Radiografia unei diversiuni. Cazul Iliescu-Ceausescu inventat de Voinea-Maries si demontat de Marius Mioc - Ziaristi OnlineZiaristi Online

Radiografia unei diversiuni. Cazul Iliescu-Ceausescu inventat de Voinea-Maries si demontat de Marius Mioc

O dezvăluire dubioasă: Pretinsa anulare a condamnării la moarte a lui Ceauşescu. Explicaţii pe care asociaţia “21 Decembrie” le datorează

În 1990, într-un articol publicat în revista clujeană “Nu” (linc), scriam despre campania de “acoperire a adevărului despre revoluţie printr-un potop de minciuni”. Atrăgeam atenţia redacţiei că va fi bombardată cu informaţii false despre revoluţie, îndemnînd implicit la precauţie în răspîndirea dezvăluirilor pe acest subiect.

Cred că din 1990 pînă acum, oricine s-a remarcat în investigarea evenimentelor din 1989 a fost supus acelei campanii de dezinformare despre care scriam, findcă interesele celor care au săvîrşit crimele de atunci de a le ascunde sînt mari.

Am impresia că Asociaţia “21 Decembrie” şi Teodor Mărieş au căzut pradă anume celor care, de 21 de ani încoace, mereu orchestrează campanii de dezinformare legate de revoluţia română. La conferinţa de presă din 9 decembrie 2010 s-a lansat următoarea ştire-bombă (linc):

Un document senzaţional ajuns în posesia Lumeajustitiei.ro, în urma unei investigaţii ample realizată împreună cu Asociaţia 21 Decembrie 1989 Bucureşti, condusă de Teodor Mărieş, demonstrează că în Sfînta Zi a Crăciunului, cînd Ion Iliescu, generalul Victor Stănculescu şi complicii lor, i-au asasinat pe soţii Nicolae şi Elena Ceauşescu, prin mascarada de proces desfăşurată într-o unitate militară din Tîrgovişte – acelaşi Ion Iliescu îşi pregătise portiţe de scăpare. Astfel, tot în data de 25 decembrie 1989, Ion Iliescu a emis un decret prin care a comutat pedeapsa capitală aplicată Ceauşeştilor, prin simulacrul de proces, în detenţie pe viaţă.

Ştirea de la conferinţa de presă a asociaţiei “21 Decembrie” a fost preluată şi de TVR, Evenimentul Zilei (linc), Adevărul (linc), Mediafax (linc) şi alte surse.

De ce am îndoieli asupra acestei dezvăluiri?

În primul rînd e vorba de faptele istorice concrete: soţilor Ceauşescu nu li s-a comutat pedeapsa ci au fost executaţi la scurt timp după proces. Astea-s faptele şi eu chiar nu am obiceiul să fac abstracţie de fapte cînd vorbesc despre revoluţia din 1989. Să fie ceva anormal cu mine că mă tot leg de faptele concrete şi cunoscute? Dacă Ion Iliescu ar fi emis un asemenea decret de comutare a pedepsei, de ce nu s-ar fi aplicat? Apoi, Ion Iliescu a promovat în funcţii importante în stat pe organizatorii practici ai procesului Ceauşescu (Gelu Voican Voiculescu şi Victor Stănculescu), ceea ce nu s-ar fi întîmplat dacă ar fi fost sabotat de aceştia în legătură cu acest proces. Gelu Voican Voiculescu şi Victor Stănculescu au fost susţinuţi de Ion Iliescu toată perioada în care acesta a avut putere politică, inclusiv la sfîrşitul ultimului său mandat de preşedinte (în 2004), prin numire în funcţii în cadrul Institutului Revoluţiei Române (IRR). La începutul existenţei IRR Gelu Voican Voiculescu a fost secretar iar Victor Stănculescu membru în Consiliul Ştiinţific, de unde s-a retras numai ca urmare a protestelor lui Traian Orban. Propaganda recentă din presă precum că Stănculescu ar fi fost o victimă a lui Iliescu reprezintă minciună pură, despre care am mai scris (linc). Este doar tactica lui Stănculescu de a se distanţa de Iliescu, crezînd că astfel sînt şanse mai mari pentru a obţine o graţiere (vezi “Ion Iliescu, un Sorin Ovidiu Vîntu al revoluţiei române” – linc), dar această tactică pare să dea roade. Teodor Mărieş declară cu mîndrie la conferinţa de presă că a fost invitat de Stănculescu la Jilava, fostul general fiind, după părerea domnului Mărieş, ăla care “dezleagă misterele” şi dezvăluie adevărul despre revoluţie.

