Capitanul Julian Chitta despre dubioasa relatie dintre Iuri Andropov si Nicolae Ceausescu - Ziaristi OnlineZiaristi Online

Capitanul Julian Chitta despre dubioasa relatie dintre Iuri Andropov si Nicolae Ceausescu

Zemanta Related Posts ThumbnailDubioasa relatie dintre Yuri Andropov si Nicolae Ceausescu

Dl Julian Chitta - Ziaristi OnlineUn fapt ascuns de istoria secolului 20, pentru mai mult de 50 de ani, e relatia dintre cei ce au ajuns secretari generali ai Partidelor Comuniste din URSS si Romania, care n-a fost deloc cordiala.
Dupa absolvirea cursurilor Universitatii din Rabinsk pe Volga, in 1936, Iuri Vladimirovici Andropov a fost numit secretar adjunct al sectiei din Komsomol care se ocupa cu recrutarea si instruirea tuturor agentilor straini care lucrau pentru Stalin. Acestia erau, de obicei, tineri care simpatizau cu cauza bolsevica. (Intre anii 1956 si 1960 Nicolae Ceausescu a avut o functie similara, fiind insarcinat cu “educarea socialista” a tineretului studentesc din Romania, o slujba preluata ulterior de Ion Iliescu.)
Asa se face ca Andropov, prin 1938, a intalnit-o pe Rehba Libovich, la Moscova, ea fiind o studenta in medicina la Viena. Iuri si Rehba au intretinut o legatura intima pentru vreo doi ani.
Familia Libovich a parasit Rusia in 1919 si s-a stabilit in oraselul Zalau din Ardealul de nord, unde tatal ei, Iacob, avea o mica farmacie. In anul 1939 Stalin a ordonat agentilor Moscovei sa sustina eforturile lui Hitler de a subjuga Europa.
Atmosfera toxica antisemita din Viena s-a manifestat extrem de brutal asupra studentilor evrei, determinand-o pe Rehba sa se transfere la Universitatea din Budapesta. In vara anului 1940, dupa ce Ungaria fascista a lui Horthy Miklos a ocupat o buna parte din Transilvania, fascistii maghiari au inceput “curatirea etnica” a regiunii. In acele circumstante sute de tarani romani, incluzand femei si copii, au fost sistematic asasinati si aruncati in gropi commune. Asa a murit, in timp ce se afla in vacanta la Zalau, iubita tanarului ofiter sovietic, Iuri Andropov. Unele surse care s-au ocupat de biografia lui Andropov, au ajuns la concluzia ca evenimentele din vara anului 1940 au instalat in caracterul sau o ura crunta contra maghiarilor si a totul ce era legat de traditiile Ungariei. El considera, de asemenea, ca si Romania ar fi fost vinovata de masacrele din Ardeal, pentru ca nu a protejat civilii. Andropov, fiind un bun student al istoriei contemporane, a devenit convins ca tendintele ungurilor de a recrea imperiul Austro-Ungar ar fi putut fi curmante numai printr-un bolsevism stalinist. De aceea ar fi optat pentru dezmembrarea statului maghiar, dar si Stalin si Hrusciov s-au impotrivit acestei idei care venea de la KGB si GRU, desi, mai tarziu, Leonid Brejnev a considerat o astfel de masura pentru a calma spiritele antisovietice care inca continuau sa existe in Ungaria.
La varsta de 28 de ani, numit commandant al regimentelor de aprovizionare din noua Republica Sovietica Carelo-Finlandeza, Yuri s-a casatorit cu Nina Ivanovna, fara sa uite vreodata imaginea unei frumoase evreice, studenta la medicina.
In timpul “Marelui Razboi Patriotic de Aparare a Tarii”, Andropov a fost avansat la gradul de “polkovnik”. (colonel), unde pana la sfarsitul razboiului a lucrat in Arhanghelsk, unde a coordonat transferul de bunuri si armament venind din SUA pentru Armata Rosie.
In 1947, pentru o scurta perioada de timp, a functionat ca instructor la Academia Militara Frunze, din Moscova.
Acolo l-a avut ca student, pentru cateva luni, pe tanarul roman Nicolae Ceausescu, care se pare ca a avut dificultati majore in insusirea limbii ruse. Andropov a fost transferat la Institutul de Studii pentru Insurectia Proletara, (care mai tarziu a devenit Universitatea Patrice Lumumba). Prin anul 1848, in cadrul unor discutii de studii s-a iscat un conflict intre sudenti sarbi si cei din alte tari socialiste. Andropov sustinea ca dand tinerilor communisti din Yugoslavia posibilitatea sa calatoreasca si sa lucreze in vest, era extrem de folositor pentru a extinde raza de influenta pentru victoria finala a socialismului. Nicolae Ceausescu, care inainte fusese sanctionat in mai multe randuri pentru lipsa de atentie la siguranta conspirationala a muncii de partid, s-a opus, argumantand ca libera calatorie a oricarui cetatean, pune in pericol siguranta lagarului socialist. Convins de gravitatea pozitiei profesorului sau, studentul Nicolae Ceausescu s-a adresat direct lui Stalin, care l-a demis imediat pe Andropov.
Delegatia de studenti din Iugoslavia a fost rechemata urgent la Belgrad. In Romania studiau la ora aceea o multime de studenti din Banatul Sarbesc, la universitatile din Timisoara, Cluj si Targu Mures. Securitatea romana i-a arestat pe toti si i-a tinut vreo luna in inchisoarea din Pitesti. Cand Iosif Broz Tito a anuntat pentru toata lumea ca tara sa nu va adera la nici un pact militar, preferand sa ramana “ne-angajata”, acesti student din Iugoslavia au fost eliberati si expulzati. Aceste evenimente l-au iritat pe Stalin care se pregatea sa se razbune pe Tito. Se spune ca Nicolae Ceausescu i-ar fi relatat cu placere lui Gheorghe Gheorghiu-Dej; “Ti-am spus eu ca asa o sa fie!”
