O lectie din partea Bisericii Catolice: Beatificarea Monseniorului Vladimir Ghika, fost detinut politic ucis de bolsevici la Jilava, in 1954. Oare Patriarhia Romana o va invata? - Ziaristi OnlineZiaristi Online

O lectie din partea Bisericii Catolice: Beatificarea Monseniorului Vladimir Ghika, fost detinut politic ucis de bolsevici la Jilava, in 1954. Oare Patriarhia Romana o va invata?

Beatificarea Monseniorului Vladimir Ghika - Bucuresti, 31 August 2013 - Ziaristi OnlineBiserica Romano-Catolică urmeaza sa-l beatifice pe “Venerabilului Slujitor al lui Dumnezeu Vladimir Ghika, prinț, preot și martir român”, fost detinut politic, ucis in inchisoarea Jilava in 1954. Evenimentul beatificării – ultima treapta inaintea sfinteniei – va avea loc sâmbătă, 31 august a.c. ora 11.00, la București, în Pavilionul central al Romexpo, dupa cum informeaza si Mediafax. Vladimir Ghika este al treilea fost detinut politic anticomunist din Romania beatficat de Vatican. In 2007, Papa Benedict a beatificat 498 de martiri anticomunisti ucisi de bolsevici in timpul razboiului terorist al brigazilor rosii internationaliste asupra Spaniei franchiste, asemenea eroilor romani Ion Mota si Vasile Marin. De atunci au urmat in valuri alte randuri de beatificari iar in martie anul acesta, Papa Francisc a hotarat beatificare altor 63 de catolici ucisi de comunisti, inclusiv a Printului Vladimir Ghika. Ceilalti doi fosti detinuti politic din Romania sunt de origine maghiara, din pacate cu un trecut antisemit si antiromanesc. Este vorba de episcopul-auxiliar catolic de Satu Mare şi Oradea, Bogdanffy Szilard si clericul catolic Márton Áron. Bogdanffy Szilard a făcut parte din gruparea paramilitara “Organizaţia de autoapărare din Mihályfalva” (Valea lui Mihai), iar Márton Áron a luptat în aşa-numita Divizia 82 Secuiască, antisemita si antiromaneasca. Institutul “Elie Wiesel” n-a avut nimic de comentat, in cazul lor, asa cum s-a opus, cu iz de totalitarism bolsevic, in privinta lui Valeriu Gafencu, “Sfantul Inchisorilor”. Iar Patriarhia Romana, desi mii de preoti si crestini-ortodocsi au fost inchisi, batjocoriti si ucisi in temnitele comuniste, pentru credinta lor, nu a decis, pana azi, in nici un caz al martirilor si sfintilor inchisorilor comuniste. Biserica Catolica da duminica o lectie Bisericii Ortodoxe Romane. Oare Patriarhia o va invata? (V.R./Z.O.)

Viaţa Monseniorul Vladimir Ghika – pe scurt

Vladimir Ghika via Ziaristi OnlineNăscut în ziua de Crăciun a anului 1873 la Constantinopol (astăzi Istanbul – Turcia), a fost nepotul ultimului domnitor al Moldovei, principele Grigore V. Ghika Vodă (1849-1856), fiul lui Ioan Ghika (general de divizie, ministru plenipotenţiar) şi al Alexandrinei Moret de Blaremberg (descendentă din Henric al IV-lea, regele Franţei).

A avut patru fraţi şi o soră: Grigore – ce a murit la o vârstă fragedă, Alexandru, Gheorghe şi Ella – morţi şi ei de tineri, şi Dimitrie (1875-1967).

A fost botezat şi miruit ortodox, mama sa fiind o credincioasă foarte ataşată de Biserica Ortodoxă, tatăl său fiind în acea perioadă ministru plenipotenţiar al României în Turcia.

În anul 1878 este trimis la şcoală în Franţa, la Toulouse, şi va fi lăsat în grija unei familii protestante în ceea ce priveşte educaţia şi practica religioasă, deoarece în zonă nu exista nici o biserică ortodoxă. O va termina în anul 1895, după care va urma la Paris Facultatea de Ştiinţe Politice. În paralel va frecventa cursuri de medicină, botanică, artă, litere, filozofie, istorie şi drept.

