”Să iubim nu doar cu vorba, nici numai cu limba, ci cu fapta și adevărul”. Înainte îl avem pe Hristos spre a-L urma iar de această dată vedem cum, văzând-o pe văduvă ”i s-a făcut milă de ea”.
Spre înalturi purtându-ne ca spre lumină, ascultarea se face de aceiași fire cu iubirea grăind cu glasul rugăciunii cum o făcea spre învățătură folositoare și împreună trăire Vasile Voiculescu
Se face însă că Dumnezeu, în fără de hotar mila Sa, nu-l lasă nicicând pe om singur cum prea bine vedem și în povestea lunatecului – îi pune la îndemână tot două arme aducătoare de biruință: rugăciunea și postul.
Dorim și cerem minuni și ne plângem că nu mai sunt ca odinioară, deși de-am privi cu atenție am recunoaște că fiecare zi este o minune, un dar al lui Dumnezeu spre mântuire.
Hristos deopotrivă Fiul lui Dumnezeu și Fiul Omului– puternic întru milă și bun întru tărie
Ura i-a orbit până acolo încât, ei știutori a toate, au făcut una dintre cele mai elementare greșeli de logică.
Marea infirmitate, ontologică am spune, a demonilor este că ei urăsc omul, nu pot iubi, dar pot mima iubirea.
Hristos vine în întâmpinarea celor care îl cheamă în adevăr. O cale sigură care duce în preajma lui Dumnezeu – credință, smerenie, iubire
Elena Solunca Moise, un „truditor al cuvântului” scris și rostit, ne împărtășește că „fără Dimensiunea românească a existenței” nu ar fi existat „Rostirea filosofică românească”
”Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care vine de la Dumnezeu” – ”Bogații au sărăcit și au flămânzit, iar cei ce caută pe Domnul nu se vor lipsi de tot binele”.