-ai interesat acest aspect, pentru că a crezut, ca românul, că i se cuvenea libertatea.
    În schimb iarăşi a pus pe piaţă, pentru intoxicarea prostimii, fel de fel de minciuni, ale celor ce făceau parte din gaşca criminalilor-comunişti, contrarevoluţionari.
    Dacă ar fi fost ceva mai serios şi mai matur, nu ar fi permis ca atîtea prosti să apară iarăşi în public.
    Săracul adevăr, de ce o fi el obligat să umble prin România, mereu, numai cu capul spart?!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Cod de verificare * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.