Alte întrebări: Cum se face că nimeni n-a vorbit în aceşti 21 de ani de presupusul decret de comutare a pedepsei lui Ceauşescu? Ion Iliescu a contestat autenticitatea pretinsului decret (linc): “nu există aşa ceva, este o minciună şi este o practică obişnuită a acestui individ [Teodor Mărieş – nota mea], un provocator”. Evenimentul Zilei (linc) arată că şi Gelu Voican Voiculescu, Petre Roman şi Cazimir Ionescu au declarat că nu cunosc un asemenea document. De ce ziariştii bucureşteni nu întreabă pe acest subiect şi membri ai CFSN care n-au fost aliaţi a lui Ion Iliescu în 1990, precum Ana Blandiana, Ion Caramitru, Mircea Dinescu sau Doina Cornea? Le e teamă că şi aceştia vor declara neplauzibil noul document şi astfel se fîsîie subiectul lor de presă?

“Generalul Dan Voinea confirmă autenticitatea documentului prezentat în conferinţa de presă din data de 9 decembrie”, scrie pe saitul asociaţiei “21 Decembrie” (linc) şi se dă următorul citat din spusele fostului procuror militar: ”Eu am aflat de acest document recent. Probabil că mai ştiau de el toţi cei care atunci au fost alături de Ion Iliescu şi generalul Stănculescu în biroul acestuia din urmă: Petre Roman, Gelu Voican Voiculescu”. Declaraţia înregistrată a lui Dan Voinea, dar numai un fragment de 2 minute 50 secunde din ea, astfel încît nu vedem exact toată declaraţia şi contextul în care răspundea întrebărilor, apare pe saitul e-politic.ro (linc), unde găsim şi citatul prezentat pe saitul asociaţiei “21 Decembrie”. Citatul nu coincide însă cu ceea ce Voinea a spus, deşi amîndouă saiturile au folosit ghilimelele. Iată un fragment din interviul dat de Dan Voinea, conform înregistrării de pe e-politic.ro:

Marian Ghiţeanu: Dar atunci la completul din care făceaţi parte, acest document n-a ajuns?
Dan Voinea: Nu, nu, n-a ajuns niciodată.
Marian Ghiţeanu: Cînd aţi aflat de existenţa lui, să spun aşa, dumneavoastră ca fost acuzator public?
Dan Voinea: Acuma am aflat şi eu, acum am aflat şi eu.
Marian Ghiţeanu: Acum aţi aflat!
Dan Voinea: Da, da.
Marian Ghiţeanu: Cine ar mai fi putut şti, domnule general, de documentul ăsta?
Dan Voinea: Păi, cine a fost în anturajul lui, Voican Voiculescu, Petre Roman… Erau împreună cînd au scris şi, cînd au scris şi constituirea tribunalului militar.
Marian Ghiţeanu: Aha. Da, da, da.
Dan Voinea: Îs două documente: este cel care…, documentul de înfiinţare a tribunalelor militare şi documentul de…, ăsta. E acelaşi scris, aceeaşi semnătură, am înţeles.

Deci, Dan Voinea n-a declarat că a aflat de document “recent” ci că a aflat “acuma”, adică cu prilejul conferinţei de presă a asociaţiei “21 Decembrie” sau poate cu prilejul telefonului primit de la Marian Ghiţeanu. E doar o nuanţă, dar care arată stilul de a se face jurnalistică în România: se pun între ghilimele afirmaţii care doar aproximativ coincid cu ce a declarat persoana citată. “Recent” sau “acuma”, cert este că Dan Voinea n-a ştiut de un asemenea document nici în perioada revoluţiei, cînd a fost membru în echipa juridică a procesului Ceauşescu, nici ulterior, cînd a făcut anchetele despre revoluţia din 1989. Iar Dan Voinea este omul care a făcut cele mai multe anchete despre revoluţie, este omul care a anchetat în mod special activitatea din acea perioadă a lui Ion Iliescu, pe care l-a pus sub acuzare. În aceste anchete minuţioase făcute de Voinea nu a apărut documentul despre care ni se vorbeşte, astfel încît fostul procuror abia “acuma” află de el. În rest, Dan Voinea amestecă noul document cu un altul – prin care s-a constituit tribunalul extraordinar care l-a judecat pe Ceauşescu (document despre care se ştia mai demult şi a cărui autenticitate nu e contestată) şi face nişte speculaţii despre cine ar fi putut fi alături de Ion Iliescu la scrierea documentului, speculaţii care oricum nu au valoare fiindcă nu sînt făcute de pe poziţia unui martor ocular. Că ar fi acelaşi scris, domnul Voinea spune că aşa “a înţeles”, ceea ce nu înseamnă tocmai că “confirmă autenticitatea”.

