BOMBA DE LA OPERĂ. Ce a lăsat în urmă Reţeaua Dincă - Kaitor - Holender. ANALIZĂ EXCLUSIVĂ - Ziaristi OnlineZiaristi Online

BOMBA DE LA OPERĂ. Ce a lăsat în urmă Reţeaua Dincă – Kaitor – Holender. ANALIZĂ EXCLUSIVĂ

Dinca-Kaitor-Holender-Opera RomanaRedacţia Ziaristi Online a primit din partea iubitorilor Operei şi Operetei Române o analiză însoţită şi de fotografii edificatorare asupra dezastrului lăsat în urmă de reţeaua infracţională a lui Răzvan Dincă şi acoliţii săi, ca Kaitor Mihaela şi Holender Ioan. O prezentăm mai jos, în exclusivitate:

EȘECUL CATASTROFAL AL FUZIUNII OPEREI NAȚIONALE BUCUREȘTI CU TEATRUL NAȚIONAL DE OPERETĂ CARE S-A DESFIINȚAT

Tradiția culturală a celor mai importante două instituții de cultură de Rang Național a fost distrusă nejustificat printr-o Hotărâre de Guvern abuzivă, adoptată fără avize!

Prestigiosul Teatrul Național de Operetă „Ion Dacian” a fost în mod regretabil desființat prin Hotărârea de Guvern nr. 741/2013, adoptată în condiții suspecte. Fuzionarea abuzivă a Operei Naționale București cu Teatrul Național de Operetă „Ion Dacian”, a distrus în mod absurd și total nejustificat tradiția celor două teatre lirice, instituții de cultură de rang național. Abuziva Hotărâre de Guvern nr. 741/2013 care a fuzionat Opera Națională București cu Teatrul Naționale de Operetă, pe care l-a desființat, este în prezent contestată în Contencios Administrativ, nefiind încă soluționată.

Fuzionarea abuzivă a Operei Naționale București cu Teatrul Național de Operetă „Ion Dacian” care s-a desființat, a distrus în mod absurd și total nejustificat tradiția culturală a celor mai importante două teatre lirice, instituții de cultură de Rang Național.

H.G. 741/25.09.2015 de fuziune a Operei cu Opereta a fost adoptată fără avizul Consiliului Legislativ și fără avizul Consiliului Economic și Social

Deși legea prevede în mod obligatoriu adoptarea hotărârilor numai cu Avizul Consiliului Legislativ, acest aviz pentru proiectul de Hotărâre de Guvern s-a dat ulterior adoptării a H.G. 741/25.09.2015, astfel fiind înregistrat cu nr. 1007/26.09.2013. La rândul ei, etapele procedurii de avizare sunt mai mult decât discutabile, durând doar o zi, după cum reiese din corespondența dintre Secretariatul General al Guvernului și Consiliul Legislativ.

Ițele procedurii de avizare și a adoptării hotărârii se încurcă și mai mult, dacă luăm în calcul și faptul că Secretarul General a Ministerului Culturii – dna Mihaela Kaitor, transmite Secretariatului General al Guvernului proiectul de hotărâre după aproape o săptămână de la adoptarea H.G.741/25.09.2013. Adresa respectivă semnată de Secretarul General Mihaela Kaitor, este înregistrată la Secreatariatul General al Guvernului cu nr. 4872 din 1.10.2013.

Avizul Consiliului Economic și Social lipsește cu desăvârșire. Legea transparenței decizionale este ca și inexistentă, iar culmea, emitentul a adus la cunoștința publicului forma finală a proiectului Hotărârii de Guvern, abia după adoptarea H.G.741/2013.

Acestor tulburi împrejurări (ne)legale s-a adăugat și izul persistent al unui act normativ cu dedicație. Și astfel, s-a deschis calea asaltului abuziv asupra integrității celor două prestigioase instituții de cultură de rang național, respectiv a Operei Naționale București și a Teatrului Național de Operetă „Ion Dacian”, care a fost desființat.

H.G. 741/2013 a desființat prestigiosul Teatrul Național de Operetă „Ion Dacian”, transformând Opera Națională București într-un amalgam de genuri cât se poate de diferite.

Un alt efect negativ al H.G. 741/2013 este atacarea specificului de teatre de repertoriu cu colectiv artistic și tehnic permanent. În hotărâre se prevede ca Opera „reorganizată” să poată funcționa și ca instituție de proiect. Importantele instituții naționale pot fi astfel reduse la nivelul primar de simple teatre de proiect, fără colectiv artistic și tehnic permanent.

Renumitul Teatrul Național de Operetă s-a desființat, și a ajuns un simplu compartiment al Operei, fără personalitate juridică, fără patrimoniu, fără repertoriu, oricând fără colectiv artistic și tehnic , după cum prevede H.G.741/2013.

Fără o echipă de artiști și personal tehnic, posibilitatea de a se mai menține un repertoriu de calitate și solid este distrusă. Astfel, implicit, numărul și varietatea spectacolelor scade drastic iar despre perpetuarea în timp a tradiției artei lirice românești nici nu mai poate fi vorba. Evident, nivelul vieții cultural-muzicale deja urmează o traiectorie descendentă, acest lucru reflectându-se vizibil în stagiunea 2014-2015, prăbușită de cele peste 20 de reprezentații anulate.

Lupta marilor personalități ale artei lirice pentru anularea H.G. 741/2013, care a desființat abuziv Teatrul Național de Operetă„Ion Dacian” și a transormat Opera Națională București într-un colhoz cultural

Datorită contestării în Contencios Administrativ de către un grup de artiști, mai există încă șanse ca aceste instituții să-și recapete stabilitatea, integritatea, statutul și rangul național. S-au mai opus acestei fuziuni iresponsabile și abuzive cele mai importante personalități ale genului operei, operetei, profesori universitari de la Universitatea Națională de Muzică din București, regizori, actori, care au semnat Memoriul privind abrogarea H.G.741/2013 și a Strategiei Sectoriale în Domeniul Culturii și Patrimoniului Național pentru perioada 2014-2020. Vezi Memoriul

Deși sub amenințarea inerentă a restructurării – respectiv a pierderii propriilor contracte ca urmare a reorganizării – artiștii Teatrului Național de Operetă „Ion Dacian” s-au pronunțat ferm împotriva fuzionării cu Opera și a desființării Operetei în Memoriul înregistrat la Ministerul Culturii cu nr. 4343 din 19.09.2013. Vezi Memoriul

Zeci de cetățeni au depus cereri de adeziune la demersul legal de anulare a H.G.741/2013 și sute de cetățeni au semnat Petiția on-line „Salvați Opera”, incriminând iresponsabila fuziune și desființare în comentariile lor. Petiția este încă deschisă pentru oricine dorește să susțină integritatea celor două teatre naționale.

Demersurile numeroase ale artiștilor împotriva fuzionării/desființări a Operei cu Opereta au fost însă ascunse sub covor de către Ministerul Culturii și celelate autorități. Oare de ce?

Sub conducerea dlui Răzvan Ioan Dincă, s-a trecut la un regim de discriminare, intimidare și amenințare față de artiștii care s-au opus fuzionării Operei cu Opereta.

Artiști importanți ai Operei care s-au opus fuzionării celor două instituții au fost vizibil discriminați. Cel mai probabil, s-a urmărit intimidarea angajaților, pentru ca aceștia să nu se mai opună fuzionării/desființări instituțiilor.

Ca din întâmplare – dar, probabil nu întâmplător -, artiștii care s-au opus public fuzionării nu au mai fost programați să cânte, au fost scoși din roluri, și li s-au fabricat evaluări denigratoare în perspectiva de a fi dați afară. Cei cu contracte pe perioadă determinată au fost ușor de scos din schemă. Pur și simplu nu li s-a mai prelungit contractul și astfel au fost dați afară din Opera Națională București artiști de mare valoare, după ani de muncă și de realizări importante nedetermintă.

Răzvan Ioan Dincă a avut ca parteneri co-participanți la instalarea acestui regim pe consilierul-evaluator Mihai Cosma (angajat și numit pe funcție chiar de domnia sa) și pe președintele de sindicat Leonard Pădureț. Scoaterea artiștilor din roluri, atitudinile dictatoriale și evaluările abuzive au devenit instrumentele principale ale exercitării forțate a autorității directorale. Faptele dovedite ale celor trei au fost deja ferm sancționate cu amenzi de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, prin Hotărârea nr.700 din 16.11.2014.

FIASCO FĂRĂ PRECEDENT ÎN TOATĂ ISTORIA OPERELOR! 20 DE REPREZENTAȚII SUSPENDATE OFICIAL DE LA ÎNCEPUTUL STAGIUNII!

