de Corneliu Vlad
Mare noutate ca lumea e in schimbare? Nici una dintre „lumile” geopolitice de pana acum n-a ramas intepenita in tipare, toate au decurs una din alta. Sistemul westfalian, conceput la jumatatea anilor 1600 a fost secole de-a randul armatura cadrului continental si abia acum se pune problema inlocuirii sale, iar sistemul Natiunilor Unite si intelegerile, impropriu numite de la Ialta, functioneaza de decenii , chiar daca ONU arata de la o vreme ca mumia bunicului pusa in fereastra iar aranjamentele intre „cei trei mari” au fost negate de artizanii lor cat s-a putut. Mai avem asadar si vestigii westfaliene, si onusiene, intre timp au mai aparut NATO si UE, dar ceva nou parca s-ar mai cere. Temeliile lumii nu mai par durabile, e nevoie de ceva nou, croiala lumii nu mai e pentru multi cea mai comoda. De aici, labilitatea clipei. Se imagineaza intrari in si iesiri din peisaj, imaginea din rama se modifica mereu.
Politologul Feodor Lukianov se intreaba intr-un fel de titlu-motto la o rubrica a sa la RIA-Novosti: „Este Rusia imprevizibila?”. Poate, dar sa nu dramatizam. Restul lumii este oare mai previzibil?
Cum ar arata de pilda o lume cu Rusia membru al NATO? O asemenea discutie ar putea parea mai consistenta de la o vreme, dupa ce si „ideologul Kremlinului” Vladimir Surkov, si un director cu „planificarea politicii externe” din MAE rus s-au alaturat preopinentilor.
Si totusi, Rusia nu are ce a cauta in NATO. N-au interes nici Rusia, nici NATO. De, fapt , fiecare dintre parti isi are propriile interese, diferite. Ceea ce nu inseamna ca n-ar putea conlucra, ca nu si-ar putea gasi un cel mai mare numitor comun.
Sa nu uitam ca NATO a aparut ca o pavaza impotriva „pericolului sovietic”, care, cel putin pentru Europa occidentala, nu mai exista. Nici Alianta nordatlantica nu mai e o amenintare pentru Rusia. Si atunci?
Sa o luam si altfel, ce-ar putea face impreuna Rusia si NATO. Se pot ele ajuta, de pilda, in gestionarea relatiilor cu China? Nu, pentru ca fiecare are alt tip de probleme de reglat cu Beijingul. In plus, daca totusi s-ar solidariza in fata Chinei, superputerea emergenta ar lua actul drept afront.
Sau: ar putea oferi Rusia sa garanteze securitatea Aliantei, asa cum a facut-o America? Si aici, raspuns negativ.
Si atunci? Care vor fi marile aliante ale secolului XXI? Oricum, nu unele bazate pe ideologii sau pe religii. Secolul ideologiilor a fost cel care abia s-a incheiat. Aliantele viitorului vor fi mai degraba coalitii ad hoc, punctuale, cum au fost cele din jurul SUA pentru interventiile militare din Irak si Afganistan. „Misiunea defineste coalitia”, spunea fostul sef al Pentagonului, Donald Rumsfeld.
In viitorul echilibru de putere, nici NATO, nici Rusia nu vor mai fi ceea au fost in timpul razboiului rece. Formatele de securitate se vor aseza mai degraba pe un triunghi SUA-China-Rusia, puteri care vor fi mai interesate de ce se intampla cu Orientul Mijlociu, Asia Centrala, zona Pacificului. Politologul rus nu-si da cu parerea unde si-ar putea gasi locul Europa (sau NATO) in aceasta paradigma. Poate fiindca raspunsul e greu de gasit si, de aceea, tot Europa ar trebui sa-l afle.
Originalul la InfoRusia
