Viorel Patrichi: Putem deveni spectatorii destinului românilor din Est?
Da.
Şi nu este nimic exagerat sau patetic aici. Semnele arată clar că ne comportăm mai retractil decât bătrânii noştri de la sfârşitul secolului al XIX-lea, care au vrut să-i salveze de la asimilare pe conaţionalii lor din sudul Dunării. Şi au pierdut. Astăzi mai avem doar aşchii acolo, dar se vor risipi şi acelea.
Agresivitatea vecinilor din Est revine în anul 2012, cu elemente noi, anihilându-i pe românii de-acolo.
Siberia nu mai funcţionează. Rusia a găsit însă alte forme pentru deznaţionalizarea românilor. Cea mai perversă este „acordarea cetăţeniei pentru toţi foştii cetăţeni ai Uniunii Sovietice şi ai Imperiului Rus, precum şi pentru urmaşii lor”, după cum a spus Vladimir Putin. Şi vorba lui s-a făcut lege.
Propagandiştii de serviciu au sărit imediat să-i mulţumească lui Putin pentru favorul că le dă cetăţenia Rusiei, care înseamnă – susţin ei – „sentimentul de stabilitate şi de securitate”.
Să vedem ce scrie Viktor Josu, un politolog moldovan, pentru IA REGNUM NOVOSTI, cea mai anti-românească publicaţie din tot spaţiul ex-sovietic, făcută pe banii ruşilor:
“În mod evident, mecanismul simplificat de acordare a cetăţeniei ruse, în cazul în care într-adevăr se întâmplă, ar fi un instrument eficient pentru noua integrare eurasiastică, o politică pe care o iniţiază Vladimir Putin în mod clar şi fără echivoc. Ce efect va avea acest instrument în R. Moldova? În haosul în care ne adâncim, al cărei generator este chiar guvernarea noastră, acest lucru poate avea un efect pozitiv în plan psihologic. Când propriul tău stat nu este în stare să ofere cetăţenilor săi sentimentul de stabilitate şi de securitate, oamenii caută un suport socio-psihologic şi adesea îl găsesc în a doua cetăţenie. Acest lucru este natural şi obţinerea cetăţeniei ruse va fi un factor pozitiv”.
Pentru orice om cu scaun la cap, este evident cât de bine ar fi fost dacă propunerea lui Traian Băsescu ar fi fost pusă în aplicare rapid: să se acorde automat cetăţenia română tuturor românilor şi urmaşilor lor din Est.
Formalităţile ar fi trebuit să dureze maxim o lună.
În realitate, şperţarii şi birocraţia îi târăsc ani la rând pe la consulate.
Există şi binevoitori care au o părere excelentă despre ceea ce fac oficialii de la Bucureşti.
Iată ce spune Evgheni Şolari, care, după nume, pare să fie tot român, vândut: “Trebuie să înţelegem că geopolitica are oroare de vid. De aceea, pe urmele Rusiei în retragere, aici vin alţi jucători geopolitici. Şi pun în aplicare, pe teritoriul Rusiei istorice, cu totul alte proiecte naţionale şi de civilizaţie. Iar acum, un paşaport rusesc accesibil va deveni, mai degrabă, o reală alternativă sau mai ales o contrapondere la paşapoartele româneşti, acordate în masă pentru basarabeni. În general, în ce priveşte planul politicii de acordare a cetăţeniei Rusiei, ar trebui să învăţăm mai multe de la România sau, de exemplu, de la Ungaria”.
Şolari crede că, “dacă tot a proclamat proiectul eurasiatic, Moscova nu mai are deja dreptul să-şi gândească acţiunile doar în interiorul frontierelor Federaţiei Ruse. Politica de acordare a cetăţeniei este un instrument esenţial şi integrant pentru realizarea proiectului eurasiatic. Misiunea eurasiatică, dacă este să vorbim serios despre ea, iar nu de dragul mito-construcţiei electorale, înseamnă că cetăţenia rusă trebuie acordată fără obstacole şi neîntârziat tuturor celor care s-au născut, care trăiesc şi care doresc s-o obţină din tot spaţiul Rusiei istorice, cu condiţia să stăpânească limba rusă”, consideră acest român pierdut.