Efectele negative ale H.G.741/2013, conjugate cu incompetența managerială au dus prăbușirea activității Operei la dispariția Operetei ca gen

Conducerea și aparatul administrativ al Operei reorganizate de H.G. 741/2013, a fost total copleșită de sarcina imposibilă de a coordona două teatre lirice de amploare, de genuri diferite și de mare complexitatea. La această imposibilitate organizatorică efectivă, s-a mai adăugat și sinistrul eșec vizibil al „lucrărilor” de refacere a Operei Naționale București.

Ca urmare a „lucrărilor” de reparații și presupuse îmbunătățiri, a apărut imposibilitatea montării adecvată a regiilor spectacolelor de operă. Despre siguranța lucrului artiștilor și a personalului tehnic la scenă, nici nu se poate pomeni în condițiile actuale date. Lucrurile stau asemănător și la noul sediu al Operetei. La diferitele neajunsuri tehnice ale noului sediu, s-au adăugat și risipa pe cohortele exorbitante de colaboratori – opțiune de căpătâi ale dlui Răzvn Ioan Dincă.

Pe cale de consecință, de la începutul stagiunii s-au suspendat 20 de reprezentații.   Prejudiciul cauzat de returnarea sau nevânzarea biletelor pentru cele 20 de reprezentații suspendate de către conducerea Operei Naționale București se acumulează pe zi ce trece. Cele 17 reprezentații suspendate de la Operă înmulțite cu cele 900 de bilete/locuri în sală aferente, plus cele 3 reprezentații suspendate de la Operetă înmulțite cu 500 de bilete/locuri în sală, ar însuma cu aproximție 500.000 de lei. Paguba seriilor de reprezentații suspendate de la Operă crește continuu. Cine răspunde? Cine plătește?

Dar, până la urmă, de unde această idee, ca o singură persoană să conducă două mari teatre? Cine mai conduce două instituții deodată? Conduce cineva două spitale deodată, sau două policlinici, sau două școli deodată? Cu atât mai mult nu pot fi conduse deodată, de aceași persoană, două teatre de repertoriu.

Anvergura și dificultatea complexă a conducerii instituțiilor Operei Naționale București și a Teatrului Național de Operetă „Ion Dacian”, a zdrobit tupeul ne-muzicienilor care și-au imaginat că acest lucru este posibil. Din păcate, însă, pe parcurs au fost zdrobite și repertoriul și stagiunea.

Stagiunea sugrumată de la Operă

Programarea spectacolelor importante din genul operei este pe cale de dispariție. Recent, la Operă s-au mai suspendat încă 6 reprezentații, fără nicio explicație din partea conducerii. Facem referire la reprezentațiile cu opera „Manon Lescaut” din data de 23, 24, 30, 31 mai 2015 și 18, 19 iunie 2015, care au fost suspendate deși s-au vândut bilete. De asemenea premiera cu „Giselle” întârzie să se materializeze.

Reaminitim că în primele trei luni de stagiune s-au mai suspendat deja, tot subit, nouă spectacole. Spectacolele de la Operă au fost suspendate în serie, tot fără nicio explicație din partea conducerii, respectiv a directorului Răzvan Ioan Dincă. Deși publicul a apucat să cumpere bilete, s-au anulat reprezentațiile din 19, 21 și 22 nov. 2014 (respectiv „Tango. Radio and Juliet”, „Faust” și Symphonic Concert”), 17, 18, 21, 22 și 23 ian. 2015 (respectiv două de „Rigoletto”, două de „Carmen”, „Corsarul”), atelierele de copii din 17, 23 ian. 2015 și s-a anulat și reprezentația din 13 febr. 2015 (respectiv „Lohengrin”).

Pe site-ul cu programul de operă instituției mai fi văzute doar câteva spectacole de operă programate pe lunile mai și iunie. Pauze semnificativ de mari fără spectacole – cum ar fi cea de două săptâmâni fără niciun spectacol din luna mai – hăicuie stagiunea și fărâmițează continuitatea activității de spectacole, care devine astfel nesemnificativă spre nulă. Artiștii satu pe bară, publicul este în derută.

Reprezentații suspendate în serie și la Operetă

La fuzionatul teatru de Operetă, nu s-au mai văzut de prea mult timp reprezentații operetă adevărată. De fapt, în toată stagiunea au avut loc doar două reprezentații cu unica operetă supraviețuitoare a stagiunii, respectiv opereta „Silvia” de Kalman. Cât despre musicaluri, au început să dispară și acestea.

S-au suspendat deja 3 reprezentații din data de 17, 18, 19 aprilie 2015. Ca la Operă, reprezentațiile cu spectacolul „Rebecca” au fost suspendate fără nicio explicație din partea conducerii teatrului. De asemenea, nu se știe când va fi reluată activitatea de spectacole de la Operetă, nefiind făcută oficial nicio programare pentru luna prezentă mai, și nici pentru luna iunie. De mult nu se mai joacă nici „Romeo și Julieta” și nici „Fantoma de la Operă”. Site-ul Operetei este blocat la secțiunea de vănzare de bilete, nespecificându-se nimic despre când ar mai fi următoarele eventuale spectacole.

Practic, de la sfărșitul lunii martie, de mai bine de două luni de zile, nu a mai avut loc niciun spectacol pe scena noului sediu al compartimenului de Operetă.

Izvorul cu bani publici a secat, Fantoma de la Operă s-a evaporat?

La diferitele neajunsuri tehnice ale noului sediu al compartimentului Operetei, s-a mai adăugat și risipa pe cohortele exorbitante de colaboratori – opțiune de căpătâi ale dlui Răzvn Ioan Dincă. Cât despre firmele de sonorizare și de lumini de scenă… Rezultatul păguboaselor combinații a dus la noi reprezentații suspendate, de data asta pe tăcute. Astfel, pe lângă cele 20 de reprezentații suspendate, anunțate pe site-ul Operei ca atare, s-au mai adunat și altele, suspendat recent, pe șest, probabil ca să nu cumva să bată la ochi.

Din informațiile noastre, se pare că ar fi trebuit să mai fie 4 reprezentații cu „Fantoma de la Operă” în luna mai (28,29, 30,31 mai 2015) și 4 reprezentații în luna iunie (11,12,13,14 iunie 2015). În acest caz, lucrurile ar sta cu mult mai grav, deoarece teatrul va trebui să plătească despăgubiri grele deținătorilor drepturilor de autor străini. Cine ar răspunde și pentru acestea? Cine le-ar plăti?

Este cert că „Fantoma de la Operă” nu se mai joacă de mult. Este foarte clar că această situație ar trebui verificată.

Tentativa neizbutită de mascare a stagiunii care a dat chix

Se încearcă inutil mascarea eșecului de proporții al stagiunii, găurite de suspendările masive de reprezentații importante. Pe ici, pe colo, împachetat sub titlul pompos de Gală, mai pare câte un spectacol de colaje-ghiveci, cu un program haotic și artiștii la grămadă. Pentru cârpitul stagiunii se mai aduc la înaintare și alte mici spectacole-colaj, fie de chansonete – „Paris, mon amour” marca Dincă – sau colajul de ciugulituri din operete și musicaluri, intitulat schimbător cînd „Dolce vita”, când „Bellissimi”.

Unde sunt spectacolele de operetă adevărate, integrale, cu titluri răsunătoare precum „Sânge Vienez”, „Țara Surâsului”, „Victoria cu al ei Husar”, Vânzătorul de păsări”, „Văduva Veselă”, „Liliacul” și atîtea alte titluri, reprezentative pentru genul operetei? Unde este stagiunea bogată în spectacole de operă și importante premiere?

Înainte de managementul prelungit al echipei Răzvan Ioan Dincă – Alina Moldovan, ambele teatre funcționau la un nivel performant. Cei doi au înțepenit pe funcțiile de conducere încă de acum 9 ani de zile la Operetă. Iar de peste doi ani de zile sunt „călare” și pe Operă! La managementul cu probleme s-a adăugat acum și rostogolirea efectelor nocive ale fuziunii Operei cu Opereta.

Cât mai poate dura dinastia celor fără de pregătire muzicală, care își imaginează că pot conduce tot ce mișcă și ce cântă în această țară?

Lipsa activității susținute de spectacole vorbește de la sine, colectivul se deprofesionalizează, stagiunea și repertoriul sunt la pământ. Este greu de crezut că artiștii, publicul și autoritățile mai pot fi păcăliți.

RAPORTUL DE ACTIVITATE AL DLUI RĂZVAN IOAN DINCĂ – PORTAL SPRE O ALTĂ DIMENSIUNE

Nota 9.80 pentru realizări imaginare

Raportul de activitate a dlui Răzvan Ioan Dincă pe anul 2013 conține mari și prezumtive realizări, deopotrivă pe anul 2013 și 2014. Simpla lecturare a acestui Raport anual te pune pe gânduri, deoarece acesta sugerează pe alocuri mai degrabă o plăsmuire ideatică. Multe dintre raportatele „realizări” nu prea par a avea vreo legătură cu realitatea. Parcurgând acest raport ai uneori senzația că ai intrat ai ajuns într-o altă dimensiune, suprarealistă, într-un teatru imaginar, unde au loc zeci de reluări și refaceri de spectacole, multe premiere, iar tradiție este promovată și respectată.

