Opinions Editorials Independent Civic News
Cum va răspunde Emil Boc la întrebarea, vreţi să ne spuneţi istoria sub papucului? Boc sub papucul lui Băsescu, Băsescu sub papucul lui Nuţi, Nuţi sub papucul lui Cocoş, Cocoş sub papucul lui Cioabă, Cioabă sub papucul lui Iohannis sau cine ştie, cum ştie el nu pot pentru ca eu să ştiu.
Nici una n-a fost atat de umilitoare ca lovitura data de declaratiile publice ale liderilor PMP, in frunte cu Elena Udrea, ca membrii partidului infiintat de Traian Basescu, ai partidului pentru care presedintele a facut campanie pe fata, s-au sters la fund cu semnatura lui Traian Basescu de pe lista de sustinatori ai lui Cristian Diaconescu.
Ne-am cam plictisit. Ne-am săturat de-a binelea. Mulţi dintre noi, câteva zdravene milioane, au plecat, temporar sau definitiv. Să alegi între Victor Ponta şi Elena Udrea sau între alţii ca ei, după ce i-ai îndurat pe Iliescu, pe Năstase, pe Băsescu, e totuşi prea mult. Cum să mai votezi fără să vomezi ?
Poporul nostru a avut, de când se ştie, o evlavie cu totul specială pentru Maica Domnului, pe care o simte nespus de apropiată, bucuroasă a fi folositoare celui care o cheamă în ajutor. Este ca o rudenie dincolo de orice ar putea cuprinde rostirea cum citim în Acatistul Rugului Aprins a lui Sandu Tudor, că numai prin ea „inima omului cu inima Domnului au bătut şi bat laolaltă”.
Mereu am urmărit cu atenție ce face omul, omul ales, omul de geniu, fiindcă de el depinde încotro se îndreaptă lumea. Și cel mai viu domeniu, unde geniul este evident, îl constituie arta, cultura, în primul rând arta plastică.
Dacă până acum eram obișnuiți să auzim în campaniile electorale promisiuni, măriri, planuri de dezvoltare sau strategii pe următorii patru ani, anul 2014 aduce cu sine o mică excepție de la regulă, candidații la alegerile prezidențiale având, pe lângă polemicile de ordin politic, și un schimb de replici pe tema identității religioase.
Statul român „democratic” se mai ţine într-un fir de aţă. „Firul de aţă” nu e nici NATO şi nici UE, cum ne tot procitesc „bursierii”, oengiştii, „acoperiţii” diverselor puteri străine toleraţi de atâţia ani din interese inavuabile, din trădare groasă, din slăbiciune şi din prostie, dintr-un eşec istoric. Firul de aţă care mai ţine încă legată la un loc România este brâul Munţilor Carpaţi, care-i încurcă încă, militar şi strategic, şi pe unii, şi pe alţii, şi pe ceilalţi. Codru-i încă frate cu românul. Dar, deşi munţii noştri aur poartă, e bine ştiut că noi cerşim din poartă-n poartă.
Orban nu este de acord cu izolarea Rusiei. Dimpotrivă, el susţine că „interesul major este ca această ţară să nu se rupă de procesul de dezvoltare, democratizare şi modernizare a societăţii”.
Lângă mine era o familie, el și ea, care, normal, m-au întrebat de unde sunt (e intrebarea automată care vine după salut): „Where are you from?” Sau simplu: „From?”. Bucharest, răspund. A, îmi zice domnul, din Bulgaria, tu ești bulgar, darling. Nu, sare o distinsă doamna de alături, Bucharest nu e în Bulgaria, e în Ungaria.
Ultima şi cea mai bubuitoare ştire e că soţia disidentului stimat şi mult cântat Gabriel Andreescu a fost o colaboratoare maratonistă a Securităţii (ar fi lucrat, după o informaţie de „dizident” forumist, la Ambasada Olandei din 1976 şi până în 2008, adică de pe băncile facultăţii până către pensie). Şoc şi groază !