In mai 1812, la Gurile Dunarii, Imperiul otoman ceda Imperiului tarist un tinut asupra caruia nici unul dintre cei doi vremelnici puternici ai zilei nu avea vreun drept, caci era stapanit si locuit de totdeauna de romani… Pentru titlul de articol « R. Moldova : stat – poate, patrie – niciodata », in urma cu cativa ani a trebuit sa plec din conducerea si redactia unui ziar din – atentie ! – Bucuresti.
Premiul Mile Carpenisan este o emotionanta distinctie pentru gazetaria adevarata. Acest premiu onoreaza prin insusi intelesul si mesajul sau iar, in situatia mea, si prin locul si imprejurarea manifestarii de fata.
Ani de-a rândul, după 1989, m-am întrebat şi am întrebat, public sau confidenţial, demnitari, instituţii şi oameni obişnuiţi, care este, care ar trebui să fie interesul naţional al României. Nimeni n-a avut un răspuns care să convingă. Acest răspuns pare să se impună şi el este, din păcate, supravieţuirea României.
Cartea „Holograma Europa. Politica europeana a Germaniei” insumeaza convorbirile ziaristului Corneliu Vlad cu Radu Golban, doctor in stiinte economice. Lansarea cartii va avea loc joi, 26 aprilie, incepand cu orele 11.00, la Fundatia Europeana Titulescu (sos. Kiseleff, nr. 47), in cadrul dezbaterii “Pana unde poate merge integrarea europeana”. Cititi aici, in exclusivitate pentru Ziaristi Online, prefata autorilor.
Dmitri Rogozin este cel mai important demnitar rus care se ocupa in mod direct de spatiul geopolitic de pe cele doua maluri ale Prutului. Pentru problematica politica, diplomatica, economica si militara si relatiile Rusiei cu Romania si R. Moldova, Rogozin are mana libera si nu raporteaza decat lui Putin si lui Medvedev.
Fata de nimeni nu am avut senzatia acuta ca vorbindu-i, ii fur din timp. Profesorul era, cum vedeam cu totii, mereu preocupat si ocupat. Avea de implinit multe intr-un timp pe care-l simtea tot mai la capat, dupa o viata in care timpul i-a fost, aproape de regula, irosit, impiedicat, otravit, intors de la cele ce i s-ar fi cuvenit. Fata de nimeni nu am avut senzatia acuta ca vorbindu-i, ii fur din timp. Profesorul era, cum vedeam cu totii, mereu preocupat si ocupat. Avea de implinit multe intr-un timp pe care-l simtea tot mai la capat, dupa o viata in care timpul i-a fost, aproape de regula, irosit, impiedicat, otravit, intors de la cele ce i s-ar fi cuvenit. Dar marea sa implinire a reusit sa ne-o daruiasca: este cartea “O istorie sincera a poporului roman”
Credibilitatea presei tine de credibilitatea ziaristului si a mesajului sau. O profesie care in Romania de dupa 1989 este mult licitata si solicitata. Imediat dupa Revolutie, la chioscurile de ziare erau cozi, in 2007 romanii erau europenii care se incredeau cel mai mult in presa scrisa si tv, in 2008 mass-media era la noi institutia cea mai credibila. Dar in iunie 2011, profesiile cele mai onorabile erau, pentru publicul romanesc, pompierii, armata, profesorii, postasii si doctorii. Ziaristii veneau pe locul 6.
Ar trebui să-şi schimbe Marea Britanie drapelul? Şi ţările scandinave care au, toate, crucea pe steagul naţional, şi Malta, şi Grecia, şi alte state? Se bate toba pe multiculturalism (e drept, tot mai… pianissimo), dar când e vorba de religia ce stă la temelia unui popor, unei ţări, a unui stat încep întrebări şi şicane, ba chiar se iau şi decizii administrative.
De câteva decenii, 15 martie e una dintre cele mai agitate zile din calendarul Ungariei. E sărbătoarea naţională cea mai predispusă la proteste şi violenţe. Iar pentru că unii o celebrează şi ca zi a maghiarimii de pretutindeni, au simţit pe pielea şi pe oasele lor această celebrare românul Mihai Cofariu şi alţii în martie 1990, la Târgu Mureş.
„Ziaristul există pentru a deranja. Trebuie să se deranjeze mai întâi pe el însuşi, descoperind realităţi care-l dau pe spate. Să deranjeze publicul, făcându-l să iasă din confortabilele sale certitudini. Şi să deranjeze, bineînţeles, puterile, care numai prin confruntare în spaţiul public sunt puse să dea socoteală“