Iată câteve exemple din această dimensiune paralelă: Opereta noilor generații – „Țara Surâsului”, Opereta în turneu – Spectacole în turneu național, național, Spectacole în turneu internațional, Multioperetta – Co-producție spectacol experimental(teatru, dans, muzică contemporană), Memoria Operetei – Promovarea valorii creației naționale specifice, 8 reluări și refaceri de operete, 4 proiecte de promovare a valorii creației naționale specifice la Operetă, 10 proiecte de Operetă în turneu, 15 reluări și refaceri de opere, 9 de balete, 4 proiecte Opera Junior, 7 concerte și recitaluri etc.

Să mai aducem aminte că despre arhiva – muzeu a Operei se știe că ar fi fost însă distrusă? Acest fapt a fost semnalat deja în presă încă de la începutul stagiunii. Cât despre „relansarea” vreunui nou muzeu, nici vorbă. Dar despre „activitățile” Studioului Experimental de Operă și Balet ce să mai comentăm?

Este suficient să se citească Procesul verbal de constatare al echipei de control a O.L.A.F., care a constatat fără de tăgadă și a consemnat faptul că importantul Studio, care își făcuse deja un repertoriu de 30 de spectacole și a dobândit un bun renume, a fost transformt de către conducerea Operei într-o cafenea. Despre ulterioare activități artistice nici nu mai putea fi vorba. Acum, probabil de teama unor sancțiuni aspre, se mai încearcă programarea câtorva serii de cursuri, dar cosmetizarea situației este zadarnică.

Halucinant acest raport de activitate managerială. Oare nota 9.80 nu cumva o fi prea mică?

„Îmbunătățirile” catastrofale aduse scenei de la Opera Națională București

Scena este în continuare nefuncțională ca urmare a „lucrărilor de reparații și îmbunătățiri” efectuate. Montările de decoruri și regiile complexe, care puteau fi realizate fără nicio problemă pe vechea scenă înainte de „reparații”, nu mai pot fi realizate în prezent. Artiștii evoluează în continuare pe o dușumea din care sar bucățile de lemn, împiedicându-i în timpul spectacolelor. Structura ei de rezistență se manifestă ca la cutremur în timpul spectacolelor de balet. Întreaga scenă pare că nu se mai susține pe nimic. Vezi poze din subsolul scenei Operei

Acest simulacru de scenă nu are niciun mecanism funcțional, nici măcar trapele obișnuite și necesare de care dispune orice teatru care se respectă cât de cât. Ștăngile și podeaua-scenă nu pot suporta greutatea decorurilor specifice spectacolelor de operă. Deoarece pe ștăngi se agață greutăți mari, elemente de decor, proiectoare alimentate cu electricitate prin cabluri de putere, nu poate fi trecut cu vederea că orice ștangă care cade poate produce nenorociri. Vezi poze din subsolul Operei

Și după toate acestea, după ce se pare că s-a „reușit” afectarea structurii de rezistență a Operei, dl Dincă a fost gratulat cu nota 9.80. Să înțelegem că cine va reuși să prăbușească clădirea Operei, va putea primi chiar nota 10 de la comisia de evaluare a Ministerului Culturii?

Ratarea absolută a premierei cu opera „Manon Lescaut”

Iată o nouă situație care trebuie verificată. Conducerea Operei Naționale București tocmai și-a dat pe deplin măsura incompetenței manageriale. Se pare că decorul venit din străinătate, și pentru care au fost plătiți bani grei, are dimensiuni mult mai mari decât capcitatea scenei Operei Naționale București. Ca să nu mai vorbim de banii grei risipiți pe bilete de transport și cazări de lux pentru membrii echipe de regie, aduși din străinătate, conform luxuriantului obicei.

Spre stupoarea generală, nepotrivirea decorului mult prea mare și greu pentru scena nesigură și nefuncțională a Operei, a fost „observată” de abia după circa 2 luni de repetiții care au avut loc în altă sală. Și din această cauză, se pare că producția aceasta cu Manon Lescaut nu va putea fi dată niciodată.

În ceea ce privește premiera spectacolului „Manon Lescaut”, aceasta a fost amânată teoretic pentru stagiunea 2015-2016, deși face parte din programul minimal, care trebuie să fie obligatoriu respectat și îndeplinit de către managerul în funcție.

Raportul de activitate pe anul 2014

Oare ce notă se mai măsluiește la Ministerul Culturii?

Evaluarea activități managerului Răzvan Ioan Dincă pe anul 2014 ar trebui să aibă loc în această perioadă. În mod normal, poate ar trebui să se țină cont de neregula managerială a nerespectării programului minimal – vezi ratarea premierei „Manon Lescaut”, spectacolele suspendate, dezastrul lucrărilor de construcție, banii risipiți aiurea și alte nereguli, care au atras chiar atenția anchetatorilor.

Cele 20 de reprezentații suspendate, cu bilete returnate, sunt doar o altă pagubă. La acestea s-ar mai adaugă, mai nou, și cele câteva reprezentații suspendate cu spectacolul „Fantoma la Operă”, pentru care, din informațiile noastre, se mai plătesc și niște usturătoare penalități străinilor deținători ai drepturilor de autor.

Vom urmări cu atenție deosebită nota care va fi acum acordată de către Ministerul Culturii, care, din păcate a reușit de prea multe ori să șocheze prin notelle exuberant de mari acordate managerului Răzvan Ioan Dincă.

Abaterile grave de la programul stagiunii denotă deficiențe manageriale ce nu mai pot fi mușamalizate. De asemenea, prezența continuă a problemele tehnice insurmontabile de la scenă, un alt rezultat dezastruos al managementului defectuos, ar trebui notate/sancționate corespunzător de Ministerul Culturii. Însă obiectivitatea Ministerului Culturii în raport cu activitatea managerială a dlui Dincă ridică multe semne de întrebare, având în vedere că ministerul i-a gratulat dintotdeauna managementul cu note uriașe, cum ar fi 9.80 pentru activitatea din anul 2013. Oare cine se îngrijește an de an, mereu, să umfle notele evaluărilor anuale sau finale ale dlui Dincă? Și de ce?

ALBA-NEAGRA CU BANII PUBLICI ȘI CU INSTITUȚIILE STATULUI

Scamatorii cu metri pătrați, sume și prețuri variabile ale noului sediu al Operetei

Anumite date și declarații publice despre noul sediu al Operetei sunt suspect de variabile, în funcție de situație. Ne-a atras atenția evaluarea inițială la suma de 24.997.002 roni a clădirii-teatru temporar de spectacole, după care apare trecută pe un site de licitații în care este prezentat contractul nr. 9239, cu data deciziei de atribuire a contractului de 10.11.2011, iar numele și adresa operatorului economic în favoarea căruia s-a luat o decizie de atribuire a contractului fiind Trekwerk BV Olanda. Specificăm că data expedierii respectivului anunț este 30.03.2012. Vezi documentul

Or, în aceste condiții, cum s-a ajuns ca suma de 24.997.002, prevăzută inițial pentru construirea noului sediunal Operetei, să crească până la suma de 48.472.986 lei, care apare trecută în Nota de fundamentare la Hotărârea Guvernului nr.1028/2012 privind aprobarea indicatorilor tehnico-economici ai obiectivului de investiții Teatrul Național de Operetă „Ion Dacian”?

Aspectul clădirii, situat pe regretabila gamă cu tonuri între penibil și horror, trezește suspiciuni inclusiv din cauza materialelor de construcție folosite, materiale care par a fi dubios de ieftine. Oare această clădire a fost cumva supraevaluată? Oricum, din punct de vedere artistic-muzical, banii investiți pentru o sală fără acustică naturală, sunt bani aruncați, în condițiile în care sala respectivă este destinată genului operetei, gen muzical clasic, acustic.

Cât a fost plătită construirea noului sediu al Operetei? Cât a costat de fapt acest nou sediu al Operetei? Dar cât valorează de fapt acest nou sediu al Operetei?

Este destul de dificil de aflat valoarea reală acestei clădiri, iar fentele și afirmațiile confuzionante din presă ale directorului Răzvan Ioan Dincă nu fac decât să arunce praf de construcție în ochii oricărui bun contribuabil roman, care nu mai poate avea imaginea clară a cum se cheltuie banii publici.

Spre exemplu, în interviul Smile Media din 25 ianuarie 2015, respectiv webPR: INTERVIU Răzvan Ioan Dincă, directorul Operei Naționale, despre investiția de opt milioane de euro în Teatrul de Operetă „Ion Dacian”: Se deschide un spațiu pentru spectacole de vis, ne sar în ochi mai multe inadvertențe, pe care le semnalăm în continuare.