Se întoarce în România datorită anghinei pectorale, unde îşi va continua studiile până în 1898 când merge la Roma unde va urma Facultatea de Filosofie-Teologie a dominicanilor în Roma, Angelicum. Este în această perioadă (1902) când, după un misterios discernământ, pentru a fi „şi mai ortodox” face profesiunea de credinţă catolică spre stupoarea mamei sale care rămâne până la moarte contrară deciziei fiului său.

Dorea să devină preot sau călugăr, însă Papa Pius al X-lea l-a sfătuit să renunţe la idee, măcar pentru o perioadă, şi să se dedice apostolatului ca laic. Şi-a desfăşurat activitatea extraordinară în toată lumea, la Bucureşti, Roma, Paris, Congo, Tokyo, Sidney, Buenos Aires… Mai târziu, în glumă, papa Pius al XI-lea îl va numi „marele vagabond apostolic”. Devine astfel unul din pionierii apostolatului laical.

Întors în ţară, se dedică operelor de caritate şi deschide primul dispensar gratuit Bethleem Mariae la Bucureşti, pune bazele marelui spital şi sanatoriu Sf. Vincenţiu de Paul, înfiinţând astfel primul spital gratuit din România şi prima ambulanţă, devenind fondatorul primei opere catolice de caritate din România.

Participă la serviciile sanitare în războiul balcanic din 1913 şi se dedică fără frică îngrijirii bolnavilor de holeră la Zimnicea.

În timpul primului război mondial s-a ocupat, de misiuni diplomatice, de victimele cutremurului de la Avezzano, de tuberculoşii din ospiciul din Roma, de răniţii de război, trecând de la ambientele diplomatice la cele populare cu o naturaleţe surprinzătoare.

În 7 octombrie 1923 este sfinţit preot la Paris de Cardinalul Dubois, Arhiepiscopul locului; îşi va desfăşura ministerul sacerdotal în Franţa până în 1939. Deoarece inima îi era în România, cere privilegiul de la Papa de a putea celebra în cele două rituri: latin şi bizantin, privilegiu care i se acordă la scurt timp după hirotonire, devenind astfel primul preot român biritual.

I se încredinţează o parohie într-o mahala sărăcăcioasă şi periculoasă a Parisului, Villejuif, unde se dăruieşte schimbând din temelii spiritul cartierului. În 1930, când se îmbolnăveşte, este retras şi este numit Rectorul Bisericii Străinilor din Paris.

În 1924 întemeiază o societate auxiliară de misiuni, Opera Fraţilor şi Surorilor Sf. Ioan şi cumpără o clădire dezafectată a unei foste închisori pentru femei (cu secole în urmă fusese o mănăstire) în acest scop; din motive financiare se va vinde şi membrii se vor dispersa.

La 13 mai 1931 este numit de Papa Protonotar apostolic. Ezită să primească această numire deoarece la intrarea în rândul clericilor făcuse votul de a nu accepta niciodată demnităţi ecleziastice. O primeşte totuşi, făcând observaţia că „nimic nu se va schimba în felul meu de viaţă, va fi doar o panglică îngustă adăugată la reverendă.”

La 3 august 1939 se întoarce în România unde îl surprinde cel de-al doilea Război Mondial. Refuză să părăsească România pentru a fi alături de săraci şi bolnavi, să-i poată ajuta şi încuraja, rămânând pentru acelaşi motiv în Bucureşti când vor începe bombardamentele aliate.

După venirea la putere a ciumei roşii comuniste refuză de asemenea să plece cu trenul regal pentru aceleaşi motive. Este arestat la 18 noiembrie 1952 sub acuzaţia de „înaltă trădare” şi întemniţat la Jilava unde este ameninţat, bătut până la sânge, torturat. Un an mai târziu are loc procesul, iar în 16 mai 1954 trece la cele veşnice datorită tratamentului bestial la care a fost supus.

A fost „preot, confesor, director spiritual, conferenţiar, om de ştiinţă, diplomat, activitatea lui desfăşurându-se în toate mediile, de la capete încoronate, şefi de state, politicieni, filozofi, artişti, scriitori, teologi, până la anarhişti, ocultişti, homosexuali şi prostituate.”

