DESPRE DISCRIMINAREA ROMÂNILOR DIN SERBIA
SAU
DESPRE MĂSURI LUATE RECENT DE SERBIA LA NIVEL LEGISLATIV ÎMPOTRIVA LIMBII ROMÂNE ÎN TIMP CE MIMEAZĂ CĂ DEPUNE EFORTURI PENTRU DREPTURILE MINORITĂŢII ROMÂNE
A) Prezentarea situaţiei
În Serbia situaţia la zi a asigurării drepturilor românilor este diferită de la o zonă la alta:
1) Voivodina: situaţie normală.
2) Serbia de răsărit: aici sunt două stări de lucruri:
a) Judeţele Bor şi Zajecear:
- -S-a făcut o anchetă oficială în martie 2013 şi 1617 familii au optat pentru copiii lor să studieze ore de limbă maternă română începând din 1 septembrie 2013;
- -În iulie 2013 ministerul educaţiei de la Belgrad a schimbat legislaţia încât practic să nu mai fie profesori care să le predea orele de limbă română. Din iulie 2013 orele de limbă română pot fi predate doar de profesorii care au studiat ei înşişi în limba română atunci când au fost elevi sau studenţi. Este ştiut însă că niciodată în zonă nu a fost învăţământ de limbă română, deci niciunul dintre actualii profesori care cunosc limba română din familie nu au învăţat această limbă la şcoală. Conform acestei legislaţii, dintre sutele de profesori de etnie română din zonă nu îndeplineşte niciunul condiţiile pentru a preda abecedarul în limba română. Legislaţia de până în iulie 2013 le permitea să predea ore de limbă română şi celor care cunoşteau această limbă doar din familie.
- -În septembrie 2013 celor 1617 elevi care aleseseră din martie limba română ,,pentru noul an şcolar” li se refuză acest drept şi sunt puşi să aleagă între limba maternă şi informatică! Este de neacceptat să pui noua generaţie să aleagă între informatică şi limba maternă!
- -Abia la sfârşit de noiembrie 2013 au început studiul limbii române vreo 400 elevi dintre cei 1617 care o ceruseră încă din martie 2013. Chiar şi pentru aceştia 400 cursul de limbă română este fixat în orar la ore chiar de seară care îi descurajează în mod vădit sau îi pune în situaţia de a nu se putea deplasa de acasă la şcoală la acea oră la care nu mai sunt mijloace de transport şcolar. Orarul s-a întocmit astfel fiindcă sunt profesori puţini, iar profesori sunt puţini pentru că în iulie 2013 s-au făcut astfel de modificări legislative încât sute de profesori din zonă de etnie română să nu aibă dreptul să o predea propriilor elevi.
b) Judeţele Branicevo, Pomoravski, Podunavski şi regiunea Belgrad:
- -În aceste judeţe nu s-a făcut anchetă la iniţiativa şcolilor, ba mai mult, în multe cazuri nu s-au primit (înregistrat) nici cererile pentru ore de limba română făcute de părinţi la iniţiativa lor. Consiliul local Kucevo i-a acuzat chiar public pe aceşti părinţi pentru această ,,faptă”! Cum să nu poată opta pentru limba română şi elevii din judeţul Branicevo şi Podunavski când acolo sunt de două ori mai mulţi români decât în judeţul Zajecear (conform recensământului oficial sârb din 2011)!?
B) Soluţii
1. Ministerul educației din Belgrad să anuleze modificarea de la articolul 121 din prevederile legislative apărute în Monitorul Oficial al educației din Serbia nr. 55 din 3 iulie 2013, permițând astfel sutelor de profesori și învățători din zona Serbiei de răsărit care cunosc din familie limba română să poată preda abecedarul în limba română propriilor elevi. Din iulie 2013 acești profesori nu mai pot preda limba română fiindcă s-a introdus prevederea ca ei înșiși să fi urmat școala în limba română (lucru care fusese interzis atunci când actualii profesori au fost elevi sau studenți). Din iulie 2013 doar profesorii care predau limba rromani se pot angaja chiar dacă nu au studiat această limbă atunci când au fost elevi. Se știe însă că în Serbia de răsărit în trecut nu a existat posiblilitatea studierii nici a limbii române și nici a limbii rromani. A le cere profesorilor de etnie română și de etnie rromă să aibă diplomă că au studiat în limba maternă în anii de școală duce la un cerc vicios din care rezultă că nimeni nu poate preda elevilor aceste limbi fiindcă nu s-au predat în trecut. Legislația în privința profesorilor rromi a rămas flexibilă dar legislația în privința profesorilor români a fost în mod răutăcios înăsprită tocmai când se anunțaseră 1617 elevi doritori să învețe limba română. În legislația sârbă trecută exista reglementat pozitiv și flexibil un întreg paragraf dedicat ,,limbii române cu elemente de cultură națională,, dar acest paragraf a fost cu rea-voință eliminat complet în ultimul an.