În interviu, dl Dincă afirmă că „Investiția este de opt milioane de euro plus TVA, în condițiile în care sunt 7.500 de metri pătrați utili, ceea ce ar însemna un preț de cost de aproximativ 1.000.de euro/metro pătrat. Este un cost extreme de mic pentru un teatru….De unde până unde, însă, cei 7.500 de metri pătrați utili? În Nota de fundamentare a noului sediu, suprafața de metri pătrați utili ai respectivei clădiri este trecută la Arhitectură : cu o suprafață de 6381,50mp.

Dintre cifrele făcute publice de 7.500 mp și 6.381,50 mp, ar rezulta o diferență de circa 1200 de metri pătrați. Oare ce înseamnă în bani acestă diferență. Care este situația celor aproximativ 1200 metri pătrați, ce rezultă că ar fi fictivi? 1200 de metri pătrați fictivi, înmulțiți cu „micul” preț de 1000 euro pentru metrul pătrat, ar putea însemna cam un million de euro, „juliți” și cu nonșalanță dezvăluiți indirect de către dl Dincă în respectivul interviu.

Dacă tot este să facem un pic de aritmetică, cei 6.381,50 de metri pătrați utili ai noului sediu, înmulțiți cu prețul de 1000 de euro pe metru pătrat, ar face un total de 6.381.000 euro. În acest caz, cum de s-a ajuns la suma de aproape 11.000.000 euro pentru noul sediu ala Operetei?

Dar să încercăm să facem și alt calcul. Prețul clădirii este de 48.472.986 lei – cca. 11 milioane de euro milioane, iar suprafața este cea de 6.381,50 mp, așa cum apare în Nota de fundamentare. Atunci, prețul pe metru pătrat de construcție se apropie cam de 1800 euro pe metrul pătrat.

Dacă ar fi să încercăm să facem și un raport preț calitate, între 1000 și 1800 euro pentru metrul pătrat construit, prețul pare cam mult pentru hangarul de tablă, care bate la ochi prin strâmbăciune și materialele de slabă calitate. Oricum am tot calcula, ceva nu este în regulă. Ar fi de bun simț o expertizare de către specialiști în domeniul construcțiilor, care să evalueze la justa valoare noul sediu. De asemenea, un control al calității de execuție a clădirii ar fi binevenit.

Sala de Balet a noului sediu al Operetei a cedat deja pe alocuri

Sala de balet a noului sediu al Operetei șochează prin aspectul de șandrama improvizată. Pereții și tavanul de tablă ondulată ieftină și vizibil prost îmbinată arată hâd. Nelipsitele țevi și tubulaturi sunt la vedere, laminatul podelei arată ieftin spre ordinar, iar linoleumul de proastă calitate deja tocit. Pe alocuri, pe lângă geamurile ce par cam strâmbe, deja s-a prăbușit o nișă ce abia dacă a fost atinsă de piciorul unui balerin.

În rest, se așteaptă cu nerăbdare căldurile verii, care încă de pe acum promit să încingă clădirea de tablă până la temperaturi de saună. La efortul care oricum face orice balerin să transpire, numai de temperaturi extreme nu are nevoie. Sau vara o să se dea drumul la ceva aer rece tratat, așa încât să se creeze toate condițiile propice pentru astm? Perfect gândit și pentru sănătatea balerinilor, nu-i așa? În fond, din moment ce cântereți au deja ocazia să se îmbolnăvească de gât de la aer condiționat tratat, de ce să nu aibă și balerinii ocazia să se aleagă pe lângă astm și cu vreo reumă sau vreun alt beteșug?

Șoc și groază! Noul sediu al Operetei nu este încă gata?

   În adresa Inspectoratului de Stat în Construcții înregistrată cu nr. 11428/25.03.2015, Inspectoratul respectiv face precizarea că „În prezent lucrările la Teatrul de Operetă și Musical „Ion Dacian”, str. Octavian Goga nr 1, sector 3, se află în derulare”. Vezi document”

Cu alte cuvinte, mult trâmbițata inaugurare a clădirii, care a avut loc oficial în ianuarie, odată cu premiera spectacolului „Fantoma de la Operă”, a fost doar o mascaradă, deoarece clădirea nu era finalizată. În ceea ce privește noul sediu „spațiu pentru spectacole de vis”, se pare că doar finalizarea acestuia este un vis.

Deopotrivă artiștii și personalul tehnic au avut de îndurat condiții de lucru crâncene odată cu începerea repetițiilor, încă din luna noiembrie, când clădirea era în plin șantier. Nimeni nu pare să fi luat în calcul riscurile la care sunt expuși cei obligați să lucreze într-o clădire nefinalizată. Dar siguranța publicului?

Probabil siguranța propriului scaun a fost mult mai importantă pentru conducerea Operei, iar forțarea inaugurării a fost o fațadă poleită, menită să creeze impresia unui management de succes.

Ar fi interesant de știut, în ce măsură legea permite accesul și lucrul într-o clădire nefinalizată, cu lucrările aflate încă în derulare.

HOLENDER: „Doar Răzvan Dincă m-a înţeles în perspectiva căutării unei dramaturgii comune, valabilă pentru întreaga Capitală”

RĂZVAN IOAN DINCĂ, SINGURUL CARE L-A ÎNȚELES PE HOLENDER, PUS SUB CONTROL JUDICIAR

Prieteni, cu beneficii?

   Afinitățile dintre Ioan Hollender și Răzvan Ioan Dincă orbitează, de ceva timp, în zona afacerilor culturale din spațiul românesc. Vizitele oficiale ale dlui Holender la Opera Națională București, zâmbetele calde și trasul în poză alături de dl Dincă director al Operei, părea că promite să transforme vizibila simpatie într-o frumoasă pretenie. Cu beneficii?

Treptat, colaboarea dintre dl Holender și dl Dincă a prins contur, materializându-se din ce în ce mai concret, spre exemplu, chiar prin prezența domniei sale sa în juriul etapelor finale ale Concursului Internațional de Canto „Le Grand Prix de l’Opera” 2014. Probabil că nu pe gratis. După cum era de așteptat, ca Președinte al respectivei competiții s-a autoînfipt Răzvan Ioan Dincă, Director General în același timp și al instituției-gazdă. Probabil că tot nu pe gratis.

La un moment dat deja armonia dintre viziunile managerial-artistice ale celor doi, parcă a început să tindă spre unison. Însuși Holender declara într-un recent interviu din revista Dilema Veche că „Doar Răzvan Dincă m-a înţeles în perspectiva căutării unei dramaturgii comune, valabilă pentru întreaga Capitală”, mai precis „Cu Teatrul Naţional nu am reuşit să stabilesc colaborări de prezentare a pieselor cîntate prin teatrul dramatic (în afara perioadei în care era prezent Dinu Săraru), iar cu Opera Naţională am reuşit prea puţine colaborări şi, chiar şi acestea, fără a avea o dramaturgie comună. Doar Răzvan Dincă m-a înţeles în perspectiva Răzvan Dincă căutării unei dramaturgii comune, valabilă pentru întreaga Capitală”.

http://dilemaveche.ro/sectiune/ce-lume-traim/articol/quo-vadis-festivalul-enescu

Liantul colaborării dintre cei doi a prins consistență pe măsura participării Operei la Festivalul „George Enescu” și a implementării unor politici manageriale de promovare preferențială a artiștilor/cântăreților de operă din străinătate a început să trădeze din ce în ce mai pregnant marca unei consilieri „artistice” tip Holender. La un moment dat, chiar se auzea prin Operă că dl Holender ar fi fost luxuriant remunerat pentru consilierea conducerii Operei. Având în vedere că Opera Națională București este o instituție publică subvenționată din bani publici, ar merita cercetată veridicitatea acestei informații.

Alte personaje favorite ale dlui Holender, Directorul artistic Festivalului George Enescu

Citim în ediția de weekend13-15 septembrie 2013 www.adevărul.ro, un articol-interviu despre traiectoria dlui Ioan Holender, Directorul artistic al Festivalului „George Enescu”:

„Strigam HEIL HITLER cu soldații nemți”, „Soldații germani care au fost în Timișoara în trecere erau educați, arătau bine, mi-au plăcut – am avut o fascinație și pentru uniforma militară. Eu am fost blond și cu ochii albaștrii, deci și ei m-au îndrăgit pe mine”.

La astfel de declarații, orice comentariu este de prisos.

COLABORĂRI ȘI SIMPATII RECIPROC AVANTAJOASE –FRUCTELE SERVITUDINII

Mihai Cosma și Răzvan Ioan Dincă

-Concursurile de …împrejurări-

   Mihai Cosma, profesor de istoria muzicii românești, care niciodată nu a practicat pe scenă, a fost adus pe funcția de consilier la Opera Națională București de către dl Răzvan Ioan Dincă.

