Omul care a introdus "bărbat și femeie" în loc de "soți" în Constituția Republicii Moldova cheamă toți basarabenii să voteze la Referendumul pentru Căsătorie. Momentul când Basarabia unește, din nou, România, după 100 de ani. VIDEO - Ziaristi OnlineZiaristi Online

Omul care a introdus „bărbat și femeie” în loc de „soți” în Constituția Republicii Moldova cheamă toți basarabenii să voteze la Referendumul pentru Căsătorie. Momentul când Basarabia unește, din nou, România, după 100 de ani. VIDEO

Iată cum în an Centenar trăim un moment epocal, repetat după exact 100 de ani.  Basarabia, prima provincie străbună care s-a unit cu Țara, în 1918, dând astfel putere celorlalți frați obidiți să împlinească, la 1 Decembrie, Marea Unire, dă astăzi din nou o mână de ajutor României, prin votul de DA la Referendumul pentru Căsătorie. Vlad Cubreacov, fost deputat în Parlamentul de la Chișinău și omul prin grija căruia, cu ajutorul proniei cerești, Republica Moldova nu are nevoie azi de un Referendum asemănător, cheamă basarabenii la vot în ajutorarea românilor de dincoace de Prut și de pretutindeni. Redăm mai jos o emisiune de la Vocea Basarabiei și argumentul său pentru definirea căsătoriei și familiei conform preceptelor normalității. De asemenea, patru organizații unioniste reunite într-o conferință de presă comună organizată pe 27 septembrie la Chișinău au făcut apel la toți românii basarabeni cu pașaport românesc și cu drept de vot să vină pe 6 sau 7 Octombrie la secțiile de votare și „să spună DA pentru un viitor normal al copiilor noștri!”. Doamne, ajută! „În familia noastră mare românească uneori și Bucureștiul are de învățat câte ceva bun de la Chișinău”, își încheie Vlad Cubreacov textul. Nu uneori. Ci de multe ori. Mulțumim, Basarabie!

AMENDAMENTUL CUBREACOV

Vlad Cubreacov

În 1994 am votat împotriva Constituției Republicii Moldova pentru două motive invocate expres: 1. Menținerea pedepsei cu moartea (care nu a fost aplicată nimănui și a fost anulată peste un an urmare a cererii Consiliului Europei) și 2. Menținerea sintagmei ”limba moldovenească” în articolul 13.

În general, Constituția RM era compilată după cea a României, unele articole fiind identice, ceea ce nu a fost rău în principiu. Unul dintre articolele preluate mecanic din Constituția României, pentru că nu prezenta niciun fel de risc politic pentru guvernanții agrarieni de atunci, era cel privind familia (48 în Constituția României și 48 în Constituția RM). El se referea, pur și simplu, la căsătoria ”ÎNTRE SOȚI”, formulă lipsită de acuratețe semantică.

De principiu, pluralul ”Soți” admitea Poligamia (Poliginie: un bărbat și mai multe femei, adică harem de tip islamic sau mormon în loc de familie monogamă sau Poliandrie: o femeie și mai mulți bărbați, cum se mai întâlnește pe undeva pe la budiștii săraci din Tibet sau pe la unele triburi primitive) și cuplurile formate de persoane de același gen (doi sau mai mulți bărbați, două sau mai multe femei) sau mixte (doi sau mai mulți bărbați plus una sau mai multe femei și invers).

Evident, acea formulă preluată mecanic, pe negândite, a trezit nemulțumirea, dar mai ales îngrijorarea mea, cunoscând tendințele care se conturau la nivelul unor guverne din lume sau la nivelul unor organisme regionale și internaționale ostile familiei tradiționale creștine constituită de către un (singur) bărbat și o (singură) femeie. ”Soți” era un plural incert, nedefinit și, astfel, infinit. Era mai mult decât un dual clar, rezultat din complementaritatea de gen.

Am intervenit atunci oficial și repetat, formulând un amendament scris (e corect să-i spunem, fără falsă modestie, AMENDAMENTUL CUBREACOV), pe care l-am susținut la nivel de comisii și în plenul legislativului. Esența amendamentului se reducea la înlocuirea pluralului polisemantic ”SOȚI” cu sintagma ”BĂRBAT ȘI FEMEIE” și la definirea familiei ca fiind ”ELEMENTUL NATURAL ŞI FUNDAMENTAL AL SOCIETĂŢII”.

