Prezentăm mai jos un extras dintr-un interviu acordat de Excelenţa Sa, Doamna Tamar Samash, Ambasadorul Israelului la Bucureşti, site-ului News.ro:
“(…) Reporter (Magda Grădinaru): Într-o anumită perioadă a istoriei, între cele două războaie mondiale, au existat scriitori români care au avut convingeri de extremă dreaptă, pro-naziste. Unul dintre ei este Mircea Eliade.
Tamar Samash: Îl ador pe Mircea Eliade, pentru scrierile de mitologie.
Reporter: Este o dezbatere, zilele acestea, şi aş vrea să ştiu ce credeţi despre felul în care convingerile politice afectează opera unui autor. În cazul lui Eliade, convingerile politice i-au afectat opera?
Tamar Samash: E foarte complicat. Am studiat mitologia lui Eliade. Ador muzica lui Wagner, care şi el a fost un adept (al nazismului). Sunt mari filosofi, de asemenea, şi mari scriitori francezi care au fost antisemiţi. Nu cred că o piesă de artă poate fi judecată numai în funcţie de convingerile politice ale autorului. Ea are propria valoare şi trebuie să ţii cont că acea persoană a avut idei diferite. Astăzi sunt umorişti foarte cunoscuţi, în Franţa şi în Belgia, care sunt rasişti: persoanele de culoare, arabii, evreii sunt cu toţii descrişi în termeni rasişti, dar asta nu înseamnă că aceste momente de umor nu au o valoare pentru ţara respectivă. Chiar şi filmele lui Walt Disney.
Reporter: Credeţi că, în general, un scriitor poate fi, trebuie să fie angajat politic?
Tamar Samash: Este important. Chiar dacă nu suntem de acord cu el, e important ca un scriitor, un cineast, un jurnalist, să scrie ce gândeşte, chiar dacă nu suntem de acord.
Reporter: Şi este important să fie implicat în societate?
Tamar Samash: Este important. Este şi o vorbă: ”Nu sunt de acord cu ceea ce spui, dar voi lupta pentru dreptul tău de a o spune”. (…)” *
(*) Nota noastră : “Nu sunt de acord cu ceea ce spui, dar voi apăra până la moarte dreptul tău de a o spune.” – citat din S.G. Tallentyre, pseudonimul istoricul britanic Evelyn Beatrice Hall, atribuit de aceasta lui Voltaire.
PS ZO: Magda Grădinaru este o tânără ziaristă venită din Botoşani căreia îi recomandăm călduros – apropo de aserţiunea sa fantasmagorică că Eliade a avut “convingeri pro-naziste” – să mai stea cu burta şi pe carte. Pentru început să pună mâna şi pe Postlegomena la „felix culpa”. Mircea Eliade, evreii şi antisemitismul, Ediţie îngrijită de Mihaela Gligor şi Liviu Bordaş, 2 vol., Presa universitară Clujeană, 2013.
Fotografie de pe coperta lucrarii Postlegomena la „felix culpa”. Mircea Eliade, evreii şi antisemitismul
