”Pentru trecerea zării și alte poeme”, o nouă carte de Elena Dulgheru - Ziaristi OnlineZiaristi Online

”Pentru trecerea zării și alte poeme”, o nouă carte de Elena Dulgheru

Miercuri, 22 octombrie 2014, la ora 18, la Librăria Sophia din București (str. Bibescu Vodă nr. 19) a avut loc lansarea cărții ”Pentru trecerea zării și alte poeme”, însoțită de un recital de poezie inedită al autoarei.

Invitați: Costion Nicolescu (scriitor, teolog), Florin Caragiu (scriitor, teolog).
Intermezzo muzical: Cezara Comșa, flaut solo.
Au fost interpretate fragmente din piesele ”Syrings” de Claude Debussy, Sonată pentru flaut și pian (p. II) de Sigismund Toduță și ”Density” de Edgard Varese, precum și improvizații, în care versul va deveni partitură.

Cezara Comșa este profesoară la Colegiul de Muzică ”George Enescu” din București, doctorand al Universității Naționale de Muzică, susține numeroase recitaluri în țară și străinătate și este laureata multor concursuri naționale și internaționale de interpretare.
Mai multe informații pe pagina de Evenimente a Librariei Sophia și pe pagina de facebook a Librariei Sophia. 
Anunț preluat de Agentiadecarte.ro și de platforma de presă Aanacronic.ro.

Din Cuprinsul volumului lansat:

PEŞTELE  DE  AUR
E uşor când eşti uşor
Iubirea n-are greutate
Respirarea, un fuior
Ne pierde de identitate

Ce uşor e să iubeşti
Când peştele se uită-n tine
Dintr-un acvariu de poveşti
Răsar limane de albine.

Doar vorbele îmi poartă greul
Şi depărtarea – promoroacă
E arătarea mea săracă
În poarta serii – curcubeul.

Eu n-am minune personală
Minune e grădina-n care stau
Şi vrejul vântului de seară
Lumina prinsă-n găuri de coclau.

S-or duce paşii mei pe gârla serii
Şi răsuflarea-n frunze-o aţipi
Când va răsare iarba învierii,
Când Eloh va rosti o nouă Zi.

CRĂPAREA  BUZELOR

Ah, cântecul
S-a întrupat deodată în mine
Şi m-a înălţat
pe marginea văii
Nestingher
Urmăream ciocârlia:
Tot mai sus
în lumină
se pierde.

ASANA PĂPUŞII

Trei Golfuri de Piersice se întind
Ca o gumă de mestecat
Între arătătorul stâng şi cel drept
Al mâinilor mele
Puse pe sârmă la uscat.

CHITARISTUL ORB (TEBECISTA)

Dincolo de ochii tăi
trebuie să se întindă marea
Iată ating cu mâna
Nisipul cald al umărului tău

Dincolo de umărul tău
Zboară păsările spre ţările calde
Ia-mă şi pe mine
Ascunde-mă şi pe mine
Spre ţările calde

Dar dincolo de inima ta
Ce e dincolo de inima ta
Care bate aşa?

LA MARGINEA SERII

M-am aşezat să mă odihnesc
La marginea unui peşte
Pe sub gene am privit
Pe sub ochii peştelui
Curgerea cocorilor albi pe cer
şi alte contururi de păsări.
Umbrele lor ca o zale îţi acoperă creştetul.

Cu aripa stângă, peştele
Îmi mângâie ridurile, triunghiular.

VISUL  RĂTĂCITORULUI

Ploaia, ploaia va şterge
Toate urmele evreului.
Ninsoarea, ninsoarea va ierta sângele
uscat şi impudic
Frunzele, frunzele vor acoperi noaptea
– ochii orbi fără viaţă.
Vântul, vântul va usca
Lacrimile nescrise
– cel ce vine de nicăieri.
Apa, apa va adăpa
Eonul revoltat.

Plouă, ninge şi cad frunze
Pe Golgota
Cresc Magnolii.

ROMANŢA  ARLECHINULUI
Hormonii, iubito, hormonii
Din cer se coboară din pronii
Ceţoasă, cu buzele mici
Din coji împleteşti licurici.

Eu stau rezemat de fereastră
Îmi sprijin plămânii de glastră
Garoafele-mi curg sub sandale
Tu iar plângi, iubito, te doare?
………………………….

De ce ne priveşti, întrebare?
De ce e furtună pe mare?
Mă sprijin de degetul tău
De mare de mare mi-e rău.

Şi iar ne privim nu ne pasă
Destinul ţi-e halcă pe masă
Cuţit este degetul meu
(De ce mă-ntrerupi, Dumnezeu?)
………………………….

Nu pleca! Iubito nu pleca!
Un înger voi îndupleca
În braţe să ne ţină
Din palme să ne dea lumină

Hormonii iubito din cer
Ori îngerii Celui cuvânt
Arunce-ne-or printre armonii,
Ne vor cununa Cei ce Sînt?…

Iar când din colb s-or naşte sori
Ţi-oi da femurul meu să zbori
Ţi-oi da clavicula să cânţi
Iubito, aripă de prinţ…

RUPEREA  GENUNII

Deodată e totul „a fi”
Şi se umple văzduhul de mine
Acest zbor, acest rupt Miazăzi
Ciocârlie-n planete vecine.

El văzu
El văzu
El nu atinse dar el văzu
El dormi

Genunea luminii la genunchii săi
El află
El află
……………………….
Carnea nu îi rupse
Ochii nu-i orbiră
Soarele apuse în lumina liră
În lumina liră sângele-i urca
Osul său de ceară boltă devenea
(Simţi mângâierea)
Cât rotundul apei îi crescu vederea
Şi curând spre seară traversă un nor
Luntrea minunată îl purta uşor
Lumile-nşirate răsăreau în zbor
Iar apoi mai mare se deschise zarea
Cât cuprinsul mării rupse ochiul floarea
Cea de iris verde lunecând pe cer…

Pajiştile-albastre se roteau în cercuri
Peştele de aur ce cânta încet
Flautul de muză,
Sunetul de harfă,
Mâna ce ridică,
Gâtul mângâiet…

Tot mai caldă raza
Mai rotundă zarea
Mai lumină alfa
Cercul e cărarea
Muzica rotundă
Cântul celei flori
Ochiul ce priveşte
Peste mii de sori…

Lacrima de harfă, muzica chema
Şi genunchiul, rază
Rază devenea.

Alte poeme din volum:

SÂNGELE
TURNUL
PENTRU TRECEREA ZĂRII
ARMATA
LA CAPĂTUL LUMII (APOCALIPTICĂ sau IMPRESII DE LA DIVEEVO)

Print Friendly, PDF & Email

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Cod de verificare * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.