Deşi întreaga tărăşenie este înfăţişată ca o dezvăluire “anti-Iliescu”, iar Iliescu tăgăduieşte vehement dezvăluirea, de fapt presupusul document îl înfăţişează într-o lumină favorabilă pe fostul conducător al CFSN. Azi, mult mai mult decît în decembrie 1989, o însemnată parte a populaţiei are păreri bune despre Nicolae Ceauşescu (linc) şi chiar printre anticomunişti este răspîndită părerea că executarea lui Ceauşescu a fost o greşeală, menită nu să oprească un război civil pe care mulţi îl consideră înscenat chiar de Iliescu, ci să reducă la tăcere un martor incomod. Pretinzîndu-se că Iliescu a vrut să evite omorîrea lui Ceauşescu, de fapt i se face un serviciu propagandistic fostului lider FSN. Pentru mine orice interpretare e posibilă, inclusiv că există legături subterane între Teodor Mărieş şi Ion Iliescu şi totul este o operaţiune propagandistică pentru spălarea de păcate a lui Ion Iliescu. Sînt stupefiat să-l aud pe Mărieş spunînd: “A doua variantă ar fi faptul că Ion Iliescu nu a avut deplină încredere în victoria revoluţiei şi atunci s-a gîndit, ca orice comunist inteligent, nu ştiu dacă au existat comunişti inteligenţi dar punem inteligenţi în ghilimele, să-şi asigure spatele. Dacă îl lichidează, bine, dacă nu-l lichidează, scap eu. Iar a 3-a variantă ar fi, într-un fel, apropiată de a 2-a, numai că, s-a gîndit în opinia noastră doar la spatele lui. Adică: dacă-l lichidează Stănculescu, Măgureanu, Voican şi cu ceilalţi pe-acolo, e O.K. Dacă nu-l lichidează şi se-ntîmplă ceva eu vin şi prezint tovarăşului comandant suprem dacă se-ntoarce cumva la Bucureşti şi dă peste mine, hîrtiuţa prin care eu l-am amnistiat şi ca atare…, sau i-am comutat pedeapsa, şi eu scap, tovarăşii mei, nu contează”. Adică, Teodor Mărieş consideră că în 25 decembrie 1989 posibilitatea de reîntoarcere la putere a lui Nicolae Ceauşescu era reală? Deci, rezistenţa organizată de Iliescu şi FSN împotriva aşa-zişilor terorişti a fost de asemenea reală şi necesară? Lupta cu teroriştii de după 22 nu a fost înscenată? După 21 de ani în care Ion Iliescu a fost acuzat că s-a cocoţat pe nedrept în fruntea revoluţiei, el apărînd în vîltoarea evenimentelor abia după ce Ceauşescu fugise, deci practic cînd nu mai era nici un risc, înscenînd nişte lupte pentru a dobîndi legitimitate şi a fi acceptat ca erou al revoluţiei de populaţia dezinformată prin TVR, iată că vine Mărieş să afirme că Ion Iliescu realmente putea fi îngrijorat, la 3 zile după arestarea lui Ceauşescu, de revenirea acestuia la putere, şi că avea nevoie să-şi asigure spatele pentru această posibilitate. Ideea că, în cazul prezumtivei reveniri la putere a lui Ceauşescu, Ion Iliescu ar fi scăpat basma curată prezentînd decretul de comutare a pedepsei la închisoare pe viaţă, arată imaginaţia deosebit de bogată de care dispune liderul asociaţiei “21 Decembrie”.