2. Ministerul educației din Belgrad să anunțe pe site-ul său și în școlile din Serbia de răsărit (județele Bor, Zajecear, Branicevo, Pomoravski, Podunavski şi regiunea Belgrad) că profesorii care cunosc limba română din familie pot să predea abecedarul în limba română propriilor elevi chiar din martie 2014 și că în vacanțe se vor organiza cursuri de perfecționare.
3. Ministerul educației din Belgrad să organizeze cursuri de perfecționare cu acești profesori care cunosc doar din familie limba română exact cum se organizeză cursuri de perfecționare cu profesorii rromi. Nici unii și nici alții nu au avut în trecut posibilitatea de a urma școala în limba maternă.
4. Să se anunțe elevii că din martie 2014 pot urma cursuri de limba română toți cei 1617 care au cerut acest lucru în mod oficial. Să se anunțe astfel că nu mai trebuie să renunțe la studierea informaticii cei care își doresc să studieze și limba maternă. Informația trebuie să ajungă la toți elevii care au cerut în scris acest lucru și au fost în toamna lui 2013 refuzați abuziv sau ,,convinși,, să își retragă opțiunea pentru limba maternă.
5. Administrațiile școlare din judeţele Branicevo, Pomoravski, Podunavski şi regiunea Belgrad (județe în care trăiesc de două ori mai mulți români decât în Zajecear conform recensământului oficial sârb din 2011) să consulte elevii din școli dacă doresc să studieze limba română și în același timp să facă anunț pe site-ul lor și în școli că profesorii care cunosc limba română din familie pot să predea abecedarul în limba română propriilor elevi chiar din martie 2014 și că în vacanțe se vor organiza cursuri de perfecționare.
6. Administrațiile școlare din judeţele Branicevo, Pomoravski, Podunavski şi regiunea Belgrad să acorde de îndată posibilitatea învățării limbii române elevilor care din propria inițiativă a părinților lor au solicitat școlilor acest lucru încă din vara lui 2013.
7. Cursul de limba română să fie pus în orar la ore rezonabile (imediat după ultima oră de curs). Autobuzele școlare să își modifice orarul ținând cont și de programul elevilor care studiază limba română. Acest lucru se poate face doar dacă se angajează mai mulți profesori (și dintre aceia care cunosc limba română doar din familie). Dacă se angajează doar 6 profesori (care mai predau și alte discipline) pentru sute de elevi din zeci de localități, atunci sigur că vor putea preda doar la ore de seară limba română. Şi în Serbia şi în România este firesc să se caute în primul rând cadre didactice cât mai calificate pentru predarea tuturor disciplinelor (de la matematică la limba maternă). Dacă însă pentru o clasă nu se anunţă nimeni calificat, atunci se angajează şi cadre cu calificare mai redusă. NICIO CLASĂ NU TREBUIE SĂ RĂMÂNĂ FĂRĂ PROFESOR! Asta este regula în Serbia pentru toate celelalte discipline, mai puțin limba română, unde elevilor li se spune că nu se găsesc persoane supercalificate pentru a le preda abecedarul! Trebuie ca și pentru limba română să se procedeze la fel ca și pentru celelalte discipline încât să se angajeze suficienți profesori sau învățători din chiar școala respectivă.
D. Exemple de bună practică din România
Poate sunt de folos prevederile legale similare din România. În România este foarte bine pus la punct modul în care li se aduce la cunoştinţă dreptul la învăţământ total în limba maternă (vezi Art. 68. – Inspectoratele şcolare judeţene şi al Municipiului Bucureşti, precum şi conducerile şcolilor vor aduce la cunoştinţa părinţilor şi a elevilor de diverse etnii prezenta metodologie şi o vor afişa în loc vizibil şi protejat, în şcolile care fac obiectul metodologiei, pentru ca aceştia să poată beneficia – în cunoştinţă de cauză – de drepturile pe care le au.). În România sunt prevăzute sancțiuni pentru directorii care nu anunță toți elevii de acest drept al lor și dacă vreun elev este lipsit de dreptul de a învăţa limba maternă!