Dl Mihai Cosma are deja imaginea serios afecatată de nenumăratele procese care i-au fost intentate pentru procedurile sale de evaluare discutabile. Acesta a atacat prin evaluările sale, bunul renume profesional al unora dintre cei mai proeminenți soliști români de operă, de o incontestabilă valoare.

De asemenea, s-au înmulțit reclamațiile pe care acesta le-a primit la Universitatea Națională de Muzică București sau la Ministerul Educației. Pe deasupra, dl Cosma a mai fost și condamnat de către Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării pentru fapte de intimidare, hărțuire și discriminare, prin Hotărârea nr. 700 din 26 nov. 2014. Vezi document

În ciuda tuturor cele mai pomenite mai sus, dl Cosma a fost în continuare numit de către conducerea Operei, ca evaluator al soliștilor și pe anul în curs. Oare de ce? Ca să continue aceași politică discriminatorie – deja sancționată de C.N.C.D. – față de soliștii „neagreați”?

   Organizarea fastuos-snobistă, dar fără acoperire valorică justificată a Concursului de Canto Grand Pris de l’Opera, nu a reușit să demonstreze în fapt că valorile cântului românesc ar fi prețuite. Dl Cosma a gafat considerabil când a pus renumiți soliști, precum Maria Slătinaru-Nistor, Sanda Șandru și Vasile Martinoiu în situația de a fi membri ale unui juriu preliminar, secundar, care doar ascultă înregistrările trimise de candidați, pentru a-i selecta.

http://www.operanb.ro/assets/pdf/Jury_Preliminary_Round_2015.pdf

La concursurile care se respectă, această selecție este realizată de către simpli organizatori. Personalitățile adevărate apar în juriul oficial, principal, care decide premiile, juriu promovat și care atrage prin renumele personalităților. Or, în acest juriu principal al Concursului de la Operei Naționale București, cele două doamne mai sus pomenite nu au mai fost integrate.

Nici alte personalități românești ale artei lirice nu au mai fost cooptate în juriu. Singurele două persoane din România care apar în acest juriu sunt însuși dl. Cosma, iar, culmea-culmilor, președintele juriului, este însuși Răzvan Ioan Dincă, cel fără de studii muzicale. Culmea ironiei este că managerul Dincă a mai fost și premiat ca Omul Anului în Muzică de către Cotidianul pe 2014, deși nu are niciun fel de cunoștințe muzicale. Oare ce partitură o fi cântat de a reușit să impresioneze așa de mult publicația Cotidianul?

http://www.operanb.ro/assets/pdf/Jury_EN_Corect.pdf

Mihai Cosma a avut contracte de colaborare cu Opera Națională București anume pentru organizarea acestui concurs. În același timp, a cumulat și funcția de Consilier Artistic al Operei. Este de remarcat, în cel mai negativ sens al cuvântului, că de la venirea dlui Dincă la conducerea Operei, instituția a rămas fără niiun director specializat în muzică sau spectacol muzical! Poate că, în calitatea sa de Consilier Artisic, dl. Cosma ar putea fi și el unul din posibili responsabili de contractele inutile și costisitoare de colaborare nelegale, cu artiști fără valoare.

Nu în ultimul rând, cariera publicistică a domniei sale a proliferat sub oblăduirea atentă a conducerii Operei. Ar fi interesant de cercetat posibilul cumul de funcții și contracte, dar și cam care ar fi suma totală a veniturilor realizate de dl Mihai Cosma în „slujba” Operei. Oare obediența suspectă față de conducerea Operei, sau zelul cu care domnia sa s-ar fi repezit să atace, ca la un ordin, tocmai pe acei soliști care s-au opus fuziunii Operei cu Opereta ar putea avea și ceva origini de interese materiale?

Trombonistul Sindicalist Leonard Pădureț şi Răzvan Ioan Dincă sancţionaţi de CNCD

Trombonistul sindicalist a fost sancționat deja cu avertisment de către Consiliu Național pentru Combaterea Discriminării, pentru discriminarea unuia dintre cei mai importanți soliști ai Operei Naționale București, care a „îndrăznit” să facă parte dintre artiștii care s-au opus fuziunii/desființări a Operei cu Teatrul Național de Operetă.

Deși era vorba de simpla exercitare a unui drept cetățenesc de a contesta un act administrativ abuziv, din nou parcă la un ordin – oare al conducerii Operei? – dl Pădureț a demostrat un zel similar dlui Mihai Cosma, desfășurând practicile intimidante și discriminatori, deja demonstrate și sancționate în Hotărârea nr. 700 din 26. 11. 2014.

Este dezonorantă implicarea oricărui lider sindicalist în acțiuni de disciminare a unui artist doar pentru că acesta s-a alăturat în onorabilele demersuri întreprinse de mai mulți artiști pentru salva și păstra integritatea Operei și Operetei. La fel de dezonorantă este și implicarea oricărui lider de sindicat „reprezentativ” în operațiunea de mușamalizare a condițiilor improprii și periculoase în care angajații unei instituții sunt obligații să lucreze.

Referitor la condițiile de lucru improprii de la Operă, din perspectiva sindicatului „reprezentativ” condus de Leonard Pădureț, s-a ajuns la concluzia oficială că …activitatea Consiliului de Securitate și Sănătate în Muncă (CSSM) își atinge scopul de a se asigura implicarea salariaților la elaborarea și aplicarea deciziilor în domeniul securității și sănătății în muncă , multe din deficiențele semnalate fiind rezolvate, un aspect important fiind și faptul că liderul Sindicatului reprezentativ al Operei Naționale București (dl Pădureț), este reprezentantal lucrătorilor CSSM, fiind purtătorul de cuvânt atât al lucrătorilor din compartimentele tehnice cât și din cele artistice.

   Dacă dl lider sindicalist Leonard Pădureț este de acord că multe dintre deficiențele semnalate au fost rezolvate, și că C.S.S.M. și-a atins scopul, atunci situația este în regulă. Sau nu? Vă punem la dispoziție răspunsul Inspecției Muncii respectiv de unde a fost extras citatul de mai sus. Tot cu această ocazie, îl invităm pe dl Pădureț să-și aducă trombonul și să vină să cânte pe scenă, ca să vadă cât de bine și de în siguranță se simte pe scena a căror pericole angajații Operei le înfruntă zi de zi.

Interesant de cercetat ar fi motivele pentru care dl Pădureț pare a sluji mai degrabă interesele discutabile ale dlui Răzvan Ioan Dincă, decât interesele angajaților membri de sindicat. Oare o fi vorba doar de o pură simpatie?

Oricum, din sursele noastre, la trombon nu se cântă pe gratis.

Cam cât de reprezentativ mai este sindicatului dlui Leonard Pădureț?

Cândva afiliat la Blocul Național Sindical, singura Confederație cu reprezentativitate pe Cultură, structura federativă condusă de dl Leonard Pădureț, numită F.A.I.R., a dispărut din activitatea Confederații B.N.S. cu aproximativ 4 ani în urmă, fără vreo explicație și fără vreo cerere de dezafiliere.

Între timp, F.A.I.R. a resuscitat și structura sindicală U.G.S.R., cu rădăcini adânci venind din vremuri comuniste. Mai nou însă, se pare că au apărut tensiuni în reînviata structură, acestea ajungând până în Instanță. Pe portalul Tribunalului București – Dosare ECRIS, apar deja două procese dintre U.G.S.R. (Uniunea Generală a Sindicatelor din România) – petent Președinte Călinescu și U.G.S.R. – intervenient în nume propriu Leonard Pădureț. Vezi document la Dosarul DNA

Un lucru este cert. F.A.I.R. nu mai face parte din Blocul Național Sindical. Atunci, cum rămâne cu reprezentativitatea sindicatului dlui Leonard Pădureț?

Într-o declarație înaintată pentru a servi la Tribunalul București, dl Pădureț, președinte al Sindicatului Operei Naționale București, afirmă că are un nr. de 407 membri plătitori și neplătitori de cotizație. Probabil a încercat să demonstreze că are reprezentativitate în cadrul instituției, prin numărul de jumătate plus unu de membrii din totalul angajaților? Vezi document la Dosarul DNA

Ca să-l ajutăm pe dl Pădureț să-și numere membrii de sindicat cât mai corect, îi invităm pe toți cei 407 de membrii ai sindicatului să se prezinte și să ne confirme că fac parte din sindicatul condus de domnia sa. Îl invităm apoi pe dl Pădureț să-și confrunte propriile liste, astfel încât să întocmească, dacă dorește, o listă nominală valabilă.

Longevivul cuplu de directori Alina Moldovan – Răzvan Ioan Dincă

Sunt de notorietate relațiile speciale dintre cei doi, dedulciți la șefia în tandem. Inițialul love-story (vezi presa vremii) s-a transformat în timp într-un managerial-story, cu accente horror pentru cultura românească. „Năzuințele” culturale ale celor doi s-au împletit atât de mult, până s-au încurcat cu totul în hătișurile (i)legale ale conducerii Operei și Operetei, pe care doar instituții precum Parchetul și DNA-ul le mai pot desluși. Ceea ce sperâm să se și întâmplă la ora asta!