Dupa moartea lui Stalin, Andropov a fost numit ambasador la Budapesta, in 1954, o pozitie din care a incercat sa ajute comunistii maghiari sa elimine orice opozitie ideologica Moscovei in domeniul educatiei si artelor.
In 1956 cand a izbucnit revolta anticomunista in Ungaria, Andropov l-a convis pe Nikita Hrusciov sa ia o pozitie extrema in strivirea revolutionarilor maghiari sub senilele tancurilor Armatei Rosii. Gheorghe Gheorghiu-Dej a oferit trupe romanesti pentru a-i ajuta pe comunistii unguri, dar Antropov nu a avut incredere in el, in timp ce Hrusciov se temea ca nu cumva zelul revolutionar sa se intinda si in alte tari socialiste, in special dupa condamnarea la moarte a lui Imre Nagy, premierul maghiar. (Care a fost incarcerat in Romania, la Snagov si Pitesti, inainte de a fi transferat intai la KGB Lefortovo, in Moscova, si pe urma la AVH in Budapesta.)
Andropov a devenit seful KGB-ului in 1957, detinand acest post pe mai mult de 10 ani, fiind admis ca un membru “provizoriu” in Politbiroul Comitetului Central al Partidului Comunist al URSS. Nu se stie exact ce s-a intampla cu prima sa sotie, Nina Ivanovna, sau cu fiul ei. Anumite surse au confirmat ca in 1955 s-a casatorit cu Tatiana Filipovna, o femeie cu pregatire superioara in domeniul muzicii clasice si a picturii. Insa evenimentele traite in timpul revolutiei din Ungaria au dezechilibrat-o psihic, cand bande de antisemiti au asasinat sute de evrei, in toate marile orase din Ungaria, pentru ca erau banuiti de a simpatiza cu comunistii, si nu cu fascistii. Acestea i-au zdruncinat sanatatea sufleteasca pana la punctual de a o transforma intr-o epava umana.
Ca rezultat al masurilor luate de Andropov, in 1956 Ungaria s-a depopulat cu mai mult de 500.000 de locuitori care au luat calea pribegiei, dintr-un total de vreo noua milioane de oameni. In timpul decadelor care au urmat, fortele armate ale Ungariei nu au avut un numar suficient de tineri pentru recrutare, asa incat a trebuit sa se recurga la tinere studente, pantru a inlocui flacaii care au parasit tara.
Andropov era convins ca Leonid Brenjev era de o coruptie scandaloasa, in special cand a refuzat sa acorde atentie propunerilor sale de a elimina complet orice fel de manifestari nationaliste in Ungaria, masuri folosite si de Ceausescu in Ardeal. Cand Brejnev a murit, in noiembrie 1982, si Andropov a preluat functia de Secretar General al Partidului Comunist al URSS, a inceput o campanie de anchete si de investigatii a fostilor asociati ai lui Brejnev, confiscandu-se averile familiilor lor si punandu-i in spitale psihiatrice pentru “observatie si diagnostic”.
Nicolae Ceausescu a admirat metodele la care Andropov a recurs pentru a distruge si a elimina definitv orice forme de opozitie politica, sub masca mandriei nationale si a patriotismului.
Cand Nicolae Ceaucescu a organizat “Garzi Patriotice” in Romania, incepand in vara anului 1968, pentru a tempera elanul lui Brejnev de a ocupa Romania, Yurii Andropov a sugerat ca Ceausescu sa fie chemat la Moscova sa fie convins sa-si schimbe tonul. Ca atare, Andropov a finantat o lunga campanie de spionaj contra lui Ceausescu.
In urmatorii ani, pana la moartea lui Andropov, in 1984, Romania a fost umpluta de agenti sovietici de toate calibrele, bine finantati, bine inarmati, gata sa intre in actiune oricand. Ceausescu a reusit sa recunoasca si sa depisteze multe din eforturile sovietice in acest sens, apropiindu-se cat de mult posibil de vest, prin uverturi diplomatice si prin tranzactii comerciale. Ceausescu a favorizat pana la un anumit moment vederile lui Andropov de a imparti teritoriul Ungariei intre statele vecine, dar cand s-a pus problema limitarii optiunilor economice prin Comisia Economica de Ajutor Reciproc, a respins idea pierderii controlului personal. Moartea lui Andropov a rezolvat dilemma lui Ceausescu. Brejnev era un bolsevic rigid, si nici unul din planurile predecesorului sau nu s-a materializat. Ceausescu a mai beneficiat de alti 15 ani de autocratie, in ciuda faptului ca pe plan international a devenit aproape total marginalizat.
Campania de epurare a tuturor celor care si-au facut studiile in URSS a fost primul pas de anti-KGB, pentru consolidarea propriei puteri. Ceausescu a invatat toate acele lucruri de la exceptionalul sau profesor, Iuri Vladimirivici Andropov (1914-1984).
Desi l-a detestat, probabil pentru faptul ca a fost cu mult mai intelligent ca el, Nicolae Ceausescu a fost fortat sa acepte si sa dezvolte in continuare metodele mentorului sau, datorita unor relatii dubioase ascunse in filele istoriei. Asa se face ca Securitatea romana, inca din anii ’50. a devenit extrem de eficace in a asasina fizic si psihic toate persoanele considerate a fi contra regimului sau a lui Ceausescu. Pe lista de institutii preferate erau, ca si in URSS, spitalele si “sanatoriile” de psihiatrie, inchisorile, lagarele de munca de reeducare, si domiciliile fortate. Asta a fost mostenirea principala lui Ceausescu, de la Iuri Andropov.