Fiecare inspectorat şcolar din România are un inspector pentru minorităţi, chiar dacă în acel judeţ minoritarii sunt foarte puțini!
În România, toţi învăţătorii care predau şi limba maternă au salariu mai mare (Art 34) fiindcă au un număr de ore de predare mai mare, limba maternă adăugându-se celorlalte discipline (de la matematică la innformatică, științe etc).
Pentru predarea limbii materne, în România, nu există număr minim de elevi. Totul se face astfel încât să se favorizeze studiul limbii materne.
Iată cele două variante pentru care pot opta elevii minoritari din România:
Cazul I: Toate disciplinele se studiază în limba maternă, cu excepţia disciplinei Limba şi literatura română, acest tip de învăţământ funcţionând, la data prezentei, în limbile: maghiară, germană, ucraineană, sârbă, slovacă, cehă, croată, bulgară, rromani, italiană.
Cazul II: Elevilor aparţinând minorităţilor naţionale care frecventează unităţi de învăţământ cu predare în limba română sau în altă limbă decât cea maternă, li se asigură, ca discipline de studiu, Limba şi literatura maternă, Istoria şi tradiţiile minorităţii naţionale respective, Educaţia muzicală în limba maternă.
Poate se va inspira şi Serbia cum se face o legislaţie care să favorizeze limba minorităţii şi nu să facă în iulie 2013 o legislaţie încât să nu mai fie cine să predea limba română celor 1617 elevi care o ceruseră oficial în martie, ca să nu mai vorbim de faptul că în fiecare an de după 2000 sute de părinți au cerut fără rezultat studiul limbii române în școli.
Autoritățile sârbe și prietenii Serbiei din Uniunea Europeană (uniune unde aceasta vrea să acceadă), România (țară cu care Serbia are acorduri vechi și noi în privința drepturilor minorităților), au misiunea de a nu-i dezamăgi pe cei 3000 de copii care doresc să înveţe să scrie în limba maternă ,,mamă”, ,,tată” încă din acest an școlar și nu la anul viitor sau peste ani și ani!
E. Despre libertatea religioasă în Serbia
Statul sârb se eschivează mereu de la îndeplinirea prerogativei sale de stat laic de a aproba/aviza construcţia şi funcţionarea bisericilor dorite de enoriașii români.
Serbia sugerează mereu că biserica română ar trebui să negocieze cu biserica sârbă când nu este nimic de negociat. Partea română și forurile internaționale care monitorizează respectarea drepturilor omului trebuie să afirme răspicat că prevederile din constituţia sârbă nu trebuie ,,negociate” de nimeni. Partea română și forurile internaționale și europene care monitorizează respectarea drepturilor omului trebuie să ceară respectarea legislaţiei sârbe în care se prevede că primăriile şi ministerele eliberează avize de construcţie.
Este de nepermis ca enoriaşii care doresc biserică română să ceară aviz bisericii sârbe! Aşa ceva nu se întâmplă niciunde pe mapamod fiindcă nicun cult/biserică nu ar încuraja vreodată funcţionarea în zonă a vreunui alt cult/biserică. Poate doar în Iran oricine vrea să ridice o biserică de altă confesiune trebuie să ceară aprobarea aiatolahului! În ţările laice statul veghează la respectarea libertăţilor religioase şi nu îndeamnă bisericile şi cultele să se ,,vegheze” şi aprobe între ele!
Serbia a luat recent măsuri ferme la nivel legislativ împotriva limbii române în timp ce mimează că depune eforturi pentru drepturile minorităţii române
În martie 2013 au cerut oficial limba română 1617 elevi doar în judeţele Bor şi Zajecear din Serbia de răsărit. Cel puţin încă pe atâţia din judeţele Branicevo, Pomoravski şi Podunavski ar dori şi ei acest lucru. În total deci peste 3000.