Dacă Ion Iliescu ar fi dorit să scape de acuzaţiile care i s-au adus foarte vehement legate de mascarada procesului Ceauşescu, acuzaţii solide şi cu dovezi incontestabile, şi ar fi spus el însuşi că ar fi dat un decret de comutare a pedepsei (după modelul dizidenţei descoperite după 20 de ani – linc), nu l-ar fi crezut nimeni. Dar aşa, “dezvăluirea” fiind făcută de “tabăra adversă” iar Iliescu tăgăduind-o, devine mult mai credibilă. Ion Cristoiu în 1990, cînd lansa la revista “Zig-Zag” campania de falsificare a istoriei revoluţiei (linc), a folosit aceeaşi tactică de învelire a deziformărilor în lozinci anti-Iliescu, pentru cîştigarea credibilităţii. Presupunînd că documentul prezentat acum de asociaţia “21 Decembrie” chiar a fost scris de Ion Iliescu, aş fi mai înclinat să cred că l-a scris în anul 2010, cu scopul de a se dezvinovăţi de faptele sale incontestabile, decît că a fost scris în 1989.

Credibilitatea asociaţiei “21 Decembrie” în ceea ce priveşte dezvăluirile despre revoluţie provine din faptul că această asociaţie a dobîndit copii după actele din dosarul de anchetă 97/P/1990, sutele alea de mii de pagini pentru care a făcut greva foamei Mărieş. Dar, din interviul lui Dan Voinea, e limpede că nu din acest dosar (pe care chiar Dan Voinea l-a instrumentat) provine documentul dezvăluit recent. Este vorba aici de o investigaţie a saitului Lumeajustitiei.ro împreună cu asociaţia “21 Decembrie”. Teodor Mărieş are obligaţia morală să explice concret cine este persoana de la care s-a aflat documentul şi pe ce căi a intrat persoana respectivă în posesia acestuia. Altfel, avem un document declarat fals nu numai de cel care se presupune că l-a întocmit, ci şi de cei care în decembrie 1989 au fost în jurul lui, şi pe care însăşi desfăşurarea faptelor îl contrazice. Un document a cărui descoperire nimeni nu şi-o asumă (Teodor Mărieş l-a prezentat doar), nu se ştie de unde a apărut, dar care este comentat de întreaga mass-medie

Actualizare: Am discutat la telefon cu procurorul Dan Voinea, pe care l-am rugat să-mi spună ce ştie despre acest document. Răspunsurile domnului Voinea: A aflat şi el acuma despre document, după conferinţa de presă a asociaţiei “21 Decembrie”, a văzut la TV şi în presă. Nu a discutat anterior cu Mărieş despre un asemenea document, el nici nu se află acum în Bucureşti ci în Gorj. În dosarul în care l-a anchetat pe Ion Iliescu ca inculpat (mi-a zis că sînt 2 dosare, bănuiesc că al doilea e cu mineriada) nu există acest document, care nici nu ar fi avut legătură cu cauza. Nu a auzit în anii anteriori vorbindu-se despre un asemenea decret a lui Ion Iliescu. Ce anume îl face să creadă că documentul este scris de Ion Iliescu?, l-am întrebat, iar domnul Voinea a spus că scrisul, care e acelaşi pe care-l cunoaşte.românească.

Marius Mioc

Vezi si Dialogul Ghiţeanu-Voinea în care cică Dan Voinea confirmă dezvăluirile lui Mărieş

Înregistrarea audio a dialogului dintre ziaristul Marian Ghiţeanu şi fostul procuror militar Dan Voinea se poate asculta pe saitul e-politic.ro (linc). Dau mai jos transcrierea înregistrării. E un caz de manipulare pentru manualele de jurnalism cum dintr-un dialog în care Voinea spune că abia acum a aflat de pretinsul decret de comutare a pedepsei cu moartea a soţilor Ceauşescu se poate trage concluzia că Voinea “confirmă” existenţa decretului (aşa e prezentată chestia pe saitul asociaţiei 21 Decembrie – linc). A se remarca întrebările jurnalistului de felul “bănuiţi că… ?” şi amestecarea de către Dan Voinea a pretinsului decret de comutare a pedepsei cu moartea cu cel de constituire a tribunalului extraordinar care i-a judecat pe soţii Ceauşescu, acest din urmă decret fiind cunoscut de mult şi necontestat. Urmăriţi deosebirea între faptele concrete la care se referă Voinea şi presupunerile pe care le face la cererea expresă a ziaristului. Am inserat unele comentarii cu litere cursive, între paranteze drepte.