Amendamentul meu pornea și de la prevederile unui document internațional atunci încă neratificat de către Republica Moldova, și anume Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Articolul 12 (Dreptul la căsătorie) al Convenției este clar și univoc: ”Începând cu vârsta stabilită prin lege, bărbatul și femeia au dreptul de a se căsători și de a întemeia o familie conform legislației naționale ce reglementează exercitarea acestui drept”

Totodată, amendamentul meu ținea cont de Declarația Universală a Drepturilor Omului, Articolul 16, care spune: ”Cu începere de la împlinirea vârstei legale, bărbatul și femeia, fără nici o restricție în ce privește rasa, naționalitatea sau religia, au dreptul de a se căsători și de a întemeia o familie. Ei au drepturi egale la contractarea căsătoriei, în decursul căsătoriei și la desfacerea ei. Căsătoria nu poate fi încheiată decât cu consimțământul liber și deplin al viitorilor soți. Familia constituie elementul natural și fundamental al societății și are dreptul la ocrotire din partea societății și a statului”.

Președintele de atunci al Parlamentului, Dumitru Moțpan, nu înțelegea care este rostul inițiativei mele, cu atât mai mult cu cât Comisia pentru redactarea textului Constituției se pronunțase împotriva amendamentului, respingându-l repetat ca fiind, chipurile, unul superfluu și frizând nonsensul.

A trebuit să cer o pauză și să-i explic pe îndelete, față către față, lui Dumitru Moțpan de ce anume insist asupra adoptării amendamentului. Ca om de la țară, deloc sofisticat și direct, Moțpan a înțeles sensul propunerii. Revenind în ședință, i-a convins pe agrarienii săi și pe aliații lor socialiști să voteze amendamentul. Din fericire, acesta a trecut cu unanimitate de voturi.

Acum, peste mai bine de 21 de ani, nu spun că aș fi fost vizionar. Am acționat atunci dintr-o convingere puternică. Mă bucur să constat însă acum că am avut perfectă dreptate și că i-am putut convinge pe adversarii politici să accepte amendamentul formulat de mine.

Familia este definită constituțional în Republica Moldova ca ”elementul natural şi fundamental al societăţii” și ”se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între bărbat şi femeie”. Nici Consiliul Europei și nici Comisia de la Veneția pentru Democrație prin Drept nu au avut nimic de obiectat în legătură cu Amendamentul formulat la articolul 48. Familia.

Un alt element esențial pe care l-am putut promova ca prin minune în ultima ședință de dezbatere a proiectului de Constituție și care comporta efecte politice, a fost completarea buclucașului Articol 13 cu sintagma ”funcţionînd pe baza grafiei latine”. Atât am putut salva atunci, în vara anului 1994. Dacă în primul caz, privind Familia, am făcut apel la bunul simț țărănesc al lui Dumitru Moțpan, în cel de-al doilea caz, privind Alfabetul latin ca agent identitar cu valențe geoculturale și chiar geopolitice, am apelat la spiritul rezonabil al lui Eugen Rusu, membru în comisia de redactare a textului Constituției RM, dar asta este o altă istorie și ea merită discutată aparte.

Iată cum arată Articolul 48. Familia din Constituția României, care fusese preluat mecanic în proiectul de Constituție al RM:

(1) Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între soţi, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor.

(2) Condiţiile de încheiere, de desfacere şi de nulitate a căsătoriei se stabilesc prin lege. Căsătoria religioasă poate fi celebrată numai după căsătoria civilă.

(3) Copiii din afara căsătoriei sunt egali în fața legii cu cei din căsătorie.

Și iată cum arată Articolul 48. Familia din Constituția RM după acceptarea Amendamentului Cubreacov:

(1) Familia constituie elementul natural şi fundamental al societăţii şi are dreptul la ocrotire din partea societăţii şi a statului.

(2) Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între bărbat şi femeie, pe egalitatea lor în drepturi şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor.

(3) Condiţiile de încheiere, de desfacere şi de nulitate a căsătoriei se stabilesc prin lege.

(4) Copiii sînt obligaţi să aibă grijă de părinţi şi să le acorde ajutor.

Pentru aceste motive, chit că am fost repus între timp în drepturile de cetățean român, susțin ferm inițiativa de amendare a Articolului 48. Familia din Constituția României, astfel încât Legea Fundamentală a Țării să definească familia ca ”elementul natural şi fundamental al societăţii”, statuând că ea ”se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între bărbat şi femeie”.

În familia noastră mare românească uneori și Bucureștiul are de învățat câte ceva bun de la Chișinău.

NOTĂ: Am postat aici acest text mai vechi întrucât blogul meu, cuprinzând peste 3700 de materiale și pe care publicasem aceste rânduri cu ani în urmă, a fost distrus în iunie 2018 de neprieteni aflați în solda intereselor rusești.

