Ziua Profesorului Gh. Buzatu (6 iunie 1939 – 20 mai 2013)
Astazi au loc manifestari omagiale la Iasi (Centrul de Istorie si Civilizatie Europeana), Constanta (Universitatea “Ovidius”) si Craiova (Biblioteca Judeteana “Alexandru si Aristia Aman”)
A plecat cel mai bun dintre noi
A murit profesorul Gheorghe Buzatu. A plecat dintre noi unul dintre marii istorici cu care am avut onoarea sa fiu contemporan – unul dintre puţinii, pot spune, mari istorici români de azi. Unul dintre foarte puţinii istorici pentru care profesia noastră nu a fost nici « job », nici prilej de căpătuială pe bani publici, nici turnătorie de confraţi, ci o misiune sfântă. Istoricul, în concepţia profesorului Buzatu, deşi nu a afirmat-o cred explicit, este ostaş şi preot. Iar armele sale şi sacerdoţiul sunt pentrtu slujirea devărului. Adică a fiinţei naţionale.
Prea des suntem înconjuraţi de şmecheri şi mediocri, de hărnicuţi turnători şi jalnici întreprinzători ai trădării – de prieteni, de fraţi, de neam, de trecut, de Biserică, de tot ce se poate vinde, distruge, terfeli. Prea des aceste figuri se perindă pe la televiziuni, îşi dau cu părerea despre toate lucrurile şi murdăresc tot ce ating.
Acum vreo doi ani, l-am auzit pe un individ din tagma celor de mai sus afirmând : « Buzatu este nefrecventabil ». Asta o spunea un mucos, la propriu şi la figurat, un individ toxic. Presupun că mulţi s-au bucurat de moartea Profesorului – au scăpat de un glas incomod, de o conştiinţă românească.
Trebuie spus şi repetat: clasa politică este putredă pâna în măduva oaselor, şi duce România în prăpastie. Se petrece oroarea întoarcerii în epoca fanariotă. Trădarea intereselor româneşti de către chiar cei puşi să le protejeze, este atât de evidentă, încât a devenit strigătoare la cer. Una dintre misiunile lor, întru reuşita deplină a distrugerii, este demolarea istoriei naţionale, bucată cu bucată. Se lucrează la asta de peste 20 de ani. Când românii abia se dezmeticeau şi se bucurau că au ieşit din dictatura comunistă, Oculta lucra pe nesimţite la inocularea otrăvii.
Profesorul Buzatu a fost unul dintre puţinii care au ales să rămână români, să nu se vândă. Să nu se prostitueze. Unul dintre istoricii care nu au acceptat modul scandalos în care se încearcă neutralizarea breslei noastre, ştergerea menirii pe care o avem, de căutători dar şi apărători ai adevărului, prin impunerea unui adevăr unic, prestabilit şi obligatoriu, sub ameninţarea Codului Penal. În cel mai pur stil bolşevic ori nazist. La care unii – foarte puţini – dintre noi replicăm, ca altădată Petre Carp : « Aiasta nu se poate ! »
Faptul că Gheorghe Buzatu s-a ocupat de câteva figuri mari, tragice şi controversate ale istoriei noastre contemporane, precum mareşalul Antonescu sau Corneliu Codreanu, îi face cinste. A murit în picioare şi cu sabia cuvântului în mână. Şi cum a sluji adevărului înseamna a îi sluji lui Dumnezeu, şi bunul şi dreptul profesor este un învingător, împlinind cuvintele psalmistului : « Peste aspidă şi vasilisc vei călca, şi vei păşi peste leu şi peste balaur ».
Să îi fie odihna întru lumină !
Daniel Focşa via Ziaristi Online