A fost un promotor în multe domenii, activitatea sa a depăşind graniţele confesionale şi spiritul timpului, fiind un adevărat precursor al ecumenismului.

Surse: www.vladimirghika.ro  , www.vladimir-ghika.roarcb.ro via Ziaristi Online

Print Friendly, PDF & Email

7 comments

  1. Cosmin Alexe Diaconu

    ,,Cred intru Una Sfanta,Soborniceasca si Apostolica(-ceasca) Biserica si marturisesc Un Botez spre iertarea pacatelor!” – acestea sunt randurile din Crezul pe care il rostim noi ortodocsii la Sf.Liturghie.Nimeni dintre cei care au iesit din Corabia Mantuirii nu poate sa ajunga martir sau sfant,de si-ar fi dat si sangele ptr Mantuitorul.Iar aceste cuvinte mi le asum in fata lui Dumnezeu,spunandu-le ca membru deplin al Bisericii Neamului in care m-am nascut.Ptr ca Dumnezeu nu se contrazice pe El insusi in nimic din ceea ce ne-a lasat prin Sf.Evanghelie si Sf.Traditie.Numai El va stii ce va face cu acesti oameni care si-au imaginat ca isi sacrifica vietile in numele Lui.(Nu oricine Îmi zice: Doamne, Doamne, va intra în împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu Celui din ceruri. Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: Doamne, Doamne, au nu în numele Tău am proorocit şi nu în numele Tău am scos demoni şi nu în numele Tău minuni multe am făcut? Şi atunci voi mărturisi lor: Niciodată nu v-am cunoscut pe voi. Depărtaţi-vă de la Mine cei ce lucraţi fărădelegea. Matei 7, 21- 23)
    Sa cugetam bine si drept la cuvintele acestea!
    Desigur,viata lui Vladimir Ghika este impresionanta dar atat de tragica nu prin suferintele ce le-a indurat,ci prin lipsa folosului ce l-ar fi putut castiga daca ramanea in sanul Bisericii Mame.Ptr ca V.Ghika a inlocuit crucea oferita de Mantuitorul,cu una dupa voia lui,manifestata in ziua renuntarii la Ortodoxie.Aici nu vorbesc de ajutorul de care au beneficiat oamenii de pe urma activitatii lui,ci de folosul sufletului lui si ,,beatificarea-show’’.Vladimir Ghika nu poate fi comparat cu Valeriu Gafencu sau oricare alt mucenic al Bisericii,prin el Dumnezeu nu va lucra minuni,nu va avea moaste izvoratoare de mir si celelalte semne ale sfinteniei.Este treaba celor care isi spun catolici sa creada ce vor despre el.
    Cand vine vorba de canonizarea sfintilor,noi nu trebuie sa ne raportam la activitatea catolicilor(,,Biserica Ortodoxa trebuie sa invete din lectia oferita de catolici’’- nu spun biserica catolica deoarece tradez Crezul pe care il rostesc duminica!),ci la sora noastra,Biserica Rusiei.De aici avem multe de invatat:vezi canonizarile lor,implicarea Patriarhului in viata laica,misionarismul preotilor rusi in sanul propriului popor,lucrand la trezirea constiintei ortodoxe a poporului rus,catehismul activ in Biserica Rusiei,combaterea sectelor,productia crescanda a filmelor rusesti pe teme ortodoxe,etc.De aici avem multe de invatat!
    Nu avem ce sa invatam de la catolici,deoarece ei nu reprezinta un model care urmeaza invatatura Mantuitorului!Sau poate vreti sa invatati asta :http://dogmaticaempirica.wordpress.com/2013/08/07/coregrafia-episcopilor-filioqpapisti-romano-catolici-la-ziua-mondiala-a-tineretului-papistas-de-la-rio-iulie-2013/
    Sfintii nostrii sunt randuiti de Dumnezeu,o stim cu totii.Ne inchinam si ne rugam lor fara sa mai asteptam confirmarea oficiala a Sinodului(vezi Sf.Parinte Arsenie Boca),deoarece tocmai evlavia noastra va grabi lucrurile.Istoria Bisericii o confirma!Pentru rugaciunile Sf.Parintilor nostrii si prin voia lui Dumnezeu va veni si ziua canonizarii lor oficiale,care nu ii va face mai sfinti decat sunt acum!
    De aceea,revenind la V.Ghika,nu consider ca Sinodul Bisericii Ortodoxe Romane trebuie sa ia lectii de la catolici(ptr ca ar fi vai si amar de noi !),ci de la Bisericile Ortodoxe surori.
    Demersul Gazetei de Maramures este unul care tot in spirit ecumenist se foloseste abuziv de sentimentele de compasiune umana ce sunt trezite la citirea vietii unor personalitati mentionate in acel recurs la demnitate.Desigur ca titlul de ,,Cetatean de Onoare’’ este unul care sa onoreze memoria unor personalitati,rolul pe care l-au jucat in societatea noastra.Dar nu are nici o valoare atunci cand il compari cu titlul de ,,Cetatean de Onoare al Cerului’’ pe care Dumnezeu il acorda Sfintilor Sai.Cred ca ne dam seama usor care dintre cei 6 l-a obtinut.Doar personalitatile istorice care au contribuit pana la varsarea sangelui propriu ptr perpetuarea si intarirea credintei ortodoxe a poporului roman pot fi ptr noi cu adevarat cetateni de onoare.Ptr ca noi am rezistat ca neam doar prin Biserica si atat,nimic mai mult.Celelalte le putem considera ca manifestari anexe ale primei.
    Acesta este un punct de vedere personal si mai consider ca trebuie sa fim foarte atenti cum vorbim si ce vorbim,deorece cuvintele au puterile lor,declanseaza anumite reactii in sufletele celor care le citesc,noi dand seama de ele la a doua judecata.Cred ca trebuie sa invatam sa scriem si sa vorbim numai in acord cu Biserica si Traditia ei,chiar daca deranjam,urmand pildei din Patericul Egiptean unde ni se spune ca:oriunde te vei duce,orice vei spune si orice vei face sa ai marturie in Sf.Scriptura,Vietile Sfintilor si tot ceea ce Mantuitorul a lasat si lasa prin sfintii Lui slujitori.Amin!