Serbia, care în ianuarie 2014 speră să îşi prezinte într-o lumină favorabilă situaţia în faţa UE în deschiderea capitolelor 23 privind legislaţia şi drepturile omului, mimează începerea din noiembrie 2013 a unor ore de limbă română pentru aproape 600 de elevi dintre cei 3000 care şi-o doresc.
Autorităţile române şi internaţionale, jurnaliştii români, trebuie să întrebe răspicat Belgradul:
a) De ce doar 600 elevi din cei 3000 care şi-o doresc au început ore de limba română în Serbia de răsărit?
b) De ce în orar, cele două ore de limbă română sunt programate chiar seara sau la câteva ore de la terminarea cursurilor, făcând imposibilă participarea multor elevi la ele? Şcolarii termină cursurile la ora 12-13 iar orele de limbă română sunt puse târziu, atunci când nu mai au mijloc de transport spre şcoală sau de la şcoală spre satele lor.
c) De ce s-au făcut presiuni ca elevii să renunţe la limba română? În loc să rezolve cererile părinţilor şi elevilor cu bună credinţă, Belgradul, fiind deranjat că aşa mulţi doresc limba română, a elaborat un plan prin care să le scoată din cap românilor limba română sau să motiveze că nu sunt cadre didactice. Celor 1617 elevi din judeţele Bor şi Zajecear, care pe primul formular primit în martie 2013 de la şcoală optaseră pentru limba română, şcolile, în încercarea de a-i face să renunţe la opţiunea pentru limba română, le-au mai dat în septembrie un formular în care aveau de ales între limba română şi informatică. Vreo 600 s-au încăpăţânat şi nu au renunţat nici de această dată.
d) De ce administraţiile şcolare din Pojarevaţ, Jagodina şi Belgrad din judeţele Branicevo, Pomoravski, Podunavski şi regiunea Belgrad, în care trăiesc, conform recensământului sârb, chiar mai mulţi români decât în Zajecear, nu au mai făcut şi ele un astfel de sondaj în rândul elevilor spre a-i consulta dacă doresc ore de limbă română?
e) De ce au fost chiar cazuri când şcolile au refuzat până şi să înregistreze cererile pentru ore de limbă română făcute de părinţi din proprie iniţiativă?
f) De ce consiliul local Kucevo (raion cu cel mai mare procent de români din întreaga Serbie) au dezavuat în şedinţă şi în presă încercările unor părinţi de a cere ore de limbă română? De ce în aceste judeţe deci, spre deosebire de Bor şi Zajecear, se curmă chiar din faşă orice tentativă de a cere măcar ore de limbă română?
c) De ce autorităţile sârbe nu au început selecţia cadrelor didactice care să predea orele de limbă română încă din primăvara lui 2013, imediat după ce părinţii ceruseră oficial acest lucru încă în luna martie?
d) De ce selecţia cadrelor didactice nu s-a făcut după legislaţia existentă în primăvara lui 2013? De ce legislaţia a fost modificată în vara lui 2013 încât profesorilor din partea locului cunoscători ai limbii române li se interzice să predea ore de limbă română?
e) De ce din legislaţia sârbă a educaţiei a fost eliminat în chiar vara lui 2013 subcapitolul numit explicit ,,limba română cu elemente ale culturii naţionale”, capitol care reglementa favorabil condiţiile de angajare a celor care ar fi predat această disciplină? Această eliminare să o încadrăm ca semn al unui progres în atitudinea Belgradului faţă de minoritaea română? Orarul infernal (cu ore puse seara) este cauzat de numărul mic de profesori, iar numărul mic de profesori este cauzat de modificările legislative din vara lui 2013 care nu mai dau dreptul să predea limba română câtorva sute de profesori care până atunci ar fi avut acest drept.