De aproape 9 ani de zile, uniți ca într-un gând și-o semnătură, cei doi directori absoluți necunoscători într-ale muzicii, nu au pridit în desființarea patrimoniului repertorial al Operetei. După ce a susținut-o pe dna Moldovan ani la rând pe funcția de Director adjunct al Operetei, dl Dincă i-a predat partenerei și ștafeta de Director General al Operetei, imediat când acesta s-a înșurabat la cârma Operei.

Odată cu fuzionarea Operei cu Opereta, ca un făcut, tandemul Dincă/Moldovan s-a învârtoșat, iar dna Moldovan a prins lipici la scaunul Operetei. Între timp însă, Opereta, dintr-un prestigios teatru cu titulatură națională a devenit doar un simplu compartiment făcut ferfeniță al Operei „reorganizate”.

Secretul longevității cuplului directorul pare că și-ar trage seva și din multiplele manevre manageriale, la festivaluri și alte proiecte – cu fondurile aferente – , care au făcut Opereta și Opera atât de tentantă pentru managerii de pradă.

GROPARII OPERETEI

Opereta la Cimitirul Bellu! – ultima fantasmă managerial-regizorală

De la bun început al șefiei lor, ne-muzicalii directori au pus repertoriul veritabil de operetă la pământ. Și nu s-au oprit! Iată-ne acum, la un an jumătate de la desființarea prestigiosul Teatrul Național de Operetă „Ion Dacian”, care a fost literalmente băgat în pâmânt, îngropat de incompetență. Și dacă, la figurat, tot au băgat Opereta în pământ, atunci de ce să îi nu facă o îngropăciune și la propriu?

Zis și făcut! Sau, mai bine zis, fantasmat și făcut. Pe 16 mai 2015, Opereta a debutat pe „scena” cimitirului Bellu cu spectacolul „Dolce Vita”! Sinistra găselniță înfioară prin bășcălia lugubră a acestei idei managerial-regizorale. Este aberantă și deviantă ideea de asociere a genului luminos, vesel și efervescent al operetei, cu locația unui cimitir, lăcaș de tristă și respectuoasă reculegere.

Cam cât de mare să fie disprețul dement de a pune artiștii și publicul Operetei în situația de cânta, râde și dansa pe acorduri vesele de operetă și musical într-un cimitir? Dar cu respectul pentru cei morți care odihnesc în cimitir cum rămâne? Dar cu respectul pentru cele sfinte?

Oare nu ar trebui să fie supusă unui control psihiatric mintea încinsă din care a țâșnit o asemenea fantasmă? Sau, poate e vorba doar de o minte rece, lucidă, care pur și simplu nu a vrut să piardă ocazia să mai inhațe vreun parteneriat cu Primăria co-organizatoare din București. Acest lucru ar fi interesant de cercetat, mai ales din perspectivele material-organizatorice.

DOMNIA (PE FUNCȚIA DE DIRECTOR) ȘI PROSTIA PE CHELTUIALĂ SE ȚINE!

Orgia risipei pe producții dubioase și colaborări exorbitante inutile, pe cheltuiala contribuabililor români

   Ca de obicei, este vorba de corectitudinea și eficiența cheltuirii banilor publici, pentru care contribuabilul român, copleșit de taxe și impozite, are tot dreptul să ceară socoteală.

Favorite ale managerului Răzvan Iona Dincă, echipele și producțiile străine importate s-au dovedit de multe ori a fi cât se poate de străine și de elementarul bun simț al unei minime calități artistice. Cât despre emoția sublimă a artei spectacolelor de operă de înaltă ținută, aceasta a dispărut pe undeva, printre crăpăturile care brăzdează scena Operei proaspăt „renovate”.

În orișice caz, poate ar trebui să se verifice și oportunitatea și eficiența tuturor onorarilor bombate investite în stolurile de colaboratori mai mult sau mai puțin performanți, dar și în producțiile discutabile și extrem de scumpe achiziționate din străinătate pe criterii neștiute oficial de nimeni.

Invazia de echipe întregi de nume și producții străine, pur și simplu expulzează școala românească de canto, de regie și de balet din țară. Între timp, din ce în ce mai mulți artiști români au luat calea pribegiei.

Cât despre domnul Kobborg, acesta tocmai a fost prins cu minciunica, referitor la afirmația că 7.300 de euro reprezintă plata pentru contractul său de anrepriză, pentru serviciile realizate doar pe durata unei luni de zile. Se știe și s-a descoperit deja că, de fapt, acest contract a fost prelungit prin act adițional pe mai multe luni de zile – vezi act adițional nr. 33/398b/28.02.2014 la Contractul civil de antrepriză servicii nr. 32/146/27.01.2014. Din informațiile noastre, belșugul acestui contract se va revărsa în buzunarele dlui Kobborg până în 31 decembrie 2015. Cum și în ce condiții, merită verificat.

Eșecul costisitor al lucrărilor de refacere și reamenejare a Operei Naționale București

-Structura de rezistență a Operei afectată, scena nefuncțională-

În urma lucrărilor de „refacere, reamenajare și îmbunătățire” a Operei Naționale București în care s-au investit 10.000.000 de Euro cu tot cu TVA, clădirea –a afectat structura de rezistență prin montare trapelor de decor la înălime, în podul scenei. Acest fapt a suprasolicitat prin supraîncărcare strucura de rezistență a clădirii Operei mai ales in partea de scenă. sala nu are acustica îmbunătățită iar scena și-a pierdut buna funcționalitate anterioară reparațiilor a mecanismelor de scenă, a trapelor de scenă și de decor, respectiv a ștăngilor.

     Înainte de recentele lucrări podeaua scenei, toate mecanismele și ștăngile și trapele erau în stare de bună de funcționare, ca dovadă că susținerea celor mai complexe spectacole era posibilă, iar aceste spectacole s-au jucat. Însă, ca urmare a recentelor lucrări, până în prezent, calitatea, stabilitatea și funcționalitatea scenei, cu toate mecanismele aferente, este mult sub nivelul unei scene de operă care era anterior

S-a cheltuit suma de 8.363.558,42 Euro fără TVA pentru lucrările de refacere, reamenajare și îmbunătățire a funcționalității Operei, fără a se respecta proiectul inițial

-Poze de la fața locului mai jos-

Licitația pentru lucrările respective din data de 21.01.2013, a fost înregistrată la Unitatea de Management a Proiectului din cadrul Ministerului Culturii și Patrimoniului sub nr.110/21.01.2013. Banii au fost cheltuiți fără a se face recepția tuturor lucrărilor și nici recepția finală, calitatea realizării fiind sub mediocră spre nefuncțională.

Din suma de 8.363.558,42 s-au achiziționat trape de scenă – care nu au nicio funcționaliate și utilitate, din nou calitatea lucrării fiind necorespunzătoare, trapele de decor (ștăngile) fiind nefuncționale și cu probleme tehnice. Dovadă este nota de serviciu 13366/30.12.2014, semnată de Răzvan Ioan Dincă, prin care acesta nu mai „permite acționarea mecanismelor de manevrare a trapelor scenă, fosă și decor, montate în cadrul proiectului de reabilitare a ONB, până la autorizarea lor în conformitate cu prevederile PT R 18-2003”. Practic este oprită/interzisă de către I.S.C.I.R. tocmai folosirea mecanismelor de la scenă noi! Vezi poze ale lucrărilor de mântuială din subsolul scenei și din subsolul Operei mai jos

Spre exemplu, cele 4 trape de scena sunt nefuncționale eficient. Din cele trape 30 de decor (ștăngi), 3 sunt deja defecte iar restul funcționaează deficitar, cu zgomot, cu rateuri diverse, fiind montate prost.

Instalațiile de încălzire, de canalizare, de apă caldă și rece, instalația electrică, instalația de iluminat scenă, instalația de sonorizare și video și multe alte lucrări ce erau cuprinse în proiect sunt executate parțial sau deloc. Calitatea de execuție este proastă și în multe cazuri nefuncțională.

Dovezi incontestabile ale lucrărilor necorespunzătoare la clădirea Operei Naționale București

Au fost sesizate prin mai multe adrese instituțiile abilitate (ISCIR, ITM, ISU, SPP) ca să efectueze inspecții și controale. Ca urmare a controalelor, s-a dispus „oprirea din funcționare a trapelor de scenă și a trapelor de decoruri neautorizate, până la autorizarea funcționării acestora” – conform adresei ISCIR nr. 43056 din 09. 01. 2015. (Trape de scenă înseamnă ștăngi). Pe cale de consecință, au fost suspendate, pe lângă cele din nov. 2014, încă 6 spectacole în luna ianuarie 2015, respectiv spectacolele din 17, 18, 19, 21, 22, 23 ian. 2015, două ateliere pentru copii din 17, 23 ian. și spectacolul din 13 feb. 2015. A urmat seria de 6 reprezentații suspendate cu opera „Manon Lescaut”, a cărei premieră a fost amânată pe stagiunea viitoare.