    • Camelia

      Lăudat să fie Isus, în vecii vecilor. Amin.
      La punctul dvs de vedere personal se potrivesc foarte bine cuvintele viitorului Fericit Vladimir Ghika: “Nu există ceva mai trist şi mai surprinzător decât faptul de a fi aflat şi de a constata încă o dată, în prezent, că porunca lui Cristos “iubiţi-vă unii pe alţii” este şi acum tot Poruncă Nouă”.
      http://www.vladimirghika.ro/index.php?s=Scrieri_Ghika&a=Ganduri_pentru_fiecare_zi&b=Index
      Poate doriţi să ştiţi şi că pe Mons. Vladimir Ghika îl întrista faptul că în Biserica Ortodoxă nu se face Adoraţie Euharistică:
      Emanuel Cosmovici: “La Jilava, majoritatea celor care-l ascultau pe Monseniorul Ghika vorbindu-le (de pe partalul de sus din celula 12, sau din celula 8 aflate în “reduit“) despre sensul suferinței, și care se rugau împreună cu el, erau credincioși ortodocși. În același sens, Papa Ioan Paul al II-lea spunea, la 7 mai 2000, la comemorarea martorilor credinței din sec. al XX-lea: „Ecumenismul cel mai convingător este cel al martirilor și al mărturisitorilor; el arată creștinilor din secolul al XXI-lea care e calea unității. Aceasta e moștenirea Crucii trăită în lumina Paștelui […]”.
      Monseniorul Ghika prezenta în predicile și conferințele sale valorile orientului creștin care ar putea îmbogăți creștinismul occidental. Regreta în același timp alte aspecte, cum ar fi lipsa practicii adorației euharistice în orient.”
      http://www.hotnews.ro/stiri-cultura-14547111-beatificarea-monseniorului-ghika-interviu-emanuel-cosmovici.htm