f)De ce în Monitorul Oficial al Serbiei nr. 55 din 3 iulie 2013, la trei luni după ce 1617 elevi ceruseră ore de limbă română, apar modificări la articolul 121 din legea educaţiei încât ore de limba română pot preda doar cadrele didactice care ele însele au terminat studiile în limba română? Legislaţia în vigoare până la acea dată permitea, în mod flexibil, predarea orelor de limbă română de către învăţătorii/profesorii din partea locului care au cunoştinţe de limbă română. Sute dintre aceştia au cunoştinţe de limbă română suficiente încât să predea abecedarul deşi nu terminaseră ei înşişi studii în limba română fiindcă niciodată nu s-a permis aşa ceva în zona Timoc-Morava pe vremea când ei erau la studii. Aceşti profesori/învăţători fiind de-ai locului, îi cunosc pe copii de la celelalte ore pe care le predau acestora, iar în ei părinţii şi elevii au încredere. Iată un link care duce la legea sârbă care la articolul 30 modifică articolul 121 al legii educaţiei în aşa fel încât în afară de una-două persoane din zonă, nicun cadru didactic de origine română să nu poată preda abecedarul în limba maternă elevilor lor:
http://www.unijasprs.org.rs/
g) De ce, în vara lui 2013, în timp ce ,,limba română” este eliminată ca subcapitol distinct în legislaţie şi în timp ce cadrelor didactice care ar putea limba română li se pun condiţii legale suplimentare, Serbia a adoptat un curriculum pentru disciplina ,,vorbirea vlahă cu elemente ale culturii naţionale” prin Ordonanţă? (vezi Monitorul Educaţiei nr . 14 din 26 august 2013)
h) De ce ministerul educaţiei din Belgrad oficializează o nouă limbă ,,vlahă”, limbă nestandardizată şi nerecunoscută de nicio autoritate ştiinţifică nici din Serbia şi nici de aiurea? În Serbia există catedre de limba română la nivel universitar care ar putea evalua cunoştinţele de limbă română avute din familie de profesorii/învăţătorii din zona Serbiei de răsărit încât să poată preda abecedarul în limba română. Degeaba! Această posibilitate a fost ştearsă din lege în iulie 2013 şi vor putea fi angajaţi doar cei supercalificaţi dar care lipsesc cu desăvârşire! În acelaşi timp, se dă undă verde predării unei limbi inexistente ,,vlaha”. Ce diplome pot avea cei care vor preda limba vlahă? Ce universitate ,,vlahă” au urmat? Lor si se vor aplica alte standarde la angajare decât celor doritori să predea limba română?
Trebuie urgent cerut Serbiei să anuleze prin Ordonaţă de Urgenţă modificările legislative aduse în iulie 2013 legii educaţiei care reduc aproape la zero şansele să se găsească profesori care să predea limba română celor 3000 de elevi care îşi doresc acest lucru!
Mai trebuie cerut urgent ca şi administraţiile şcolare din Pojarevaţ, Jagodina şi Belgrad din judeţele Branicevo, Pomoravski, Podunavski şi regiunea Belgrad, în care trăiesc, conform recensământului sârb, chiar mai mulţi români decât în Zajecear, încă din decembrie sau începutul lui ianuarie să-i consulte pe elevi dacă doresc ore de limbă română, să ia act de cererile în acest sens deja depuse de părinţi şi să înceapă din semestrul al II-lea şi în aceste judeţe ore de limba română!
Trebuie spus clar Belgradului, că în lipsa acestor măsuri, România nu poate da undă verde capitolelor de negociere cu UE privind justiţia şi drepturile omului!
Aceasta nu este doar părerea mea. De la Comisia Europeană, Comisarul Füle pentru Extindere îmi scrie că aceste aspecte ar trebui să fie ridicate de către partea română, de către Ministerul Educaţiei român, în cadrul şedinţelor Comisiei bilaterale România – Serbia privind minorităţile încât să fie cuprinse în următorul raport privind progresele înregistrate în Serbia. Ataşez această adresă.
Să nu îi dezamăgim pe cei 3000 de copii care doresc să înveţe să scrie în limba maternă “mamă”, “tată”!
Viorel Dolha
Preşedintele Asociaţiei Generale a Învăţătorilor din România
Sursa: Ziaristi Online
Redactia ii ureaza colaboratorului nostru, cu ocazia aniversarii zilei sale de nastere, “La Multi Ani!”
PS VD: Iată cum Televiziunea Bor din Serbia îşi bate joc de limba română inventând o limbă valahă pentru românii din Timoc-Morava. Românii din Serbia de răsărit nu vorbesc măcar vreun dialect sau grai distinct faţă de cei de la nord de Dunăre. Aceştia sunt o parte vorbitorii gaiului bănăţean fiind vecini cu judeţul Caraş, iar o altă parte vorbesc graiul oltean fiind vecini cu Mehedinţul. Urmăriţi subtitrarea şi la vederea alfabetului nou standardizat plângeţi sau râdeţi!