Vlad Cubreacov

Ziaristi Online

UPDATE: Secțiile de vot din Basarabia, aici:

Aici, secțiile de vot din străinătate, de la Ministerul de Externe al României

Nicolae Federiuc : De ce romanii trebuie sa meargă la referendum, pe 6 și 7 octombrie, și sa voteze pentru modificarea articolului din Constituție care definește familia. Câteva argumente pertinente de la Vlad Cubreacov, fost deputat, fost membru al Adunării Parlamentare a Consiliului Europei și președinte al Asociației Răsăritul Românesc:

Vedeți și o a doua emisiune pe tema Referendumului, la Vocea Basarabiei, împreună cu transmisia conferinței de presă a celor patru organizații unioniste

Adenda

CEDO confirmă INEXISTENȚA unui „drept” la căsătoria unisex

La 9 iunie 2016, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a făcut publică decizia în cauza Chapin și Charpentier contra Franța (nr. 40183/07). Reclamanții contestau decizia instanțelor franceze de a anula o căsătorie încheiată în anul 2004 între doi bărbați, prin violarea legii franceze de atunci, care oprea două persoane de același sex să se căsătorească.
În decizia luată cu unanimitate, Curtea întărește faptul că Convenția Europeană a Drepturilor Omului nu include un drept la mariaj pentru cuplurile de același sex, nici sub dreptul la respectul pentru viața privată și de familie (art. 8), nici sub dreptul de a se căsători și a fonda o familie (art. 12).
Mai precis, noua decizie confirmă o serie de alte decizii, și în particular reamintește că:
· Problema căsătoriei între persoane de același sex este „subiect al legilor naționale ale Statelor contractante” (§ 36, cu referire la decizia din cauza Schalk și Kopf c. Austria (nr. 30141/04);
· Articolul 12 confirmă conceptul tradițional de căsătorie, care este uniunea între un bărbat și o femeie și „nu impune asupra guvernelor Statelor contractante o obligație de a oferi cuplurilor de același sex acces la căsătorie(§ 36, cu ref. la decizia din cauza Gas și Dubois c. Franța, nr. 25951/07, § 66);
· Articolul 12 „nu poate fi interpretat ca impunând asupra guvernelor Statelor contractante o obligație de a oferi cuplurilor de același sex acces la căsătorie(§ 39). Această reamintire a recentelor decizii din cauzele Hämäläinen c. Finlanda (nr. 37359/09) și Oliari și alții c. Italia (nr. 18766/11 și 36030/11) are un impact puternic deoarece recunoaște limitele teoretice ale interpretării dreptului la căsătorie;
· Cu privire la dreptul la respectul pentru viața privată (garantat sub art. 8) și la principiul non-discriminării (art. 14), „Statele sunt (…) libere (…) să restricționeze accesul la căsătorie la cuplurile de sexe diferite”, (cu referire la decizia din cauza Schalk și Kopf , § 108 și Gas și Dubois, § 66);
· Statele „se bucură de o anumită marjă de apreciere cu privire la statutul exact conferit de mijloacele alternative de recunoaștere” a relațiilor de același sex și a diferențelor între acestea și drepturile și obligațiile conferite de căsătorie (§ 58).
Gregor Puppinck, directorul Centrului European pentru Lege și Justiție, un ONG juridic cu sediul la Strasbourg, salută decizia ca fiind „interpretarea corectă a Convenției Europene a Drepturilor Omului” și precizează că „problema căsătoriei între persoane de același sex împinge Curtea la limita abilității sale de a interpreta Convenția. Această limită este marcată de însăși formularea tratatului (Convenției) și de voința explicită a majorității Statelor membre”.
Din cele 47 de state semnatare ale Convenției Europene a Drepturilor Omului, doar 12 recunosc „căsătoria” între persoane de același sex.
Articolul 12 al Convenției stipulează că „Începând cu vârsta stabilită prin lege, bărbatul și femeia au dreptul de a se căsători și de a întemeia o familie conform legislației naționale ce reglementează exercitarea acestui drept.”
Dl. Puppinck mai apreciază, făcând referire la repetatele încercări ale grupurilor juridice favorabile lobby-ului homosexual de a forța o decizie favorabilă lor din partea Curții pe motivul unei „evoluții” a societății, că „deși este potrivită aplicarea Convenției la schimbările din societate, dimpotrivă, este total nepotrivit să se pretindă schimbarea însuși conținutului Convenției”
REFERENDUMUL PENTRU ROMÂNIA preocupă atenția tuturor românilor care au acum ocazia să-și mărturisească atât credința cât și dragostea pentru copiii lor. Portalul Ziaristi Online a lansat rubrica TOTUL DESPRE REFERENDUM, pentru a vă ține la curent cu informări la obiect dar și cu dezinformările, manipulările și intoxicările care deja curg lanț.
Print Friendly, PDF & Email

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Cod de verificare * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.