Volumul doi al lucrării „Fereşte-mă Doamne de prieteni…” a lui Larry Watts îl aşează acolo unde îi era locul: între trădători. Probabil, adevăratul verdict, greu de contestat, şi într-adevăr… „reparatoriu”.
Mutatis-mutandis, manifestul „Noua Republică”, mişcare politică iniţiată de teologul Mihai Neamţu, director ştiinţific, până acum câteva zile, la IICCMER (Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc), de unde şi-a dat demisia, cu unele bune referinţe în rândurile elitei intelectuale din Bucureşti, e o colecţie de elucubraţii, în cheia textelor din „Scânteia” anilor ’50.
Exploatând un fapt profesional banal, o investigaţie a „cazului Soare”, supradimensionată ulterior, Virgil Magureanu, atunci sef SRI, a creat din Patapievici un fals persecutat, pentru atitudinea sa, de acum consacrată. Chiar dacă, pe fond, opozantul avea ce avea cu România, nu cu Ion Iliescu în special…
Ministrul Plesu catre ambasadorul Paleologu: „Aţi încercat să fiţi simultan ambasadorul golanilor şi şeful misiunii noastre în Franţa. A lua salariul de la Guvern, declarându-te reprezentantul unei mişcări anti-guvernamentale, iată, într-adevăr, o dilemă de toată frumuseţea. Nu aţi fi putut ieşi din ea decât prin demisie. Dar aţi preferat să rămâneţi dilematic până aţi fost, pur şi simplu, destituit”
Chiar dacă multora nu le va face mare plăcere această apariţie editorială, fiindcă răstoarnă multe clişee, „Fereşte-mă Doamne de prieteni” reprezintă o fidelă frescă a istoriei recente, nerăstălmăcită, a românilor.
L-am citit cu interes pe profesorul Vladimir Tismăneanu, în cărţile publicate. Ceea ce face de la o vreme este intolerabil, deşi cuvântul nu este cel mai potrivit şi, într-o împrejurare, ne înştiinţase că „nu are nici o inhibare” în a-şi condamna propriul părinte. Contra-cost sau doar etic? Deplin educativ.