Menționăm că unele spectacole ale ONB nu mai pot fi puse în scenă, altele apar cu decorurile incomplete sau cu regiile modificate, din cauza noilor mecanisme și a noii scene, care nu mai pot suporta greutatea specifică decorurilor de operă! Noua scenă este un simulacru, o dușumea din care sar lemnele, fără structura de rezistență necesară și care pune în pericol de accidentare interpreții. Vezi poze de sub scena lipsită de o susținere corespunzătoare

O altă dovadă a lucrărilor necorespunzătoare de la scenă este și adresa ISCIR nr. 43056 din 09.01.2015 prin care s-a dispus „oprirea din funcționare a trapelor de scenă și a trapelor de decor neautorizate până la autorizarea funncționării acestora.”

Mecanismele nefuncționale și neautorizate de manevrare a trapelor scenă, fosă și decor mai sus menționate, au fost folosite încă din luna septembrie 2014 – când au început repetițiile pentru opera Traviata. Folosirea lor, la repetiții și spectacole cu public, a continuat până la controlul I.S.C.I.R. din 30. 12. 2014. Cu toate acestea, la spectacolul de deschidere a stagiunii cu premiera operei Traviata au fost invitați și au participat înalți demnitari ai statului roman, aflați în potențial pericol, în frunte cu premierul Victor Ponta.

Despre atelierele Operei Naționale București

Ministerul Culturii tocmai a fost sesizat despre faptul că Opera Națională București ar plăti nejustificat chirii unor terți, ca urmare a faptului că s-au relocat atelierele de tâmplărie, tapițerie și pictură lângă piața Rahova. La respectivele cheltuieli s-ar adăuga și faptul că decorurile sunt depozitate în două locații, respectiv în strada Fizicienilor și în incinta fostei fabrici de cauciuc din Jilava. Locațiile arată destul de părăginite, din afară cel puțin.

Tot în sesizare, se spune că toate aceste ateliere și spații de depozitare relocate, ar fi putut fi păstrate în clădirea Operei Naționale București, conform Proiectului de refacere, remenajare și îmbunătățire a funcționalității Operei Naționale București, pentru care s-a cheltuit suma de 8.363.558,42 euro fără TVA. În ciuda tuturor acestor prevederi, se pare că se preferă să se cheltuie în continuare bani pe chirii și nenemărate transporturi, în timp ce spațiile destinate atelierelor de tâmplărie, tapițirie și au fost transformate în spații unde zac aruncate deșeuri și mobiler vechi, depreciate. Destinația atelierului de pictură a fost deturnată, spațiul respectiv fiind transformată într-o sală de repetiții, care nu era prevăzută în Proiect.

Așteptăm cu interes deosebit răspunsul oficial al Ministerului Culturii, care trebuie să verifice în ce măsură se adeveresc toate aceste probleme, și, evident, cine ar răspunde de paguba cheltuielilor suplimentare.

DISTRIBUȚIA DEZASTRULUI ACTUAL DE LA OPERA NAȚIONALĂ BUCUREȘTI PUSĂ SUB ACUZARE

Echipa reţelei Răzvan Ioan Dincă, Alina Moldovan, Georgeta Petrescu, Mădălina Gabriela Iacob și Sebastian Eduard Grigore este cercetată.

Dar dl George Călin?

Pe când și directorul general adjunct George Călin va fi cercetat? Acesta s-a remarcat de mult ca un om de nădejde și săritor la porunca și într-ajutorul dlui Dincă. Poate că și dl Călin ar merita o atenție mai deosebită. Ca să știm cu cine avem de-a face de la bun început, e bine de știut că pe site-ul Agenției de Integritate nu au putut fi identificate declarațiile de avere și de interese ale directorului George Călin, deși acesta deține de multă vreme funcția de Director general adjunct ala Operei Naționale București.

Remarcăm că în prezent, acesta asigură într-un fel interimatul de la Operă, având drept de semnătură acordat de către Ministerul Culturii. Iată o alegere salvatoare! Dar pentru cine este salvatoare?

Sună promițător pentru micul actor, care s-a remarcat inițial în lumea muzicală făcând figurație în operete, iar acum a ajuns să stea pe scaunul Operei Naționale București. Tocmai pe acel scaun pe care au stat nume mari ale artei lirice și ale muzicii românești, precum Tiberiu Brediceanu, Cornel Trăilescu.

Din păcate calea directorilor ne-muzicali a fost deja deschisă de dl Răzvan Ioan Dincă, aflat la cârma Operetei de 9 ani, iar la Operă de peste 2 ani. Domnia ce părea nesfârșită, a fost însă întreruptă de prezentul control judiciar. Iar acum, printr-un joc (renghi) al sorții – sau mai bine zis al Ministerului Culturii – suspendarea din funcție a dlui Răzvan Ioan Dincă, a făcut să fie propulsat la cârma ilustrei Operei, un nou necunoscător în ale muzicii, pe domnul numit George Călin.

Cam ciudată amnezia selectivă a Ministerului Culturii, care pare să fi uitat că într-un teatru liric este vorba, totuși, de Muzică.

FAPT DIVERS – CE S-A ÎNTÂMPLAT CU DL RĂZVAN IOAN DINCĂ ȘI CU MINIȘTRII CARE AU SEMNAT H.G.741/2013, CARE A DESFIINȚAT TEATRUL NAȚIONAL DE OPERETĂ „ION DACIAN”

Răzvan Ioan Dincă

Dl Răzvan Ioan Dincă s-a dovedit a fi un agresiv și fervent susținător al fuzionării Operei Naționale București cu Teatrului Național de Operetă „Ion Dacian” prin H.G.741/2013. Ca dovadă, acesta, înnarmat cu o echipa de avocati privati, a facut o cerere de intervenție în proces, împotriva acțiunii artiștilor de contestare a fuziunii. Cumva avocații privați au fost plătiți din banii publici ai instituției Operei?

În elanul său încrâncenat de suținere a fuziunii, dl Dincă a dat frâu liber inclusiv la discriminare, acesta fiind deja sancționat pe această temă de către Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării prin Hotărîrea nr. 700 din 26.11 2014. Vezi document.

În prezent dl Dincă se află sub control judiciar pentru nereguli grave care sunt cercetate. Rămâne de văzut ce se va mai întâmpla în continuare.

Ministrul Culturii Daniel-Constantin Barbu

Aflat în funcție la vremea respecivă, Ministrul Culturii Daniel – Constantin Barbu, a semnat H.G. 741/2013 de fuzionarea Operei cu Teatrul Național de Operetă „Ion Dacian” care s-a desființat. Ulterior, acesta s-a compromis în mod public prin afirmațiile sale ofensatoare la adresa bolnavilor de S.I.D.A., după care trebuit să demisioneze, presiunea opiniei publice fiind considerabil de mare. Rând pe rând, și alți miniștri care au semnat fuzionarea Operei Naționale București cu Teatrul Naționale de Operetă „Ion Dacian”, au demisionat diverse alte motive, nu tocmai onorante. Cine mai urmează?

Secretarul General al Ministerului Culturii Mihaela Kaitor și dl Răzvan Ioan Dincă

– Cercul se închide –

Așteptăm cu nerăbdare să vedem ce se va întâmpla cu dna Mihaela Kaitor, Secretar General la Ministerul Culturii pe vremea fuzionării/desființării Operei cu Opereta, acoperita “invizibilă” a lui Kelemen Hunor din Minister. Domnia sa ocupă (oare?) aceeași funcție și în prezent, după cum arată site-ul (neactualizat?) al Ministerului. Semnătura ei harnică se regăsește pe aproape toate actele premergătoare sinistrei fuziuni, care a pus Opera la pâmânt și a desființat Teatrul Național de Operetă „Ion Dacian”. Debarcarea ei n-ar trebui să aibă loc pe uşa din dos sau pe fereastră, cum se pare că este cazul, ci pe poarta principală, în luminile camerelor Televiziunilor şi ale girofarelor DNA.

De la dna Mihaela Kaitor la dl Dincă nu este decât un singur pas, iar aici cercul se închide. Sperăm ca anchetatorii să-l deschidă și să scoată la lumină toate încrengăturile care sufocă de ani de zile cultura română. Avem încredere în Justiția Română.

Sursa: Ziaristi Online

Print Friendly, PDF & Email

12 comments

  1. Ana

    Pe cand si la Opera din Iasi? Cu exceptia lucrarilor de reparatii (din care d-na manager Rancea isi face un merit personal numai fiindca a venit la conducerea institutiei cand aproape se finalizasera), situatia, jafurile din banul public si atmosfera sunt exact acelelasi.

