Regiunea Autonomă Maghiară constituită în 1952 (devenită ulterior Mureş-Autonomă Maghiară) din iniţiativa şi cu aportul unor consilieri sovietici
Autonomii teritoriale…
Autonomia Ținutului Secuiesc constituie o premiză indispensabilă pentru realizarea unui nou stat maghiar în mijlocul României, în aria locuită cândva de secui. Aceștia erau organizați în „scaune” (sedes) existente până la constituirea dualismului austro-ungar (1867, când au fost desființate de guvernul de la Budapesta și înlocuite cu comitate.
Dacă obârșia secuilor este încă discutabilă, este un fapt cunoscut astăzi că ei s-au asimilat ungurilor. La recensământul din 2002, în județele Covasna, Harghita și parte din Mureș, dintr-o populație de 668.471 vorbitoare de limbă maghiară nici unul nu s-a declarat secui!?!
Chiar dacă, în ultimul deceniu, unii dintre acești locuitori s-au lămurit asupra obârșiei lor îndepărtate, „Ținutul Secuiesc” invocat de unii sau de alții astăzi cuprinde peste 99% unguri și nu secui.
Atunci de ce atâta caz?
Din motive de oportunitate politică și electorală, într-o etapă când fragmentarea statelor europene, sub directiva euroregiunilor, se desfășoară pretutindeni lent dar sigur.
În numele unei false necesității a unor cifre statistice comparabile care de fapt vizează teritoriul economic al statelor respective. Nicidecum bună-starea cetățenilor. Stăpânești mai ușor când cetățenii nu mai au o identitate sprijinită pe istorie și tradiție.
N.B. Autonomia Ținutului Secuiesc deschide calea unei fragmentări a întregii arii transilvane în zeci de „autonomii” culturale.
Când nu pot modifica granița atunci fragmentezi și schimbi identitatea teritoriului respectiv…
Repere Academice • Revista Clipa, 2015 via Ziaristi Online
Foto: Cristina Nichitus Roncea