O altă capcană – gazele furate de mafia din Tiraspol
Ideea lui Putin poate să prindă dacă gânditorii de la Bruxelles nu vor face ochii mari prea târziu. Românii din Republica Moldova şi din Ucraina nu mai sunt doar o problemă a României. Ei pot deveni o problemă europeană dacă Bucureştiul va depune eforturile necesare. Altfel, criza economică poate alimenta cele mai nocive forţe centrifuge spre Moscova. Observaţia este valabilă pentru tot spaţiul ex-sovietic.
În ultima vreme, Kremlinul insistă din nou pentru federalizarea Republicii Moldova, reuşind să convingă şi Berlinul că această idée este constructivă. Nemţii i-au invitat pe basarabeni şi pe transnistreni să vadă cât de bine este să trăieşti într-o federaţie, cum este Germania.
Sigur, lipseau nişte trupe de ocupaţie pe-acolo şi oamenii chiar vorbeau limba lor maternă.
De fapt, Germania şi-a mai manifestat “lipsa de interes faţă de această regiune” şi altădată. Cu siguranţă, n-o onorează nici astăzi dacă va susţine din nou Rusia, dar ce mai contează onoarea în politica intereselor?
Moscova e convinsă că federalizarea Republicii Moldova ar bloca definitiv reîntregirea naţională a României.
În acest scop, Rusia foloseşte inclusiv şantajul economic. De exemplu, pretinde ca datoria de 3,5 miliarde de dolari la gazele consumate de Transnistria să fie plătită de Chişinău.
Sigur, nu o spune direct, însă tergiversează radierea acestei datorii.
Iată ce speranţe are vicepremierul Valeriu Lazăr, care este responsabil de complexul energetic:
“Noi avem acum două probleme. Prima: în cadrul unui viitor contract, să oprim procesul de acumulare a datoriilor prin separarea consumatorilor individuali. Există câţiva beneficiari ai gazului rusesc, printre care şi Tiraspoltransgaz. Acesta va încheia un contract direct cu Gazprom, cumpără gaz şi se socoteşte direct cu Gazprom. Cei de la Gazprom sunt pregătiţi pentru această mutare. Gazprom va livra direct gazul pentru Tiraspol prin Tiraspoltransgaz. Şi apoi începem să lucrăm cu datoria, să curăţăm balanţa companiei Moldova-gaz.”
Oficialul basarbean susţine că totuşi Chişinăul nu înţelege de ce trebuie Republica Moldova să plătească datoria pentru gazul folosit, dar neachitat de Transnistria.
Valeriu Lazăr crede că “dreptul civil şi comercial din Rusia şi din Republica Moldova ar permite companiei Moldova-gaz să meargă pe următorul scenariu: să transfere datoria.
“Adică Moldova-gaz spune: Stimate Gazprom, eu sunt dator la voi, iar Tiraspoltransgaz – la mine. Cereţi voi datoria de la ei. Aşa e legal. Nu e nicio problemă”, presupune vicepremierul moldovean.
Lazăr speră ca Moscova să procedeze rezonabil. “Eu am simţit o anume schimbare de sentimente acolo. Nu voi da nume, dar, într-o convorbire informală cu nişte colegi ruşi de rang foarte înalt, ni s-au spus următoarele: “Nu înţelegem cum am ajuns noi acolo, în Transnistria, într-o asemenea situaţie”.
Cert este doar că pe Rusia a costat-o 3,5 miliarde de dolari. Şi Curtea de Conturi din Rusia se interesează de acest lucru fiindcă în Rusia nu a intrat o sumă atât de impresionantă.
Prin urmare, încep să apară anumite probleme mai departe, pe circuit. Cei de la Gazprom îşi manifestă de multă vreme nervozitatea pe această temă. Acolo, de fiecare dată, apar ciudăţenii şi acrobaţii juridice şi financiare pentru ca această problemă să nu afecteze activitatea companiei pentru că totuşi, chiar şi pentru Gazprom, 3,5 miliarde de dolari înseamnă bani, nu glumă”.