  2. Pingback: Dan Tanasă întreabă: A fost sau nu György (Gheorghe) Frunda colaborator al Securității? | VA RUGAM SA NE SCUZATI, NU PRODUCEM CAT FURATI!

  3. cineva

    Cat despre “Jimmy Hoffa” al Operei… alias leo paduret,colegii instrumentisti(si nu numai)stiu prea bine ca nu e deloc prieten cu trombonul propriu-zis,neavand nimic “a spune”ca si muzician.In schimb,in sensul figurat,este “MAISTRU”!Cand ma gandesc ca e fiu de preot si absolvent al Facultatii de Drept,la care s-a inscris dupa ce a fost scos din orchestra Operei ca NECORESPUNZATOR,revolta si scarba cresc exponential Si-uite-asa,s-au adunat NULITATILE-GUNOAIE( chipurile,artisti,care mai de care!)la carma celor doua institutii(devenite,in mintea lor feuda proprie) pe care le-au falimentat “cu mult entuziasm”!

  4. Rest

    Ma intreb cat de indreptatiti se cred unele personaje din Opera Bucuresti sa detina posturi de conducere fara studiile necesare, cat mai are de gand alti inculti din Ministerul Culturii sa-si mentina alcooliti pe scaune?????
    George Calin un parvenit fara poate si fara doar, face de rusine nume importante ale culturii muzicale care au avut de spus ceva in domeniu, nu pot pricepe de ce Ministerul Culturii sustine in continuare pe acest nimeni inscaunat cu abuz de putere de catre Razvan Dinca??? Oare toti care lucreaza in Opera Bucuresti sunt de acord cu acest rest al culturii romanesti, oare nu mai are cine sa conduca Opera, chiar au disparut valorile???

  5. cineva

    Insusi Ministerul Culturii si Cultelor(va mai amintiti de “cultul personulitatii?) este subcultura”in picioare”,nu? E plin pe-acolo de VARCOLACI SI ZOMBI! Ati uitat-o pe madam’ contabil kaitor-“dama de pica “a ministerului? Si cati ca ea? Cat despre angajatii Operei…oare nu fac si ei parte din acest popor adormit “care va-s-zica ca nu exista”? Daca omul ramanea patruped nu-l mai cocosa gravitatia care,probabil,datorita existentei Platoului din Bucegi,la noi-tara ocrotita de Dumnezeu-actioneaza inzecit. De-aia si avem atatia”grei”ca iubitul lor dinca si a lui cohorta jegoasa! Deci,exista circumstante atenuante pt.”c-asa-i romanul”!Scarba e-n CRESTERE,meritam cu prisosinta tot ce se intampla(sa nu uitam ca nimic nu e intamplator)!”Noroc”ca s-a inventat tutunul ca insotitor al rabdarii!BAFTA !

  6. Răzvan

    Din păcate pe lângă un Dincă mai este ținut -înțepenit pe scaun(încă) -de aceiași directori + Minister și un fost Tovarăș de nădejde al lui Ceaușescu(doar îi pregătea corul prezidențial) ,Olariu Stalian .Această relicvă comunistă încă își face de cap de parcă opera ar fi moșia lui din care binevoiește să îi întrețină pe nevoiași.

  7. becheru cristian

    Un cunoscător
    Problema fuziunii, atât de mult comentată de către proscrișii Operetei este adevărată. Dar, nu aceasta este cea mai mare problemă a ultimilor ani. Fuziunea este doar efectul dorinței de putere a unui singur om, în persoana directorului penal suspendat. De unde această dorință de a avea totul? Banii… Fonduri de milioane și milioane de euro, venite de la bugetul de stat, trebuie tocate până la ultima centimă. Până nu se toacă toată suma, până nu se rezolvă parandărătul, inclusiv acoperirea urmelor circuitelor financiare, dl Dincă, prin reprezentanții lui va conduce Opera Națională. A mai rămas doar Mihai Cosma, cel denumit în cercurile informate drept campionul proceselor pierdute de Operă datorită acțiunilor nelegale ale domniei sale îndreptate împotriva salariaților, așa cum îi stă bine oricărei mâini drepte. Și mihai cosma a fost mâna dreaptă a lui dincă. este doctor în istoria muzicii, adică povești. nu a urcat, ca și interpret și nu a performat niciodată la nivelul artiștilor Operei, Operetei sau Filarmonicii. Dar a ajuns șeful lor, omul care îi notează, care hotărâște cine intră în șcenă și cine nu, ce se joacă și ce nu, de unul șingur. Nimic nu mai trece printr-un Consiliu artistic, așa cum ar fi normal. Dictatură.
    Așa am ajuns să vedem porci care trag vânturi cu confetii, interpreți care vomită în tomberon la deschiderea cortinei, toalete ecologice vopsite maron în mijlocul scenei. Astfel artiștii români ai unei Opere care se chemă Națională au ajuns marginalizați, fiind aduși koborgi cu 7300 euro pe lună, nu cu contract de muncă, ar plăti impozite mari, ci printr-un contract de ….antrepriză(?!). Eliminați în acest fel au fost: scenografi români, balerini, soliști vocali, regizori. Sau adus firme în loc să fie folosiți angajați ai instituției pentru lumini, procese în instanță, pază (echipamentul era de asalt sau de pază a unei unități militare de elită) sau adus impresari, baronese care au stat la Intercontinental cu lunile pentru a urca pe scenă să scoată un sunet. Oare de ce? Artiștii Operei au stat acasă și au luat bani fără să intre în spectacole, balerinii români au plecat pe vase de croazieră, iar sopranele au căutat degeaba cabina dirijorului.
    Banii au miros și trebuia luată urma lor. Fiecare contract, fiecare modificare și remodificare a podelei scenei, ale cui sunt locațiile unde au fost mutați angajații de la pictură, tâmplărie sau locațiile unde sunt depozitate decorurile, ce este cu limuzina contractată să fie folosită ca decor, pentru cine face kilometri, unde sunt costumele. Cânt este plătit un balerin străin -2000 euro – și ce impozite se iau de stat pe ceea banii dați balerinilor, ce ar trebui să fie salariu de bugetar în România, nu plată făcută ca …antrepriză de consultanță…la mișcat picioarele.
    A fost distrus repertoriul, nu putem să mai jucăm un spectacol pentru că nu există rezerve pe rol, nu avem dreptul că-l regizează Dică sau koborgei etc.
    Când se vor termina banii vor pleca koborgeii, cosmei, maximeii, berariurei, șoropei,i angajații ilegal. Oamenii adevărați au fost distruși. Cei care preiau Opera, preiau un câmp minat, iar cei care ar fi cazul să se predea la beciul domnesc au bani să lupte. Oare de unde?
    Oricât am vrea să votâm Soarele, să dăm afară derbedeii, ei revin. Să-i susțină cei care primeau banii, parandârâtul…, impresarii, furnizorii de furnituri nenecesare, lumini, firme de avocatură, de pază, firme cu muncitori necalificați, cei care încă nu au ascuns suficient urma banilor de … modernizare a Operei și construcție a Operetei. Se așteptă prescrierea?????

    Iar când Operata se va despărți de Operă vom constata că în sala Operetei nou construită nu se poate cânta fără amplificare a vocii, căci sala făcută prost nu are calitățile necesare unei săli de concert de Operetă. Vom constata că lustrul – candelabrul central din sala Operă așteaptă din 1977 să fie reparat, adică de când era să se prăbușească la cutrem, ursă aibă normă tehnică, iar noi așteptăm să nu cadă, el și cele 7 candelabre din holul Operei . Că scena Operei nu mai suportă greutatea decorurilor, o parte din costumele producțiilor clasice au fost distruse, pentru ca totul să se reducă la ce propune singurul și marele consilierul artistic(?!) Cosma.
    Cine votează Cosma, noi votăm Soarele, care a ieșit și sperăm să rămână pe strada noastră. Sper să nu oblige nimeni artiștii să iasă în stradă.

  8. Pingback: KOBBORG, BUBOIUL DE LA OPERĂ. Putea fi spart de un anZiaristi Online

  9. Un articol exceptional! Felicitari! Foarte bine documentat şi plin de informații clare despre situația de necrezut a Operei din Bucureşti! Aceeaşi nenorocire se intâmplă şi la Iaşi…. Acolo domneşte intunericul şi spaima….. amenințările şi desfacerea contractelor peste noapte…. Procese peste procese…. Nedreptăți şi angajați noi necalificați….. Furturi din banii statului…. Mă bucur grozav de atitudinea presei…. Se vede ca libertatea presei există şi mai ales, că e de partea adevarului… ŞI AVEM NEVOIE DE ADEVAR!
    5 STELE pentru articol!

  10. Pingback: Ighen, we can, but ne facem ca Nem Tudom | 2U2ROMANIA

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Cod de verificare * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.