Transcriere înregistrare: (mai mult…)

Teodor Mărieş găsind explicaţii pentru ce realitatea nu coincide cu hîrtiile sale

Iată de pe youtube cum a explicat Mărieş (alaturi de avocatul Antonie Popescu – nn) la conferinţa de presă din 9 decembrie 2010 a asociaţiei “21 Decembrie” de ce realitatea istorică (omorîrea lui Ceauşescu) nu coincide cu hîrtia pe care a prezentat-o (pretinsul decret de comutare a pedepsei cu moartea a soţilor Ceauşescu). Comentariile mele sînt inserate în text cu litere cursive, între paranteze drepte.

Transcriere înregistrare: (mai mult…)

Cine este Marius Mioc:

Sînt Marius Mioc, născut la Timişoara în 1968. Locuiesc şi acum la Timişoara. În fotografie mă puteţi vedea la vînătoare de ţestoase în Noua Anglie.

Am participat la revoluţia din decembrie 1989 în 16 decembrie, cînd m-am alăturat mulţimii de lîngă casa preotului Laszlo Tokes. Am fost arestat în seara respectivă şi am petrecut o săptămînă la închisoare, scăpînd de acolo după căderea lui Ceauşescu. Am povestit întîmplările prin care am trecut la revoluţie într-una din cărţile mele.

După 1989 am scris mai multe cărţi consacrate revoluţiei din 1989:

Falsificatorii istoriei, Editura Almanahul Banatului, 1994

Falsificatorii istoriei (ediţie revăzută şi adăugită), Editura Marineasa, 1995

Revoluţia din Timişoara aşa cum a fost, Editura Brumar, 1997

Revoluţia din Timişoara şi falsificatorii istoriei, Editura Sedona, 1999

Revoluţia fără mistere: Începutul revoluţiei române. Cazul Laszlo Tokes, Editura Almanahul Banatului, 2002

The anticommunist Romanian Revolution of 1989, Editura Marineasa, 2002, reeditată 2002, 2004 şi la Editura Artpress 2007

Libertatea şi politrucii, Editura Mirton, 2003

Revoluţia din 1989 şi minciunile lui Marius Tucă, ziar – ediţie specială, 10 martie 2004

Curtea Supremă – Procesele revoluţiei din Timişoara (1989), Editura Artpress, 2004

Revoluţia din 1989 şi minciunile din Jurnalul Naţional. Mitul agenturilor străine. Mitul securităţii atotputernice, Editura Marineasa 2005. De fapt această carte a fost tipărită la Artpress, dar directorul de la Artpress a zis că nu vrea să rişte vreun proces cu trustul de presă Jurnalul Naţional sau vreo hărţuire din partea celor care au legături cu el şi atunci am luat ISBN-ul de la editura Marineasa.

Revoluţia din 1989, pe scurt, Editura Artpress, 2006

La revolution roumaine de 1989, Editura Artpress, 2007

Sînt totodată coautor la următoarele cărţi:

O enigmă care împlineşte 7 ani, Fundaţia Academia Civică, Biblioteca Sighet, 1997 (capitolul “Măsluirea istoriei revoluţiei”). Coordonatorul cărţii – Romulus Rusan

Întrebări cu şi fără răspuns, Editura Mirton 2001 (capitolul “Politicienii şi revoluţia din 1989″). Coordonatorul cărţii – Iosif Costinaş

Revoluţia română din 1989. Istorie şi memorie, Editura Polirom, 2007. Coordonatorul cărţii – Bogdan Murgescu

Am publicat multe articole şi pe internet, inclusiv unele din cărţile mele pot fi citite pe internet (am pus lincurile la lista de cărţi; uneori pot exista mici diferenţe între cartea tipărită şi ediţia de pe internet). Sînt moderator la forumul despre revoluţia din 1989 pe care îl găsiţi la http://piatauniversitatii.com/forum/viewforum.php?f=21 .

Dacă cumva doriţi să cumpăraţi cărţi ale mele (mai am disponibile titlurile editate din 2002 începînd) scrieţi-mi la marius_mioc@excite.com

Print Friendly, PDF & Email

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Cod de verificare * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.