      Pentru că aţi amintit de Sfântul Părinte Arsenie Boca, vă pot oferi spre meditaţie şi câteva dintre cuvintele sale:
      “Cărarea Împărăţiei”:
      “Iubirea e cărarea.”
      “Numai sila unei prigoane peste tot pământul împotriva creştinilor îi va hotărî să lase la o parte orice vrajbă confesională şi să fie UNA cum au fost la început. Nu vor scăpa de sub tăvălugul urgiilor istorice până nu vor veni şi la mintea aceea să asculte şi să împlinească, măcar la sfârşit, rugămintea cea mai de pe urmă a Mântuitorului în lume. Poate că în vremile acelea abia vor mai fi creştini; dar oricâţi vor rămâne, aceia trebuie să treacă, peste ceea ce ar fi foarte bine să treacă creştinătatea vremii noastre şi să fie UNA. Primejdia comună s-a arătat în lume, unirea creştinătăţii întârzie, Doamne, până când?” – cap. “Cele şapte surle”

      “Fericirea de a cunoaşte Calea”:
      „Ne-a adus Dumnezeu din nefiinţă la fiinţă, dar să ne mântuiască nu poate fără noi. Drept aceea, în tot felul ne cheamă ca să-L cunoaştem ca Tată, şi pe noi întreolaltă ca fraţi şi fii ai aceluiaşi Părinte.Mântuirea nu e individuală, ea e întotdeauna colectivă. Prin unul se mântuiesc mai mulţi. Singuraticul, izolaţionistul nu e sigur de mântuire, mântuirea lui e nesigură, neclară. Credinţa este aceea care ajută cunoaşterea şi o întregeşte şi o întăreşte.
      Firul iubirii ridică pe oameni spre Dumnezeu şi pogoară pe Tatăl, Fiul şi Duhul la oameni.
      Iar pe fii, Dumnezeul iubirii îi leagă întreolaltă ca să fie una, ceea ce minunează lumea, încât recunoaşte pe Dumnezeu din fii, căci fiii uniţi în iubire trăiesc întru El şi arată în lume capătul pământesc al Împărăţiei cereşti. Aceasta e voia Tatălui şi rugăciunea Fiului. Societatea toată trebuie să se prindă în această trăire a iubirii treimice.”

      “Seminte duhovnicesti. Un caiet al Parintelui Arsenie Boca”:
      “Toti suntem chemati cu dragoste de Dumnezeu. Lamuririle sunt dovada a dragostei lui Dumnezeu pentru darul acesta si celor ce vor auzi. Intelegeti si petreceti potrivit cu dragostea parinteasca a Parintelui Ceresc, Tatal, Care ne trimite ajutoare, cunostinte si minuni, lucreaza cu alesii Sai. Probat ca ne ajuta rugaciunea sa fim subtiri de obraz de a-I darui Lui viata, dragostea si sufletul nostru, caci ne ajuta. Este posibila o schimbare a crestinatatii noastre: sa ne rugam, ca Dumnezeu este hotarat sa ne ajute. O stralucire din noi si a celorlalte popoare, care sa porneasca de la noi. Rugati-va pentru aceasta! Amin!”
      “Cuvinte Vii”, cap “Iisus pe Mare”, p. 113-120
      “Unde e Biserica ?

      Noul Testament – Sfântul Altar:
      1) Sfânta Evanghelie; 2) Sfânta împărtăşanie, şi 3) Sfânta Cruce.
      Unde sunt acestea acolo e Biserica. Acolo e şi Pâinea Vieţii de care voia să le vorbească mulţimilor, – dar n-a avut la cine.
      Bossuet: Oeuvre J. oratoires, de Ed. Critique de L’Abbe I.
      Lebarq, Paris, 1927. Tom. III. Iisus umblă pe mare. Marcu 6,48.
      … Dragostea a răcit, scandalul (sminteala) s-a ridicat până în Casa lui Dumnezeu. Iar Satana va zice: «Aceasta e Biserica ? Aceştia sunt urmaşii Apostolilor ?»”
      I Corinteni 13.
      “Ortodoxia si Catolicismul sunt doua strane ale aceleiasi biserici”. – Parintele Arsenie Boca
      http://www.lumeacredintei.com/sct_6/c_1/yy_2007/ortodoxia_xxx/art_277/privirea_veniciei_pictura_printelui_arsenie_boca.htm

