Corespondenta din SUA: Pentru cine votăm? Pentru cine aţi mai votat şi până acum!
Grid Modorcea: Cuvântul lui Farfuridi sau Caţavencu este brici, face de râs orice Raport Clismăneanu. Ei sunt adevăraţii chirurgi ai trupului bolnav al ţării.
Tag Archives: Grid Modorcea
Cum a fost la Gaudeamus? Vânt! Cultura română sub semnul întrebării
Valoarea lui Cărtărescu, Andrei Şerban, Silviu Purcărete sau Dan Perjovski e după cât investeşte în ei ICR. Ca şi în Andrei Pleşu, deşi investesc şi alţii, cum e Humanitas, care la randu-i este subventionata, iar ultima lui carte, despre parabolele lui Iisus, premiată pe blat de Uniunea Scriitorilor, în chiar vinerea Târgului, dar nu la Târg, este un cogea truism.
Români, ori crăpaţi, ori scăpaţi! Cronicile lui Grid Modorcea
La IATC am fost coleg cu Tocilescu, Purcărete şi Cornişteanu. Purcărete nu avea umor sau avea un umor ascuns, era grav, poate fiindcă era şi activist politic. Ciudat, dar toţi activiştii din clasă aveau s-o întindă în ţări mai calde! (…) Da, români, să crăpaţi ori să scăpaţi! Ori-ori. Iată o dilemă din care nu putem ieşi decât prin râs.
Jivinele hrăpăreţe ale lui Patapievici nu se mai satură. Grid Modorcea: Ce se întâmplă cu un hoţ după ce e schimbat din funcţie?
Vă imaginaţi că vreunul din şefii culturii a văzut acest spectacol?! Ei bifează. Bifează încă o groapă, încă o gaură în punga poporului român şi în capul lor de jivine hrăpăreţe! Dovadă ce face domnişoara Ştefania, e manager cultural, promovează mizerii, colportează de colo-colo nonvalori, îi adună pe toţi handicapaţii lumii şi-i dă pe piaţă, la proştii de români, adică face ceea ce a învăţat de la şefii ei ICR-işti!
Grid Modorcea: Voca Milea în ţara imitaţiilor
Probabil Ada Milea nu a conştientizat că românii trăiesc într-o societate de canibali. Adică s-a ajuns la ceea ce Iuliu Maniu nu bănuia. Când, la procesul lui Antonescu, a fost admonestat de ce a dat la sfârşit mâna cu condamnatul, Maniu a spus: „Eu şi Mareşanul Antonescu am fost adversari, nu canibali”. Încă nu s-a făcut un spectacol pe această idee, iar FNT nu s-a ridicat deasupra imitaţiilor, în care a triumfat Silviu Purcărete cu pastişa universală care a avut drept pretext Călătoriiile lui Guliver.
Renunţă la libertate, pentru o iubire cu morcovi. Grid Modorcea: “Dacă cel mai bun film al Berliniadei a fost Barbara, ne dăm seama în ce criză e filmul european”
Nu e convingător gestul Barbarei de a renunţa la libertate, dar între libertate şi o dragoste care abia se anunţă, ea alege dragostea. Intuiţia feminină? Dar ce ştie ea despre libertate? Nimic. Ştie că dincolo de apă, de mare, e altă lume, e Danemarca, unde o aşteaptă o viaţă de vis, fiindcă amantul ei îi promite că are bani suficienţi şi că ea acolo nu va mai munci!
Ad-judecat: Totul de vânzare. Cum e România, aşa e şi Artmark?
Vă mai aduceţi aminte de filmul lui Andrei Wajda, Totul de vânzare? Artiştii importanţi sunt doar aceia care creează metafore, sintagme, iar comunismul era excelent definit prin acest film, prin acest titlu. Pe care îl putem aplica şi Casei de licitaţii Artmark.
Grid Modorcea: Ispite comuniste şi loz în plic la Artmark. Ziaristi Online: Ceva e putred la Casa de Licitatii presupus a fi a lui Patriciu
Nota Ziaristi Online: O “instalatie fotografica” de 15 cm a unui tinerel anonim, 6.800 de euro si un tablou santieristic al unui alt tinerel anonim (“de provenienta Olanda”), 10.000 de euro, in comparatie cu un Corneliu Baba, vandut, probabil corect, cu 2.700 de euro? Dl Patriciu spala bani prin Artmark sau e doar o alta metoda de spaga “legala”?
Greva Foamei pentru Patria. Grid Modorcea: În locul cinematografului „Patria”, gogoşeria „Haşotti”. Cinematografistii, intre Argo si Spargo
Cinematografiştii au devenit argonauţi. Ar trebui să plăsmuiască şi ei un scenariu precum Argo şi să-l ia ostatic pe Haşotti, poate aşa vor bloca mafia imobiliară. Dar oare pentru cât timp?! Oricum, să le urăm un senzaţional „spargo”! Realitatea bate adeseori ficţiunea, dar o şi hrăneşte.
Romania descatusata a fost vanduta. Pentru 9500 de euro. Grid Modorcea: Buluc de paranghelo-snobime la Artmark
Dar ceea ce m-a frapat la această licitaţie a fost faptul că lucrări de mare valoare au fost adjudecate cu preţuri derizorii. Mulţi vin din snobism, vor să fie în elita plastică, să se arate, să se vadă, dar ceea ce domină este ignoranţa lor. Se petrece ceva insolit, apere un aliaj nou, snobii şi parangheliştii, o nouă faună în peisajul cultural bucureştean.