Julian Chitta / Ziaristi Online

 

Print Friendly, PDF & Email

7 comments

  1. Anonim

    Articolul exagereaza in multe privinte, chiar grosolan.

    De exemplu, este improbabila existenta vreunui plan de impartire a Ungariei. Nimeni nu are revendicari la adresa Ungariei, in schimb ea are fata de mai toti vecinii, in special fata de Romania. Un alt aspect: pe timpul domniei lui Andropov, iredentismul unguresc se intensifica, indreptat in primul rind contra Romaniei.

    Exagerata este si mentionarea spitalelor de psihiatrie ca instrument de represiune in perioada Ceausescu. Mai lipsesc doar povestile cu demolarea satelor si bisericilor, persecutarea ungurilor care chipurile nu beneficiaza de invatamint in limba materna, etc., pentru ca autorul sa o ia pe urmele lui Pacepa.

  2. Magdalena Dumitrana

    Nu inteleg de ce transcrieti numele rusesti dupa variantele englezesti. Era chiar atat de greu sa scrieti Iuri Andropov? In traducerile din anii ’50 se scria chiar Iurii, ca sa se stie exact pronuntia (Aceeasi problema cu Soci) S-a scapat si aici in text un dublu i, banuiesc din greseala.
    E ata de complicat sa gasiti pe cineva care stie rusa? Vi se pare nesemnificativa observatia? Eu as zice ca este un minimum act de cultura (la nivel de informatie corecta)- mai ales atunci cand se publica texte cu personaje rusesti

  3. În primul volum despre Nicolae Ceauşescu (apărut sub semnătura Laviniei betea şi colaboratorii) nu se pomeneşte de nici un stagiu la Moscova. Ne poate lămuri autorul despre cestiune printr-o documentaţie riguroasă, şi nu prin bârfe?

  4. eXpress

    |Author

    De la Dl. Julian Chitta:
    Datele folosite de mine in articolul despre legatura dinte Andropov si Ceausescu
    se pot gasi in volumul de memorii al lui Boris Storojenko intitulat “Kremlin’s Leaders” (1990)
    si “Biografia lui Yurii Andropov” (1983) (ambele in engleza) , precum si in Wikipedia engleza si spaniola.
    Citez aici, alte surse de informatii pe tema Andropov, Ceausescu, Ungaria, Romania, URSS.

    “Biography of Yurii Andropov”. Soviet Life (Embassy of the Union of Soviet Socialist Republics) (323): 1B. 1983. Retrieved 19 August 2013.
    Nuti, Leopoldo (2009). The crisis of détente in Europe: from Helsinki to Gorbachev, 1975–1985. Taylor & Francis. p. 29. ISBN 0-415-46051-4.
    ^ b c Jessup, John E. (1998). An Encyclopedic Dictionary of Conflict and Conflict Resolution, 1945-1996. Westport, CT: Greenwood Press. p. 25. – via Questia (subscription require
    Christopher Andrew and Vasili Mitrokhin, The Mitrokhin Archive: The KGB in Europe and the West, Gardners Books (2000), ISBN 0-14-028487-7.
    c UN General Assembly Special Committee on the Problem of Hungary (1957) Chapter II. A (Developments before 22 October 1956), paragraph 47 (p. 18) PDF (1.47 MB)
    Burant (Ed.), Stephen R. (1990). Hungary: a country study (2nd Edition). Federal Research Division, Library of Congress. pp. 320 pages., Chapter 2 (The Society and Its Environment) “Religion and Religious Organizations”
    Red Horizons: the 2nd Book. The True Story of Nicolae and Elena Ceauşescu’s Crimes, Lifestyle, and Corruption, 1990. ISBN 0-89526-746-2
    The Kremlin’s Killing Ways”, by Ion Mihai Pacepa, National Review Online, November 28, 2006

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Cod de verificare * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.