      Despre Adoraţie: “Teologia Patimilor”, Congregaţia Inimii Neprihănite, Ed. “Adoremus” C.I.N.
      Sfintele Patimi au fost revelate de Isus sorei Maria Ionela Cotoi pe cand aceasta se afla in inchisoare.
      Fragmente:
      Isus: „Din Sacramentul Adorarii, de fapt, Eu, Eternul, conduc lumea si decid soarta popoarelor. Dar si aici Ma arat slab in fata Preotilor care din cauza vietii lor Ma lovesc, Ma rastignesc, Ma necinstesc, Ma batjocoresc ba chiar unii Ma calca in picioare prin apostazie.” – Calea Crucii – Statiunea a 3 a- Prima cadere sub povara Crucii

      “Isus: “Eu sunt Pastorul cel Bun, iar turma Mea este omenirea intreaga. Eu sunt prezent pururea in mijlocul multimilor din toate secolele, cu toate ca aceste multimi sunt adesea ignorante, nestatornice, fricoase si usor manevrate de dusmanii Mei impotriva Mea.
      Repet mereu multimii:
      Eu am venit sa aveti viata si viata imbelsugata!
      Dar desi sunt in mijlocul multimii, ea nu ma cunoaste, iar tu, fiica Mea, poti sa repeti ca odinioara Patronul tau, Inaintemergatorul Ioan:
      In mijlocul vostru sta Acela pe care voi nu-L stiti!
      Sunt prezent in Biserica, in Evanghelie si in Euharistie, insa multimile nu Ma cunosc asa cum sunt. Multimile se insufletesc pentru Isus care le inmulteste painile, vrand sa-L faca Imparat lumesc, dar cand Ma vad batjocorit, incununat cu coroana de spini, biciuit si judecat permanent de Ana, de Caiafa si de Pilat, ajung sa stige:
      “Nu vrem ca Acesta sa imparateasca asupra noastra!”
      Crestinismul multimii este superficial in cele mai multe cazuri, bazat pe o simpla traditie amestecata cu superstitii si practici exterioare, care lasa adeseori neatins fondul firii pacatoase a omului, lasa deschis drumul tradarii.
      De aceea in Biserica, din Euharistie, strig:
      Invatati poporul sa Ma cunoasca asa cum sunt, sa Ma urmeze si ca Om al durerilor, caci numai asa vine Invierea!
      Prin Biserica, Prin Euharistie, vreau sa fiu in mijlocul multimii, caci vreau sa o mantui. Ma doare ca multimea e adunata astazi de dusmanii Mei, e manevrata sa ceara scoaterea Mea din mijlocul ei, din viata ei.-Teologia Patimilor (9) In mijlocul multimii

      Isus: “Relatiile dintre Biserica si puterea lumeasca constituie o problema eterna si cand oamenii nu sunt realmente in Mine si in Tatal, prigoana, condamnarea si rastignirea Bisericii este inevitabila.
      Biserica, Papa, Episcopii, Preotii si credinciosii trebuie sa asculte de Mine si sa Ma urmeze.
      Imparatia Mea nu este din lumea aceasta.
      Cezarii lumii vor pieri, dar Eu, in Biserica Mea, raman in veci Triumfatorul, Viata si fericirea fiilor Mei tari in credinta si statornici in chemare.”- Teologia Patimilor (7) Isus si Cezarul

      Isus: “Dacă Preoţii, Călugării şi toate Călugăriţele, miresele Mele, în unire cu toată creştinătatea, ar fi tari în credinţă şi nici unul dintre voi nu aţi fi trădători, aţi pune pe gânduri pe cei ce conduc omenirea şi lucrează din răsputeri să reducă Biserica la inexistenţă, la inactivitate, cu un cuvânt la tăcere.” – Calea Crucii -Staţiunea 1- Condamnarea la moarte