Lazăr a mai spus că, “în mai 2012, la întâlnirea de la Ashabad, dintre premierii Rusiei şi Republicii Moldova, s-a făcut auzită o idee promiţătoare, pe care a lansat-o Dmitri Medvedev. El a spus că la Moscova există înţelegerea că problema trebuie rezolvată şi că i s-au deschis ochii Rusiei cu privire la unele lucruri. El a afirmat că ţările noastre trebuie să găsească baza juridică şi financiară, prin care noi vom putea rezolva această chestiune.
Pentru mine, ceea ce s-a întâmplat este un semnal foarte pozitiv. Ne-am lămurit unde sunt banii, ne-a mai rămas să-i scoatem de-acolo sau să radiem datoria. Eu nu văd să existe probleme juridice deosebite ca să facem acest lucru. Avem instrumente. Ar exista voinţă pentru a înţelege acest lucru”, a concluzionat Valeriu Lazăr.
Aşa zicem şi noi: mai trebuie şi voinţă…
Lipsa de sincronizare între Bucureşti şi Chişinău
Întâmplător sau ca la cartea serviciilor din Est, de câte ori se produce o apropiere normală între Bucureşti şi Chişinău, de fiecare dată apare un dezastru.
În 1990, pe când premierul Mircea Druc făcea pieţe pline la Chişinău, cu tenta indirectă de apropiere de România, la Bucureşti veneau să planteze trandafiri minerii lui Ion Iliescu.
Când Traian Băsescu a lansat politica lui ofensivă spre Est, la Chişinău a fost contrapus un bolşevic senil, care a resuscitat toată propaganda stalinistă contra României.
Acum, din nou, la Chişinău s-a ridicat o echipă de lideri europeni, cu opţiuni deschise pentru apropierea de România. Imediat, la Bucureşti, s-au ridicat alţi ghiogari care fac elogiul lui Vladimir Putin, ridicându-ne toată Uniunea Europeană în cap.
“Barierele dintre Republica Moldova şi România trebuie scoase pentru ca ambele ţări să se regăsească în Uniunea Europeană”, a declarat preşedintele Nicolae Timofti.
Într-un interviu pentru Eurodialogue.org, el a spus că zidul de pe Prut trebuie să cadă.
În ciuda faptului că integrarea europeană este imposibilă atâta timp cât conflictul transnistrean rămâne nerezolvat, şeful statului moldovean a dat de înţeles că prevederile Constituţiei prevalează asupra abordărilor Moscovei sau Kievului în această chestiune.
“Noi am vrea să fim cu România în Uniunea Europeană. Până atunci, inclusiv cu ajutorul fraţilor şi partenerilor noştri din România, noi unificăm legislaţia, procedurile şi mentalităţile. Cu alte cuvinte, vom elimina nedreptatea instalată prin ridicarea zidului de pe Prut după al Doilea Război Mondial. Oamenii de pe ambele maluri ale râului Prut au suferit din cauza acestei decizii politice”, a declarat şeful statului.
Ce partener poate avea Nicolae Timofti în… Crin Antonescu? Ce dialog ar putea avea Andrei Marga cu Mihai Ghimpu?
Şi, în timp ce tandemul Pontanescu punea la cale (întâmplător!) lovitura parlamentară de stat contra preşedintelui ales, iată ce spunea Dmitri Rogozin, mesagerul lui Putin la Tiraspol:
“Vom avea o nouă doctrină militară… ea va fi transpusă în practică de noul preşedinte (Vladimir Putin – n.red.). Este o strategie a lupului tehnico-ştiinţific, care nu aleargă după urmă, ci vede punctul spre care fuge iepurele, pe care-l prinde dintr-o singură săritură, pe drumul cel mai scurt”.
Şi dacă pretinşii lideri de la Bucureşti pretend că lucrurile stau altfel, iată ce percepţie are Kremlinul asupra ţării noastre: “România este NATO. Baza americană de acolo este scutul european antirachetă al NATO. Dacă pe teritoriul României va fi desfăşurată infrastructura militară, iar Moldova ar intra într-un fel de căsătorie civilă cu România, situaţia se va schimba şi va avea consecinţele ei. Deocamdată, asta nu s-a întâmplat şi, sper, nu se va întâmpla niciodată”.
Iar în acest context, ce ar vrea tandemul Pontanescu?
Să întoarcă armele din nou?
Românii nu vor!
Viorel Patrichi
Pentru Elldor.Info
Foto: Basarabia-Bucovina.Info
