Romanian News from around the Globe
Conform investigatiilor Ziaristi Online, cei responsabili de moartea Irinei Cornici sunt de fapt paramedicii care i-au injectat doze prea mari de adrenalina in inima. Cazul ar trebui sa mearga la CEDO impotriva Justitiei din Romania.
“Am plecat de acasa, în armată, la vârsta de 22 de ani, în anul 1937. În toată această perioadă am fost înrolat 2 ani în armată, 2 ani am facut concentrări, urmând apoi să particip timp de 4 ani la cel de al II- lea Război Mondial, luptând împotriva Rusiei.”
“Antonescu a refuzat să accepte că Romania fusese invinsă; mai dorise incă să se targuiască cu Aliaţii. Susţinuse că romanii nu puteau avea incredere in Uniunea Sovietică, dar regele Mihai i-a replicat că sunt nevoiţi să se increadă in Soviete şi că el işi asumă răspunderea procedand astfel.”
Pana cand guvernul rus nu isi va cere scuze fata de poporul roman pentru sutele de mii de romani deportati, ucisi, jefuiti sub pretextul luptei impotriva fascismului, rusii sa taca. Nerusinati sunt rusii, care ne-au impus comunismul. Este vorba de sute de mii, iar dupa unii istorici chiar de peste un milion de victime! In Siberia si Kazahstan au fost deportati si au murit sute de mii de romani. Cine raspunde de exterminarea lor, de Holocaustul rosu?
Ofensiva generala pe frontul Prutului, denumita Operatiunea München, era planuita pentru 2 iulie. Lovitura principala urma sa fie data de experimentata Armata 11 germana, cu Corpul de Cavalerie roman (Brigazile 5 si 6 Cavalerie) si Corpul 11 german (Diviziile 76 si 239 Infanterie germane, Diviziile 1 Blindata si 6 Infanterie romane) spre Moghilev Podolsky. Trupele romane au suferit pierderi grele in timpul acestor lupte: 22.765 de oameni (4.271 morti, 12.326 raniti si 6.168 disparuti) si 58 de avioane. Pierderile sovietice se ridica la 17.893 (8.519 morti si disparuti si 9.374 raniti).
Un blogger pe post de avertizor public privind situatia romanilor din Harghita si Covasna – Dan Tanasa din Sfantu Gheorghe, si un portal al jurnalistilor total independenti – Ziaristi Online, cu sprijinul putinilor aparatori ai tarii din presa si politica, au reusit sa oblige Guvernul sa modifice aberanta Hotarare 403/2010 prin care se legitima pe sub mana “Tinutul Secuiesc”. Evenimentul s-a petrecut miercuri, pe tacute, fara a se oferi explicatii guvernamentale, in contextul in care, anterior, Guvernul Romaniei facuse recurs la o decizie de anulare a Hotararii de catre Curtea de Apel Brasov.
Un popor fara memorie istorica este un popor mort. Un popor fosil. Sau cel mult o masa centrifuga, lipsita de centre gravitntionale, aflata la dispozitia oricarei forte si vointe straine. Relatiile romano-ungare nu pot fi aduse la nivelul unei colaborari reciproce avantajoase decat in momentul cand partea ungara va renunta la hungarism.
In urma publicarii asa-numitului “Raport Patapievici” de mistificare a istoriei medievale a Romaniei, aproape 1000 de romani, printre care se numara istorici, scriitori, jurnalisti, profesori, oameni de cultura s.a., au semnat o Petitie Online pentru Apararea Istoriei Romaniei solicitand blocarea acestui proiect anti-national, act care ar trebui sa preocupe atat ofiterii romani si departamentele specifice ale SRI si SIE cat si sa intre de urgenta in atentia Presedintiei Romaniei, sub egida careia s-a comis falsul grosolan.
Relațiile romano-maghiare au fost explicate corect, de curând, de către istoricul american Larry L. Watts, în cartea sa “Ferește-ma, Doamne de prieteni”. Maghiarii rămân o națiune “balama”, care închide și deschide ușa gâlcevii romano-ruse. In anii 50 rușii i-au folosit intens, uzând de promisiuni mai mult sau mai puțin voalate, pentru a întreține tensiuni, în acest timp insatuarân comunismul în ambele țări rivale.
Nici in Tara-Mama politicienii nu au organizat vreo actiune de comemorare a victimelor ocupatiei sovietice a Basarabiei, Bucovinei de Nord şi Ţinutului Herţa care incepea acum 72 de ani – la fel dupa cum nu au organizat nici la 22 iunie, 70 de ani de la inceperea Razboiului Sfant de eliberarea a Basarabiei de sub jugul sovietic. Nu putem decat sa le uram politicienilor romani, de pe ambele maluri ale Prutului, ca viitoarele generatii sa-si aminteasca de ei tot asa cum isi amintesc ei de momentele dramatice ale Istoriei Romanilor.