      Isus: “Gandeste-te: cine e osandit la moartea pe Cruce de catre Pilat, in urma acuzelor mincinoase ale Sinedriului? Eu sunt Osanditul! Eu, Fiul lui Dumnezeu, care M-am facut Om din Iubire pentru oameni si, in mod deosebit, pentru tine!
      Ce grozavie! Dumnezeu e condamnat la moarte de catre oameni, fapturile Sale:
      “Rastigneste-L, Rastigneste-L! Nu vrem sa domneasca Acesta peste noi!” Iata strigatul pacatelor omenirii! Strigatul defectelor si al imperfectiunilor tale impotriva Mea: “pe Cruce, Dumnezeu! Nu egoismul meu! Nu trufia si poftele mele, nu necredinta si lasitatea mea, ci Fiul lui Dumnezeu, care nu ma lasa sa-mi fac de cap, El sa moara!”- Calea Crucii – Statiunea 1- Condamnarea la moarte

      Isus:… Insa Veronica reprezinta si Biserica intreaga. Valul pe care vreau sa Mi-l intinda Biserica Universala pentru a-Mi sterge sudoarea si Sangele este Adoratia perpetua organizata pretutindeni, la orase si la sate.
      …In cadrul Bisericii Mele, Veronica este si Opera Adorarii Euharistice initiata de Mine prin Mama. Sunt Congregatiile Adoratoare, fiecare adorator, membrii si membrele lor, care peste veacuri asigura adorarea Euharistica
      …Atat de mult doresc sa fiu adorat de voi, incat nu incetez sa va vorbesc la fiecare Statiune de importanta Adoratiei perpetue a Euharistiei, in care Treimea Necreata, Intreaga Dumnezeire este prezenta.
      … Cerul intreg Ma adora, dar nu este suficient. Astept si doresc sa fiu adorat din partea Bisericii si a omenirii. O alta Veronica a aparut pe Pamant: Opera Adorarii, Congregatiile Adoratoare. Pe marama inimii lor Imi intiparesc Fata de Insangerat”.- Calea Crucii -Statiunea a 6 a- Veronica Imi sterge Fata si aceasta ramane intiparita pe marama ei

      Isus: Acel “Eu sunt” este insasi esenta Divinitatii, definita in fata lor.
      Ei cautau pe Isus Nazarineanul, iar Eu, Dumnezeu, le raspundeam: Eu sunt, in fata Caruia faptura nu poate face altceva, decat ceea ce a notat martorul fidel, invatacelul Meu iubit: Iar cand le-am zis: “Eu sunt ” ei s-au intors inapoi si au cazut la pamant. -Teologia Patimilor (4) Prinderea si legarea lui Isus

      Zis-a iarăşi Moise către Dumnezeu: “Iată, eu mă voi duce la fiii lui Israel şi le voi zice: Dumnezeul părinţilor voştri m-a trimis la voi… Dar de-mi vor zice: Cum Îl cheamă, ce să le spun?”
      Atunci Dumnezeu a răspuns lui Moise: “Eu sunt Cel ce sunt”. Apoi i-a zis: “Aşa să spui fiilor lui Israel: Cel ce este m-a trimis la voi!” – Iesirea – a doua Carte a lui Moise 3:13-14
      http://mmarysplendoareaiubirii.blogspot.ro/2012/04/teologia-patimilor-1-agonia-lui-isus-in.html

      Fă să strălucească asupra noastră, Doamne, Lumina Feţei Tale!
      Cu Blândul Isus, să ne binecuvânteze Fecioara de Sus!

      • sebi

        multe vorbe, dar care-i esenta?
        Nea’ Ghika era un apostat, care a renuntat la Ortodoxie, la fel cum au facut catolicii de la 1054, de la marea schima, cand s-au crezut mai presus decat Hristos.

  2. Chiliarh

    Sa fim seriosi, in fapt realisti, cu surori si frati etc. Fiindca aceea este diplomatie, Nu l-am avut prin istorie decat pe Dumnezeu si pe Fiul Sau (si Sfantul Duh, dar natura discutiei de aici e alta). Asa ca singurii la care trebuie sa ne raportam sunt Sfintii si marii Duhovnici ai Neamului. Intrebarea este daca si cat este buna diplomatia la ceva. Si pana unde poate merge.
    Dar aici nu dezbatem dogme. Am asteptat destul de la Biserica si de la elite. Si in afara de Justin Parvu si de alti cativa nimic. E randul coloanelor noastre de foc.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Cod de verificare * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.