În istoria eminescologiei, catalulul indimenticabil Eugen Simion va semna: Indescifrabil. Lui Eugen Simion, Eminescu i-ar fi dedicat o poezie anume:
La rândul lor, agenții serviciilor de informații austro-ungare, care au urmărit cu rigoare ideile lui Eminescu şi erau la curent cu „visele” sale, numeau statul preconizat de el „Dacisches Kaiserreich”.[14] Numele lui Eminescu devenise cunoscut în cercurile politice austro-ungare, iar avertismentele au început să-i sperie pe politicienii români.
Eminescu a fost un membru marcant al Societăţii Carpaţii, a cărei ţintă a fost unirea Transilvaniei cu România. De aceea, va şi brutal desfiinţată în ziua de 28 iunie 1883, când a fost sechestrat şi poetul în “cămeşoiul de forţă” şi dus la sanatoriul lui Şuţu.
“O conflagratiune generala ameninta pacea Europei, ne ameninta pe noi, batand la portile noastre; sub cenusa Tratatului la Berlin focul arde mai rau decat oricand si, fata de aceasta stare de lucruri, noi stam cu finantele ruinate, fara administratie, c-un guvern discreditat inlauntru si-n afara, razimat pe voturile functionarilor si rudelor lor”
Ziua de 28 iunie in istoria Romaniei este de cel putin doua ori fatidica: reprezinta ziua ultimatumului sovietic asupra Basarabiei, in 1940, cat si ziua in care Eminescu a fost eliminat din viata publica printr-o asa-numita moarte civila, executata in mod eminamente ocult la 28 iunie 1883.
Imensitățile de tăcere prăvălite metodic și diabolic asupra lui Eminescu au luat locul, ca formulă de neutralizare/ anihilare, mai vechilor ponegriri spectaculoase de genul inepțiilor publice emise de micii Zoili de la „Dilema“ sau de-alde Patapievici.
Dr. George Ene, un profesionist al informatiei, a reusit sa concentreze in paginile cartii sale, pe langa analizele la obiect asupra aspectelor de securitate si siguranta nationala, aproape toate documentele descoperite pana acum privind urmarirea jurnalistului si militantului pentru Dacia Mare, Mihai Eminescu, in special de catre serviciile secrete ale Austro-Ungariei.